534 matches
-
spetează", "pestriță", "calm", "speribană", buciumașă, calamar, calin, calmena, colm, crin de apa, paporontec, papură roșie, spiribana, tartarachi. Rădăcina este sub formă de rizom articulat, cărnos, spongios, târâtor, puternic înrădăcinat. Este lungă de 50 - 150 cm și are o culoare gălbuie. Rizomii ("calamii rhizoma") se recoltează toamna și se utilizează ca tonic în industria farmaceutică. Conțin ulei volatil (bogat în azaronă), tanin și principii amare (acorină), care au proprietăți antibacteriene și insecticide. Tulpina este aeriană, înaltă de 100 - 150 cm, roșiatică la
Obligeană () [Corola-website/Science/303287_a_304616]
-
celule sexuale femeiesti si barbatesti. Corpul este denumit corm. Ferigile sunt cormofite. Aceasta înseamnă că au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină, frunze). Feriga comună trăiește în locuri umede pe marginea apelor de munte, în păduri, etc. În pământ are un rizom, de care sunt prinse rădăcini adventive și firoase care alcătuiesc în fiecare an buchețele de frunze. Frunza este formată din teacă, pețiol și limb (organe vegetative adevărate), întrucât acestea au vase conducătoare. Pe dosul frunzelor la ferigi se găsesc spori
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
nu crește în grosime, pastrând forma cilindrică. În vârful tulpinii se află un buchet de frunze mari. Spre deosebire de mușchi, ferigile dispun de țesut conductor, reprezentat de traheide și tuburi perforate fără celule anexe. Ferigile se înmulțesc "vegetativ" (prin fragmente de rizomi),asexuat (prin spori) sau sexuat (gameți - anteridii și oosfere). Pentru realizarea reproducerii sexuate este necesară prezența apei, prin care anterozoizii se deplasează cu ajutorul flagelului spre oosfera. Ferigile sunt mai evoluate comparativ cu mușchii prin prezența țesuturilor și a organelor adevărate
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
oosfere). Pentru realizarea reproducerii sexuate este necesară prezența apei, prin care anterozoizii se deplasează cu ajutorul flagelului spre oosfera. Ferigile sunt mai evoluate comparativ cu mușchii prin prezența țesuturilor și a organelor adevărate (frunze,tulpină și radăcină) care formează cormul. Din rizomul de ferigi se prepară medicament împotriva viermilor intestinali (vermifug). Din coada-calului se prepară ceai împotriva bolilor de rinichi. Ferigile mai pot fi folosite ca și plante decorative. Ferigile arborescente străvechi au și ele o importanță deosebită , deoarece au format, în
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
al colaboratoarelor priviri compătimitoare, dar mă făceam că nu le observ și-mi continuam lucrul În parcelele experimentale cu paltonul pe umeri, ca o sfidare la adresă tuturor. Studiam Împreună cu un colectiv de geneticieni, influența izotopilor radioactivi asupra plantelor cu rizomi și tuberculi. Secționam la fața locului, părțile subterane ale plantelor iradiate de-a lungul diverselor perioade de timp cu diverse cantități și surse radioactive, măsurând și calculând totul. Încercam În felul acesta să disciplinăm Întrucâtva metodele iradierilor și mai ales
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
dreptate. De nenumărate ori mă Împotrivisem Marelui Consiliu În aplicarea planurilor radioactive. Când imense suprafețe rămăseseră pârjolite și necultivate de atâtea milenii, noi ne intoxicam puținele zone fertile de după cataclism cu tot felul de substanțe menite să sporească producțiile de rizomi În special și de tuberculi În particular, hrana noastră de bază. Întotdeauna le argumentasem cu documentele rămase de la Înaintașii noștri. Alte dovezi nu aveam Încă, cu toate că era destul de ușor să le găsim prin transpunerea În practică de laborator a mărturiilor
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Îi făcură loc, respectuoși. Bătrânul privi oțărât?, apoi fără a mă privi, zise: Deci au apărut primele semne. Dacă nici acum... mai adaugă el Încet, ca pentru sine. M-am bucurat. Puteam avea În el un aliat de preț. Iar rizomii ? După cum se vede, stricați. Pulpele s-au dezvoltat anapoda. Celulele s-au mărit peste gabarit, iar consistența s-a redus până la gelatinare. Practic nu mai pot fi consumate. Ce iradiere s-a folosit?. Peste limita critică, i-am răspuns automat
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
gârle și canale străjuiesc coloane de sălcii. O fitocenoză specifică Deltei este stufărișul, ce acoperă suprafețe întinse până la linia orizontului, oprindu-se ca un perete verde în jurul ghiolurilor, al japșelor, pe marginile gârlelor și canalelor. În apele cu adâncime mică, rizomul stufului se găsește în nămolul de pe fund. În apele mai adânci masivele de stuf formează plaurul, o pătură plutitoare de stuf, ce se formează din împletirea rizomilor, a rădăcinilor, legate între ele cu humus și aluviuni aduse de Dunăre și
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
ghiolurilor, al japșelor, pe marginile gârlelor și canalelor. În apele cu adâncime mică, rizomul stufului se găsește în nămolul de pe fund. În apele mai adânci masivele de stuf formează plaurul, o pătură plutitoare de stuf, ce se formează din împletirea rizomilor, a rădăcinilor, legate între ele cu humus și aluviuni aduse de Dunăre și depuse aici. Într-o formație de plaur putem întîlni nu mai puțin de 20 de plante, strîns unite între ele și așezate, într-o anumită ordine, la
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
ul ("Zingiber officinale"), denumit popular și „ghimber” sau „gingiber”, este numele dat unei plante erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice. Este o specie perenă care are nevoie de o temperatură ridicată și constantă precum și de o umiditate permanentă pentru a se dezvolta corespunzător. Rizomul de ghimbir are o formă neregulată, contorsionată și e noduros, atingând
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
gingiber”, este numele dat unei plante erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice. Este o specie perenă care are nevoie de o temperatură ridicată și constantă precum și de o umiditate permanentă pentru a se dezvolta corespunzător. Rizomul de ghimbir are o formă neregulată, contorsionată și e noduros, atingând până la 5-6 centimetri în lungime. ul e deosebit de prețuit în bucătăriile orientale din India, Malaezia, Nepal, Bangladesh etc. Un nume alternativ al ghimbirului, introdus de turci în Moldova și
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
și ”shringavera” în sanscrită. Aceste denumiri înseamnă ”în formă de corn de cerb”. Cu toate că denumirile în majoritatea limbilor europene provin din greaca veche, în mod surprinzător grecii contemporani îl numesc ”piperoriza” (rădăcină de piper), cu referire la gustul iute al rizomului. Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit în absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe și feluri principale, până la deserturi și băuturi. Deși a fost încă de pe vremea romanilor un condiment important, popularitatea acestuia a scăzut temporar
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
dat prin răzătoare. Ghimbirul ocupă un loc important în bucătăria japoneză, unde este folosit în cantități mici. De exemplu, carnea de pui este aromată prin stropire cu sucul obținut prin stoarcerea ghimbirului proaspăt. Ghimbirul murat, (beni shoga), este preparat din rizomi foarte tineri și este adesea servit alături de sushi. ”Ginger ale” este o băutură foarte populară în America de Nord. Nu este o bere fermentată, ci doar zahăr, extract de plante și apă gazoasă. Oricum, în Evul Mediu ghimbirul a fost folosit și
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
utilizare frecventă în condimentarea unor fripturi, de obicei mai grase, sau la mâncăruri mai grele (din fasole, linte, varză), dar și la deserturi (de ex. cozonacul cu ghimbir proaspăt). Ghimbirul uscat este destul de diferit ca gust și nu poate substitui rizomul proaspăt. El este doar un ingredient opțional în unele amestecuri de condimente, ca pudra de curry, ”5 arome” și berebere. Ghimbirul uscat nu este folosit în regiunile unde acesta este cultivat. Gustul său este mai mult aromat decât iute și
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
în unele amestecuri de condimente, ca pudra de curry, ”5 arome” și berebere. Ghimbirul uscat nu este folosit în regiunile unde acesta este cultivat. Gustul său este mai mult aromat decât iute și este folosit și la prepararea unor deserturi. Rizomul nu se consumă crud, ci se curăță îndepărtându-se coaja, și se taie în felii care se gătesc ca acompaniment la cărnuri sau sosuri, în salate, curry-uri etc. Ghimbirul se consumă câteodată în forma sa pisată, mărunțită. În acest caz
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
salate, curry-uri etc. Ghimbirul se consumă câteodată în forma sa pisată, mărunțită. În acest caz ghimbirul e o pulbere fină asemănătoare piperului alb. Abia la începutul anilor 1980 cercetătorii occidentali s-au preocupat de virtuțile terapeutice ale ghimbirului, în special rizomul. Cele mai mari plantații de ghimbir se află în regiunile tropice și subtropice. Cu o suprafață de 181 mii ha (2005) și o recoltă de 125 mii tone Nigeria este cel mai mare cultivator de ghimbir ca extindere. În schimb
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
de regulă erbacee. Cuprinde cca. 45 genuri, cu peste 1900 specii, răspîndite (mai ales în regiunile temperate (la noi cresc 25 genuri, cu peste 100 specii). Sunt plante erbacee (excepție Clematis vitalba L.= curpenul de pădure, care este liană), cu rizomi sau tuberculi. Frunzele sunt variat divizate, rar întregi, dispuse altern (rar opuse, ca la genul Clematis), stipelate sau nestipelate. Florile sunt bisexuate, solitare sau grupate în raceme (rar cime). Florile pot fi actinomorfe (Ranunculus sp.) sau zigomorfe (Aconitum sp.), cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Sunt utilizate în medicina populară pentru tratamente antispastice, în bronșite, tuse convulsivă, iar ca uz extem în reumatism, nevralgii, gută. Genul Anemone prezintă tepale albe sau galbene, iar stilele carpelelor nu se alungesc la fructificare (ca la genul Pulsatilla). De pe rizom se formează o frunză trisectată, iar la baza florii se află un involucru din trei bractee trisectate. A. nemorosa L. (floarea paștelui) este o specie spontană în păduri de foioase, cu flori albe. A. ranunculoides L. (păștiță) are flori galbene
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
mici. Sunt plante toxice, ce conțin uleiuri eterice, acizi organici, alcaloizi etc., unele fiind utilizate în fitoterapie pentru proprietățile lor emenogoge, antireumatismale etc. "Aristolochia clematitis" L. (cucurbețică, mărul lupului). Crește frecvent prin locuri cultivate sau ruderale. în pământ are un rizom galben-brun, cilindric, iar tulpina ierboasă, erectă, înaltă de 20-50 (100) cm, este îndoită în zig-zag în partea superioară. Frunzele sunt mari, profund cordate iar florile sunt galbene, situate câte 2-8 la subțioara frunzelor. Este o plantă toxică, provocînd inflamația rinichuilor
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
tulpina ierboasă, erectă, înaltă de 20-50 (100) cm, este îndoită în zig-zag în partea superioară. Frunzele sunt mari, profund cordate iar florile sunt galbene, situate câte 2-8 la subțioara frunzelor. Este o plantă toxică, provocînd inflamația rinichuilor, a intestinului, dar rizomul și tulpina frunzoasă are utilizări medicinale (pentru scăderea presiunii sîngelui). "Asarum europaeum" L. (pochivnic). Frecvent în pădurile de foioase din zona de cîmpie și colinară, cu o tulpină foarte scurtă, ascendentă, la vârf cu 2 (4) frunze aproape opuse, lung
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu flori mari, sepale verzi, petale numeroase, albe, stamine în număr nedefinit și carpele concrescute într-un ovar semiinfer. Florile au proprietăți sedative și anafrodisiace, fiind recomandate ca remediu în insomnii, stâri de exitație, sau pentru tratamentul intoxicațiilor pielii sensibile. Rizomii au propietăți astringente, fiind utilizați în diareia rebelă, în dezinterie. Crește prin ape stagnante sau lin curgâtoare. Alte specii din flora românească sunt: "N. candida" C. Presl., "N. lotus L. var. thermalis." (drețe), "Nuphar luteum" (L.) Sm. (nufăr galben). Plante
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Saxifragaceae și Crassulaceae sunt considerate ca plante ornamentale decorative deosebit de valoroase. Sunt plante erbacee sau frutescente, cu frunze groase, cămoase, în care se acumulează apă. Trăiesc mai ales pe stânci, în locuri uscate și se înmulțesc frecvent pe cale vegetativă (prin rizomi sau muguri aerieni). Florile sunt bisexuate (sau unisexuate), actinomorfe, grupate în cime, cu piese florale în număr variabil, libere; fructul este o polifoliculă cu semințe mici. Speciile genului Sempervivum au numai o rozetă de frunze bazale. S. tectorum L. (urechelniță
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
stamine 8-10, iar gineceul din 3-5 carpele libere la bază dar unite prin stilele lor. La baza ovarului se află un disc nectarifer intrastaminal, subovarian. Fructul este bacă, drupă, samară, hesperidă, capsulă sau schizocarp (mericarpic). Dictamnus albus L. (frăsinel) are rizomi și rădăcini adventive. Tulpina erbacee ajunge la 80 cm inălțime, iar florile sunt alb-roze, puternic mirositoare. În tulpină și în frunzele mari, penat-sectate, se află alcaloizi toxici. Partea subterană are proprietăți diuretice și vermifuge, iar scoarța conține ulei volatil, fiind
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
secretoare (cu uleiuri eterice, rezine etc), ceea ce face ca majoritatea speciilor din această familie să aibă miros caracteristic, fiind utilizate de multe ori în scopuri medicinale, ca aromatice sau condimentare. Eryngium campestre L. (scaiul dracului) are toate frunzele spinos divizate. Rizomii, datorită substanțelor active pe care le conțin, au acțiune diuretică, fiind utilizați în calculoză renală și vezicală, și pentru efectul lor colagog . Crește în pajiști, locuri ruderale, din stepă pînă оn etajul colinar. Daucus carota L. ssp. carota (morcovul sălbatic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sale aromatizante, folosite în industria băuturilor alcoolice și în panificație. Uleiul volatil extras din fructe are acțiune carminativă și stimulentă a secrețiilor gastro-intestinale. Angelica archangelica L. (angelica) este o plantă perenă, robustă, spontană în lungul pîraielor de munte. Prezintă un rizom gros, o tulpină înaltă de 1-1,5 m. Vagina frunzelor este evident umflată, iar umbelele sunt relativ sferice. Este o veche și renumită plantă medicinală, toate organele avînd substanțe cu proprietăți tonice gastrice. Rizomul conține diverse principii active (substanțe amare
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]