1,334 matches
-
sa de debut este, în ciuda faptului că se centrează pe un personaj care trăiește la Londra și în Franța, o scriere de-o intensă vibrație central-europeană. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că prezența scriitorului în România înseamnă și o ritualică încercare de a-și descoperi originile. Mama sa e originară din Ungaria, iar tatăl său s-a născut la Ciacova, lângă Timișoara, într-o comunitate în care șvabii au dat o intensă culoare curcubeului identitar bănățean. Întâmplarea a făcut ca
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
necesitățile operaționale ale analizei. Din dosarele de presă, extrem de subțiri oricum, ceva mai bun nu se poate, ca sentință critică, extrage. Frumoasă, dar tristă la urma urmei, se dovedește inițiativa câtorva prieteni, scriitori optzeciști și ei, de a-i construi ritualic un prezent literar. Cristian Popescu, de exemplu, n-a avut șansa unor apropiați atât de afectuoși ca Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Marcel Tolcea, Mircea Bârsilă, Ioan T. Morar sau Ioan Crăciun. În scurta biobibliografie care precedă volumul Eu însumi, efortul
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
intelectuală cu idealurile și strategiile francmasoneriei. Un centru semantic - revanșa creștinului catolic Montresor asupra francmasonului Fortunato -, dat aproape invariabil drept singular de orice prognoză critică a povestirii, a făcut loc în mod imprevizibil unui al doilea nivel de sens - eliminarea ritualică a francmasonului Fortunato de către francmasonul travestit Montresor -, la fel de consistent și real din perspectivă exegetică. Dacă adăugăm faptul că, inițial, la o lectură imediată a textului, singura sferă de semnificație putea fi cea a simplei răzbunări orgolioase a nobilului Montresor, marginalizat
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
hiperbolizare comercială. Potrivit autorului, druizii sînt victimele imaginației avide de aventuri cu pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a pus cele mai năstrușnice găselnițe extravagante, încununîndu-i cu atribute de un macabru mustos și sordid: preoți sîngeroși folosind drept lăcașuri ritualice menhirele de la Stonehenge sau Avebury, sacerdoți oficiind atroce sacrificii de vieți omenești, magicieni folosind vîscul ca plantă cu virtuți terapeutice, auguri ghicind viitorul în virtutea unor tehnici de divinație a căror rețete n-o știau decît ei, asceți prvilegiați care conduceau
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
reabilitate în scrieri literare, devenite simboluri ale identității naționale (vacile se numesc, după națiile europene, Siementhal, Ostfriză, Bălțată românerască, Pinzgau, Schwyz. Shorshorn, Daneză, Normandă), blîndele și simpaticele animale intrau, și ele, în Europa cu alte speranțe; de temple și jertfe ritualice nu vor mai avea parte, dar totuși, iată, normele de integrare și directivele aferente spun că bovinele vor trebui răsfățate cu adăposturi încăpătoare. Unui vițel de 150 kg îi va reveni astfel un spațiu de cel puțin 1,5 metri
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
vederea întregului/ sufletul pitindu-se în umbră// fiecare lucru vrea să crească/ și să nu știe tot,/ tânărul sărac/ surâde luminii / în pragul uitării" (iar copiii...). Iubirea e "acest fruct minunat" ("amintire ascunsă a tot ce..."), realitatea se exprimă cifrat, ritualic, până și "ziua e un cod" (dialog), iar "într-o formă fixă de vers/ odihnește copilul de marmură/ îmbrățișat de propriul mesaj/ desenând în aer slove" (subiectul este cel care...). Viața și scrisul sunt două lumi clar delimitate, a căror
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
ale lumii artistice nu e în măsură să ia prin surprindere lectorul, așa-zicând, rodat. Se cunosc legendarele pelerinaje bucureștene ale lui Nichita Stănescu, s-a auzit de modestia gestuală a lui Marin Preda, s-a vorbit mult despre sobrietatea ritualică a vocii lui Emil Botta. Ratificate încă o dată, faptele în sine nu mai stârnesc nici o urmă de emoție. Puse, însă, în preajma rutinei pe care o presupune traiul dedicat selectării calitative a boabelor de cafea, ele devin, fără tergiversări, interesante. E
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
să doarmă legați de coșmare, / Cântând ca din strune din propriile funii, / Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit / Singurătăților lunii" (În somn). Aici inserțiile barbiene se lasă la vedere. Dar transcendența coboară declarativ. Nu mai e nici "țipătul", nici orația ritualică, ci doar metafizica în impas. Poeta a obosit să se mai nască "din idee" și își alege o frunză din care să se zămislească "locuită de un cântec" în libertatea jocului, în penumbră, unde vânătoarea diurnă de cuvinte fără suflet
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
autonomie a paginilor, care sunt dependente de modelul viu, caz în care uitarea modelului va duce la estomparea impresiei pe care o lasă textele. Numai că imputarea e fără temei: valoarea lor nu stă în referința exterioară, ci în dansul ritualic pe care Andrei Pleșu îl face în pagină, un dans de scriitor pur-sînge, al cărui simț al limbii ține de un privilegiu de conformație rarisimă. În fine, de la un autor căruia îi repugnă patetismele nu te-ai fi așteptat la
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
Aici tema sacrificiului nu mai este una a întemeierii, ci a părăsirii unei religii. De altfel, turma de oi se îmbulzește ca și când ar fi rămas fără păstor și fuge îngrozită de sacrificarea idolului. Într-o pânză mai nouă, la masa ritualică, doi preoți, îmbrăcați în veșminte sacerdotale, oficiază cu spatele spre privitor, iar turma de oi părăsește spațiul sacru. Ce putem să credem despre această imagine? Știm că Dumnezeu nu i s-a arătat decât lui Moise și că acesta nu
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
Angelo Mitchievici Cine a fost Ceaușescu? In contextul fiecărei dictaturi falsificarea, corectarea biografiei liderului maxim devine parte a hagiografiei oficiale, reifică figura acestuia acumulând atribute ritualice care ajută tranzacționării simbolice a imaginii sale. Cu timpul, un astfel de personaj devine spectral, acumulare de iconuri, prin continuă falsificare idealizantă, dimensiunea sa umană se estompează cu atât mai mult cu cât ea este accentuată de discursul oficial. Un
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
experiența unuia ca Eugenio Barba, cine îi mai vede pe singuraticii artiști care înaintează prin deșertul timpului prezent căutînd zorile? Privesc coperta acestei cărți care m-a tulburat și pe care o dăruiesc celor din jur întru nevoia unui gest ritualic, de solidaritate, de înțelepciune și salvare. O imagine felliniană aproape, o fotografie cu Odin Teatret la Chicxulub, Yucatan, Mexic, în 1988. Personaje definitorii pentru teatru, deformate sau nu, clovni, siluete cu spatele la noi, privind apa, nesfîrșită, și salutînd infinitul. Sau viitorul
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
Katherine), omul căzut din cer (prăbușit cu avionul) și ars, ajuns pacient muribund. Toți cei din jur se raportează la Almâsy ca la o divinitate rănită, ca la un daimon obsedant: Hana râvnește să fie mântuitoarea lui, mama-substitut în gesturi ritualice de pietà (întrucât pacientul joacă și rolul tatălui-substitut) și adoratoarea lui mistică (pacientul englez este pentru ea un „sfânt deznădăjduit"); David Caravaggio (nicio legătură cu faimosul pictor!) dorește să fie instanța punitivă moral a muribundului; Kip este personajul-bastard, care ajută
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
la fel, în chip paradoxal; dar în timp ce erotica dintre primii este colerică, erotica dintre ultimii este florală sau stelară); cele două cupluri sunt marcate de aceeași frumusețe senzorială înăuntrul pasiunii corporale, de aceleași gesturi infinitezimale și extatice. Dragostea este cosmicizată ritualic, migălită pe fărâme împlinitoare. Aproape fiecare propoziție din roman este o bijuterie specială și fiecare personaj, un mister cu mirodenie care face din Pacientul englez un soi de carte-sanctuar. Ceea ce mi s-a părut aparte în romanul lui Ondaatje este
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
construiește adică lumea eminamente pe baza a două sau trei cărți într-o singură viață: biblioteca nu este necesară în chip multiplu, ci redus și esențializat. Personajele din Pacientul englez iubesc, suferă și mor pentru că, în chip special, citesc aprofundat, ritualic; și citind astfel, se citesc pe ele însele, se deslușesc, pricep, devoalează ori chiar devin cărți umane, încarnări ale cărților citite. Există pe lumea noastră, încă mai există, cred, meseria de dantelăreasă. S-ar cuveni inventat și masculinul acestui termen
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
tradiție. De la adunările festive în scop aniversar pînă la recepțiile oficiale, de la manifestările sportive pînă la susținerea tezelor de doctorat în universități, de la festivitățile de decernare a premiilor și pînă la transmisiile TV în direct, totul e impregnat de formule ritualice. Deosebirea este că, în aparență, riturile moderne au fost golite de miez mistic, cînd de fapt, la o privire atentă, substanța ocultă li s-a păstrat intactă, mascată fiind de decorul laic al împrejurărilor sociale. Lardellier merge chiar mai departe
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
cînd vorbim de obișnuințe, tabieturi sau ticuri vorbim de forme profane ale riturilor, lipsa fastului nefiind un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l face să fie mai puțin ritualic. Lardellier nu face distincția dintre rit și ritual, preocuparea sa fiind de a descoperi structura ceremoniilor în genere. Iar ce-l intrigă cel mai mult este faptul că riturile, deși desprinse de cultul de origine, continuă să-și exercite atracția
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
Maladia unei inițieri nedigerate În Ritualurile masonice, cartea prof. C. Moroiu, apărută la 1882, în București, se precizează că acceptarea în lojele românești a fiilor minori de masoni (lowtoni) se făcea în epoca de care ne ocupăm aici fără norme ritualice și cu dispensă de vârstă încă de la etatea de 7 ani (până la 15 ani). La împlinirea vârstei de 18 ani, lowtonul era primit în lojă în mod direct, ca discipol, fără vreo taxă sau altă formalitate. Intrarea lui Urmuz într-
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
între campania sa politică și masacrul din Tucson, Arizona. Fosta șefă a guvernului din Alaska și liderul Tea Party a utilizat în apărarea sa termenul de „calomnie sângeroasă” („blood libel”), o sintagmă istorică ce se referă la acuzațiile de omoruri ritualice ale israelienilor, mit antisemit folosit în istorie pentru a justifica persecutarea evreilor. În timp ce Congresul se arăta dispus să aprobe o rezoluție împotriva climatului de intimidare creat de anumite discursuri politice, Sarah Palin se declara victimă a unei „calomnii sângeroase” și
Antisemitismul, noua armă politică a liderului Tea Party, Sarah Palin - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/61395_a_62720]
-
între oameni aceste bariere lingvistice, culturale; inclusiv mentale. - Globalizarea actuală atenuează aceste bariere. - Globalizarea înseamnă mondializare. Iar la baza acesteia sunt factori politico-economici. - în acest caz, prin muzică. cui ne adresăm? Este aceasta o adresare, o comunicare sau o eliberare ritualică? - Cum bine observi, cred că este și una, și cealaltă. Pe de-o parte este o adresare, un mijloc de comunicare. Prin muzică cunoști lumea în esențele ei. Și eu, și colegul meu, Corneliu Dan Georgescu, în mod absolut independent
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
umană devine spectacol. Și politica, și religia. Totul se dă în spectacol! - Inclusiv datorită mijloacelor de comunicare. - .și revoluțiile, și comploturile se produc în public, iau chipuri spectaculare! Cum putem scăpa de marasmul acesta spectacular? Cum să reabilităm această funcționalitate ritualică în care catharsis-ul este foarte important? Doresc, de asemenea, să menționez că într-un ritual nu există spectatori, nu există factori pasivi. Toți sunt factori activi în cazul fenomenului ritualic. Muzica, dansul, costumația, gestul, eventual și verbul... cuvintele pronunțate
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
de marasmul acesta spectacular? Cum să reabilităm această funcționalitate ritualică în care catharsis-ul este foarte important? Doresc, de asemenea, să menționez că într-un ritual nu există spectatori, nu există factori pasivi. Toți sunt factori activi în cazul fenomenului ritualic. Muzica, dansul, costumația, gestul, eventual și verbul... cuvintele pronunțate în colectiv de către toți participanții la ritual, totul reprezintă un mijloc de eliberare a anumitor energii. - Nu pot să nu evoc spectacolul lui Andrei Serban, Trilogia antică, spectacol realizat la Teatrul
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
lui Jarek Godun, o dimineață pe care am petrecut-o la Sibiu, acum doi ani, într-un loc desprins din timp, din realitatea imediată a Festivalului de teatru, a cotidianului crud. Expoziția Tadeusz Kantor a fost pentru mine o călătorie ritualică, un traseu inițiatic prin destinul unui creator unic, prin filosofia lui, prin felul în care a știut să-și asculte șoaptele eu-lui și să le aducă afară, la lumină. Am văzut machete de la „Clasa moartă", un spectacol-document, am citit însemnări
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
bune îi priveam cu mare drag și ziceam: o fi, dragilor, dar nu în cazul meu. Iar în momentele de slăbiciune, mă lua valul și începeam să-i cred și dintr-o dată berea căpăta alt gust și gesturile îmi deveneau ritualice și străluceam și așa, plin de strălucire, mergeam la școală și-mi țineam lecțiile în fața ciurucurilor de tot felul." (p. 72) De la această superbă încăpățânare pornește tot ce are Apropierea mai puternic în esența lui. Anume capacitatea de iradiere a
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
din cauza whiskey-ului nu-și mai aduce aminte. La drum, în mașină preferă Bach, iar șansonetele îi plac când sunt amuzante, dar Piaf e prea sentimentală. Își terorizează colaboratorii cu muzica gen artilerie de război a celor de la Rammstein, dar merge ritualic la Ateneul Român. Este Toader Paleologu, cel care nu prea crede în dragoste, dar a cărui inimă se strânge la Aria Violettei din Traviata. Aveți ipod, ceva? Am o drăcie mică, mi-a dat-o fi-miu cadou de ziua
Theodor Paleologu îşi terorizează colaboratorii cu Rammstein. La drum ascultă Bach. Hip-hop, doar cu whiskey iar manele doar din perioada fanariotă () [Corola-journal/Journalistic/48431_a_49756]