371 matches
-
rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru el și familia lui. Dimitrie Moruzi purta o mantie verde smarald, care amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de doi adjuncți, și am suportat o sută de lovituri cu piciorul gol. Martinetti Își făcea datoria cu forță, cu entuziasm, cu metodă, lovind cu talpa și nu cu vârful, ca să nu-l doară degetele mari. Corul celor din bandă ritma ritualul. Numărau În dialect. Apoi au hotărât să mă Închidă Într-o cușcă de iepuri preț de o jumătate de oră, În timp ce ei se Întrețineau În părăseasca aceea guturală. M-au lăsat să ies când m-am văitat de furnicături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
destin incert. Amparo era hotărâtă, religiile erau oriunde opiul popoarelor, și cu atât mai mult erau astfel cultele pseudo-tribale. Apoi o țineam de mijloc la acele escolas de samba, când participam și eu la serpentinele de dansatori ce desenau sinusoide ritmate de bătăile irezistibile ale tobelor, și-mi dădeam seama că ea adera la lumea aceea cu mușchii abdomenului, cu inima, cu capul, cu nările... Pe urmă ieșeam de acolo, și ea era prima care-mi diseca anatomic cu sarcasm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca expunere de sine este și un extra ordinar, ține de camera „bună” - diferită ca statut de spațiile comune, ordinare, de locuit -, de acel spațiu în care se petrec evenimentele extraordinare ale vieții, marile „treceri”, de la naștere la moarte, care ritmează și împlinesc destinul uman. „Soacra mea a locuit cu noi... Trăia în bucătărie și, cînd a dat să moară, zicea «or să mă pună în casă, acolo unde-i ruda, unde e cel mai frumos !...»”, i-a povestit Anei Iuga
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Au pornit din Refidim, și au tăbărît în pustia Sinai. 16. Au pornit din pustia Sinai, și au tăbărît la Chibrot-Hataava. 17. Au pornit de la Chibrot-Hataava, și au tăbărît la Hațerot. 18. Au pornit din Hațerot, și au tăbărît la Ritma. 19. Au pornit de la Ritma, și au tăbărît la Rimon-Pereț. 20. Au pornit din Rimon-Pereț, și au tăbărît la Libna. 21. Au pornit din Libna, și au tăbărît la Risa. 22. Au pornit din Risa, și au tăbărît la Chehelata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
au tăbărît în pustia Sinai. 16. Au pornit din pustia Sinai, și au tăbărît la Chibrot-Hataava. 17. Au pornit de la Chibrot-Hataava, și au tăbărît la Hațerot. 18. Au pornit din Hațerot, și au tăbărît la Ritma. 19. Au pornit de la Ritma, și au tăbărît la Rimon-Pereț. 20. Au pornit din Rimon-Pereț, și au tăbărît la Libna. 21. Au pornit din Libna, și au tăbărît la Risa. 22. Au pornit din Risa, și au tăbărît la Chehelata. 23. Au pornit din Chehelata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
a salvat de obligația de a-mi dovedi și eu bărbăția, lovind cu pumnul în tabla de zinc și cerând încă un rând. Dar, multă vreme, am fost convins că am plătit asta. În sat, îmi ziceam, însăși curgerea anotimpurilor ritma viața, o ordona și îi dădea un sens evident. Venea primăvara? Trebuia urcat plugul în car. Venea vara și se cocea grîul? Trebuia secerat, așezat în clăi, dus acasă, treierat. Totul se desfășura după un ritual precis. Dilemele erau puține
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
descătușase, odată cu dezvăluirea sinapsei. Sinapsa era deja știință. Cea mai mică mașinărie posibilă capabilă să compare și să îmbine. Condiționare clasică și operantă, scrisă în chimicale, capabilă să învețe întreaga lume și să ridice un sine deasupra ei. Mierla își ritma trilurile: cinci, șapte, trei. Fiecare tril alterna ciclic, ca sunetele unei alarme de mașină. Ascultă mierla. Ascultă mierla. Cântase cântecul ăsta cu femeia care-i era și acum soție, pe vremea când mai cântau încă împreună. La mormântul ei cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe documente extra-biblice și unele texte biblice care pun uneori în strânsă relație frecvența sâmbetei cu luna nouă (Num 28,11; Is 1,13; Os 2,13; Ez 45,17). În afară de ritualurile obișnuite, se celebrau și câteva sărbători mari anuale, ritmate după succesiunea anotimpurilor. Prima sărbătoare era cea a azimilor (pâini nedospite: mașșôt), solemnitate dedicată probabil secerișului și mâncării pâinii făcută din grâu nou, dar care mai apoi a fost unită, nu se știe cum, cu sărbătoarea paștelui (pesaḥ, cf. Lev
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ne văd. Cei tineri se îmbrățișau. „Așadar“, am continuat eu, „era într-o vineri spre seară, lăsasem ușa deschisă, ședeam întins pe podele în odaia mea. Mă vizitase un prieten, îmi exprimasem opinia, contrară convingerii sale, că pohezia nu mai ritmează acțiunea, că e de mult înainte“. (Deveneam jalnic...) „Pe urmă venise altul, voise să mă convingă că pohezia trebuie făcută de toți. De fapt, în ciuda parfumului de vechi pe care îl emanau, îi iubeam pe amândoi pentru modul lor de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clipa întâlnirii posibile cu articolul din carte. Actul, în raport cu sine, devine un act în raport cu celălalt, prin intermediul cuvintelor. De fapt, Cartea secretelor se deschide spre un spațiu așează, fondat pe compoziții ample, artificiale și totuși armonioase, întrucât ele caligrafiază ceremonia noastră, ritmată de cultură și de încercarea de a replica prin mască, la fabulosul lumii. În esență, secretul reprezintă un limbaj al deplasării omului într-un timp distorsionat, în sunete și lumini ireale, în forme hieratice, magice, dincolo de timp. Tradiția unei elite
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
atunci spre terasele încă însorite, în lipsa zgomotelor de vehicule și de mașini care constituie de obicei tot specificul sonor al orașelor, nu era decât o enormă rumoare surdă de pași și de voci înăbușite, dureroasa alunecare a miilor de tălpi, ritmată de șuieratul flagelului sub cerul apăsător, în sfârșit un târșâit de picioare interminabil și înăbușitor care umplea încetul cu încetul tot orașul și care, seară de seară, dădea încăpățânării oarbe, care în inimile noastre ținea loc de dragoste, glasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
denunțat ca un - horrribile dictu - „nou romantism”. În plus, „afară de problema sensibilității, constructivismul (...) realizează astăzi ubiquitatea printr-o organizație spirituală internațională (...) Niciodată cît astăzi n-a existat o concepție mai asemănătoare de a realiza între artele plastice și arhitectură. A ritma, a compune în abstract, creînd raporturi de linii, suprafețe, volume prin cifre geometrice și culoare, apoi a le transpune într-o realitate nouă plăsmuind materialul viu după legile sensibilității organice, iată ce duce artele plastice în calea unei strînse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele veloce ale mobilelor și imensifică razele lămpilor sale. Minulescu ritmează versuri albe terenurilor petrolifere, nesfîrșite tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile lui Voronca discută cu ale lui Vinea și cu ale frumoaselor regine poete asupra priorității unei imagini de lansat în apropiata lună plină. Marcu stabilește esența latină a cîntului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile unei pulsații surde și ritmate... Lumina zilei se chinuia să iasă din ceața care se lăsase peste Lands’en În cursul nopții, cînd Marie Îl Însoți pe Lucas la plecarea primului bac. El băgă de seamă aerul ei ostenit și se declară de acord cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de secunde de infern muzical colectiv, BĂRBATUL CU ZIARUL se oprește contrariat urmărindu-l nemișcat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. DOAMNA CU VOAL mai repetă de câteva ori același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aia nu-i zdrobiseră creierii, bătîndu-l în creștet cu cupa unui excavator, așa cum ai face cu măciulia unui piron, răsărit în asfalt, din senin, și încurcînd la mers întreaga lume. Îl credeau dedicat să scrie poezii Partidului Comunist, concentrat să ritmeze "măr" cu "adevăr", "furnale" cu "cincinale" și "șperț" cu "comerț", așa cum făcea și grasul și guralivul poet al plutonierilor din țara asta. Iar alții îl credeau un sfânt. Uitase până și cum parașutista de Mariușca C. Nicolici îi zvârlise cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pun capul! Mie în sută... Ho diábolos dădu aprobator din cap. Exact. Atâta doar că nu era către Galateni. Era către Filipeni. - "...PENTRU CA, ÎN NUMELE LUI ISUS, SĂSE PLECE ORICE GENUNCHI AL CELOR DIN CERURI, DE PE PĂ- MÎNT... ȘI DE SUB PĂMÎNT..." ritmă spectrul. Închipuiți-vă ce raiuri de populații or fi puit în Adânc, sub pământ, numai închipuiți- vă! Posibil adevărate civilizații... își duc viața lor desfătătoare acolo. Chiar Pavel o zice: "...de pe pământ și de sub pămînt..." Sună îndeajuns de relevant, chiar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i-am putea atribui înclinația inimilor noastre? Căci nu există un cadru mai nimerit și mai fatal pentru echilibrul instabil al sufletului... Modul existenței românești este minorul. Unei ascensiuni frenetice nu-i priește decât modul major, în care respiră și ritmează toate aurorele. Până când va mai fi România aceasta prilej de tristețe teoretică? Atât de adânci sânt golurile ei, că seamănă unor ispitiri de abis. Așa privită, să fie România numai un pretext al tristeții mele? Toate posibilitățile de a crede
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-i repugnă mai mult poetului decît o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar Însemna angajarea Într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunînd În locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmînd fanfara de bîlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, Întrucît „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin definiție limitat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Întinse, Între dosarele civilizației”, „cîrdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor Încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un refren ce ritmează, din loc În loc, structura de ansamblu a poemului („Alergam cu dimineața pe stradă...”), prezența „visătorilor” (corespondenți ai Poetului) care „În piețele mici... stăteau la soare pe bănci, ca niște hîrtii de turnesol așteptînd o transformare a culorilor”, amintirea „camaradului de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu slujbă (Eliade la Lisabona) etc. Îl amuza, în timpul războiului, să-i conducă "pe Siegfrizi" la cabaretele franțuzești și i se părea în felul acesta că încearcă voluptatea cununării a două lumi contrare. Astăzi am intrat în programul care va ritma cele patru zile de aici. Ne întîlnim la masa de dimineață (830), după care Noica își face plimbarea de o oră și jumătate. Lucrează apoi până la 130. După-masă urcă la mine și ne bem cafeaua. Se odihnește apoi o jumătate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de Ekman & Friesen (în prelungirea teoriei gestualității a lui D. Efron): i) emblemele ca gesturi convenționale specifice unei anumite culturi sau epoci (de pildă, sinuciderea este reprezentată de harakiri în Japonia și arătător la frunte în Occident); ii) ilustratorii care ritmează, accentuează discursul prin mișcări ale mîinii, capului, care concretizează "cursul gîndirii", narațiunea ideografele; cei care evocă acțiuni concrete: a merge, a dormi kinetografe; care sugerează forma și mărimea obiectului pictografele; iii) expresiile afective (bucurie, spaimă, enervare) cu semnificații transculturale identice
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Cel de Sus, Dumnezeu, eternitatea se află în afara timpului. Calendarul este cel care îi introduce în temporalitate. Calendarul răspunde nevoilor cultului. Trebuie să se calculeze data sărbătorii de Paști. Liturghia reînvie în fiecare an istoria sacră, o actualizează. Ziua este ritmată de orele canonice. Sărbătorile sfinților permit stabilirea începutului unei anume activități profane. Tot în domeniul religios, timpul începe să fie valorizat. În mănăstiri, precizia este o cerință severă: cel care întârzie la rugăciune este pedepsit. Începând cu anul 604, papa
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]