306 matches
-
Fantastic, spuse Richard la un moment dat. Trebuie să-mi amintesc să te iau cu mine mai des. ― Da, râse Ben, care se simțea bine, dar tot nu se simțea puțin încurcat de faima lui proaspăt dobândită. ― Ce zici de roșcata aia? Richard îi dădu un ghiont lui Ben, după care amândoi se uitară la spatele fetei, care se unduia amețitor în drum spre toaletă, unde avea să-și împrospăteze rujul. ― Ce-i cu ea? întrebă Ben, privind cu plăcere cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
culoarea sângelui. Tipii ăștia îți lăsau impresia că vorbesc fără să dea din picioare. Chiar atunci, un șmecher uscățiv, de vârstă mijlocie - eu înfățișarea tipică a starului de operă, amețit de bani și dragoste maternă - trecu, târând după el o roșcată cu părul incandescent, pe lângă masa noastră, masa noastră bună, spre care Fielding fusese condus imediat, cu slugărnicie. Fielding își ridică privirea. Făcu o pauză. — Antonio Pisello, spuse el. Tony Cazzo - din Staten Island Acum cinci ani a fost împușcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mașina închiriată pe care o conduceai, când ai trecut pe stop în Coldwater Canyon? Ai lovit un taxi, dar nu ai oprit. În taxi era un pasager. Eu eram. 1978, New York, făceai o selecție la Walden Center, mai ții minte? Roșcata pe care ai dezbrăcat-o fără să o angajezi și de care ai râs. Eu eram. Ieri ai dat peste un vagabond, pe Fifth Avenue, și te-ai uitat cu dispreț și ai început să înjuri și ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
derapări, opriri forțate, porniri forțate. Întotdeauna accidentele sunt evitate în ultima clipă... Făcusem într-adevăr o selecție în Walden Center, în ’78, căutând câteva modele pentru rolul grăsanei dintr-o reclamă pentru ciocolata Bulky. Și printre pretendente a fost și roșcata asta și eu abordam atitudinea mea obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978 eram un puști tare răutăcios. Ca și anul ăsta. Ieri treceam pe strălucitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru rolul grăsanei dintr-o reclamă pentru ciocolata Bulky. Și printre pretendente a fost și roșcata asta și eu abordam atitudinea mea obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978 eram un puști tare răutăcios. Ca și anul ăsta. Ieri treceam pe strălucitorul Fifth Avenue în drum spre golful maroniu din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bună zi. Există multe scene simbolice în care Caduta privește dezolată spre locurile de joacă pline de copii veseli sau apare în apropierea unor ghivece cu flori ofilite. Apoi, vizita la orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești pe Caduta deznădejdea sterilității. Și Butch Beausoleil - amanta, dansatoarea? Mă așteptam ca Doris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt sigur. Puse încrezător băutura deoparte. Unde ți-e prietena? mă întrebă el pe un ton deloc mai amabil - ba chiar departe de așa ceva. O să mă dea afară în șuturi, mi-am spus, și eu care abia intrasem. — Care prietenă? — Roșcata aia solidă. Aia care stătea cu limba-nfiptă în urechea ta. — Când? — De unde dracu să știu eu. Habar n-am. Sâmbătă noaptea. — Nu a fost vorba de mine, am spus eu, care mai folosisem deja refrenul ăsta: ăla e fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bani buni. Ah, sărmanele fete - cum le mai compătimești. Ieri seară m-am întors acasă târziu și, după ce am coborât din Fiasco, m-am oprit puțin să sting țigara și să mă bucur o clipă de căldura nopții. Două curve, roșcata și una străină, voinică, cu un cap mic și musculos ca un bec, sau ca o ceapă, stăteau sprijinite de gardul care străjuia hotelul asupra căruia plana iminența unui incendiu, și le-am spus: — Hei, am auzit că una de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi se par uneori aceste telefoane, deși încerc întotdeauna să le înviorez. — Ce-ți mai face gagica? l-am întrebat eu ieri. — Ce gagică? Doamne, ce voce tâmpă. De-acum tipului ăstuia pot să-i răspund ce am eu chef. Roșcata aia mare, cu prea mult ruj. Aia, care stătea cu limba vârâtă în urechea mea, seara, la cârciuma Zeldei. Era uimit. — Deci îți amintești. — Sigur. Nu-ți mai amintești ce ți-a spus. De asta sunt sigur. — Cum așa? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce ți-a spus. De asta sunt sigur. — Cum așa? Pentru că, în caz contrar, n-ai mai fi fost în New York acum, de aia. N-ai mai fi îndrăznit să revii. Niciodată. Ai fi rămas în Londra, cu micuța ta roșcată. Acum eram eu uimit. — Ai un birou și în Londra? Sunt surprins de faptul că știi unde e Londra. Sunt uimit că ai auzit de ea. — Mărețule, îmi spuse el. — Micuțule, i-am spus eu. Păstrez același sentiment că Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la parter. Aproape zilnic își face apariția și un avocat. — Toarnă-ți ceva de băut. Nu, mulțumesc, am răspuns eu. — Spune-mi, John. Cum te descurci cu muierile în New York? Nu pot crede că-i ești chiar așa de credincios roșcatei tale. — Selina? Oh, făcui eu plin de viclenie, din cauza ei sunt un om fericit. Cât despre muieri, mă descurc binișor. Uite ceva ce am putea face împreună. E un loc pe Fifth Avenue. Vii, da? Ambrozie cu gheață și coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noaptea înaltă și fierbinte a Manhattan-ului, s-au cabrat, trăgându-l tare după ei pe bătrânul care îi însoțea. M-am uitat la dreapta, m-am uitat la stânga, m-am uitat vizavi. Și ce altceva am văzut dacă nu femeia, roșcata, sprijinită de stâlpul unui felinar, cu o țigară pe care o ținea în sus, cu binecunoscuta-i atitudine de sfidare și reproș. Mi-am aruncat ologul de pe umăr și i-am spus: — Hai - doinește-o. Numai că în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să plătească totul - ceea ce am vrut și eu, din nu știu ce motiv, poate genetic. La urma urmei, achitase nota de plată pentru Otello. E bogată, mai ții minte? Când am ajuns la jumătatea drumului, am prins-o pe Martina de mână. Roșcata era încă la post. Încadrată de frunze și de lumina felinarului, tocmai își aprindea altă țigară. Voalul îi era pe jumătate ridicat și umerii trași în față. În seara asta nu mai părea deloc nebună. Mi se părea că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
glezne, și la umeri. M-am uitat... Pulpele erau subțiri, dar prinse direct de picior, fără nici o unduire. Umerii erau groși. Spatele îi era gros. Doamne, da. Privește-i mâinile - nu erau mâini de femeie. Erau ditamai lopețile de labagiu. Roșcata a trecut prin dreptul nostru. Nu știu cât de bun mai eram de luptă, dar m-am luat după el și am strigat: — Hei, poponaru’! Hei - labagiu’! Individul s-a oprit cu ezitarea confuză care mie nu mi se părea decât feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ăsta? am întrebat eu cu o curiozitate nedisimulată. Eram convins că nimeni nu știa secretele vieții tale intime. Eram convins că toată lumea crede că-mi pierd vremea pe străzi, alergând după curve și îmbătându-mă seară de seară. Amica ta roșcată ți l-a dat? — A ieșit din scenă. Nu - nu o mai văd. Spune că nu mai ești deloc nostim. Hei, trebuie să ne întâlnim. Sunt pregătit pentru așa ceva. După cum am mai spus, lui Frank Telefon n-are nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tine. E un joc, o poantă. Trezește-te la realitate. Trezește-te!...“ Mi-am amintit de barul irlandez de vizavi de cârciuma Zeldei (cea cu programe de dans. Cel mai groaznic moment? Probabil), când am fost sărutat și mângâiat de roșcata care avea ochii lui Fielding. „Știi cine sunt?“ a șoptit el. „Eu sunt. Eu. Sunt producătorul tău.“ Și eu care stăteam pur și simplu și dădeam din cap, zâmbitor, stupefiat, cretinizat, zugzwangat... Și mi-am adus aminte de Martin, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să știi că poate dura câteva ore”. „Blonda ridică pretenții, Herr Lieutenent?” „Nu e nici o blondă, Celeste. Știi că nu e nici o blondă și știi că întotdeauna sunt mort de obosit la Prefectură după Revelion—” „Cum spui în engleză - rotkopf? Roșcată? Kleine rotkopf sheisser schtupper—” „Vorbește englezește, fir-ar să fie! Nu fă asta cu mine!” Celeste izbucni în râs: chicotele teatrale care se răsfrângeau în actul ei de vorbitoare de limbi străine îl înfuriau de fiecare dată. „Lasă-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hai să dezvoltăm subiectul. „O, da? Politicienii fasciști au distrus mulți oameni iluminați politic, calomniindu-ne și numindu-ne subversioniști.” Danny preluă o replică dintr-un musical pe care îl văzuse cu Karen Hiltscher. — Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru roșcate, iubire! Considine râse. — Dar nu-i spune lui De Haven „iubire”. O va considera o lipsă de respect. Uite una bună: „Îmi vine greu să cred că vei pleca de la Teamsters de dragul nostru”. Floare la ureche. — Bancurile lui Mickey Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
irlandeză cu iz economic. Poate că ferma n-ar mai fi fost viabilă dacă era împărțită între el și fratele lui sau poate că ar fi trebuit să aștepte să-i moară mama fiindcă n-ar fi putut ține două roșcate sub același acoperiș îde paie). îAsta părea să fie o problemă la ordinea zilei în Irlanda rurală, unde era împământenită în folclorul agrar cu fiecare nouă recoltă. Cândva petrecusem o vacanță în Galway, așa că știam ce spun.) Josephine i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți, obosiți, sătui. Dorul de Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că erau cei de la BUG Mafia. Știam de ei de pe tricourile lui Gogoașă și Muianu. Din când în când mă asiguram că Sabina era în sală, că nu era violată de grupul de hip-hopiști. Am cerut un foc de la o roșcată de clasa a VII-a și, după ce mi-am umplut plămânii cu fum de Kim mentolat, m-am întrebat dacă nu cumva prietena mea se întorsese mintal la fericita vârstă a adolescenței. N-am apucat să sorb Pink Beach-ul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
studentele îi sorbeau considerațiile despre ciocoii balcanici în opoziție cu cei cisalpini. Ca un omagiu adus inocenței magistrului, toate purtau sutien la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
București. A însoțit-o și maică-sa, care a ținut să-i zică judecătoarei că eu nici măcar nu am „consumat” căsătoria. Eu cu Sabina stăteam mai la o parte, șușoteam, chicoteam când ne aduceam aminte de ceva hazliu. Judecătoarea, o roșcată provocatoare, ne-a privit mustăcind: ei, doamnă, poate trebuia să-i faceți o salată de țelină. Oricum, după cum îi văd eu, în curând se vor împăca. Am ieșit de la Judecătoria Sectorului 3 ca cei mai buni prieteni. Le-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un zmeu de piele neagră, neîncăpînd în vitrine, erau așezați deasupra lor. Iar înăuntru, în zeci de cilindri de sticlă, putrezeau în zeamă albăstruie pești palizi, cu ochi bulbucați: peștele-balon, peștele-arici, peștele-lună, rândunicile de mare cu aripi ca ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umbreluță de dantelă galbenă, cum nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu care-și ascundea jumătatea de jos a feței și își îngusta ochii ca japonezele, cu obrazul lipit de umărul ridicat. Mi-era al naibii de dragă, roșcata! Pe pieptul bluzei albe, scrobite, purta o dalie portocalie. Am așteptat-o iar pe Puia mai bine de-o oră, dar n-a apărut. Nimeni, nici Balena, nu știa ce e cu ea. Până la urmă am ieșit din subteran și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]