412 matches
-
Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are o mustață țepoasă unică În lume. Se așază la birou și Își mai aprinde un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bărbat, să-ți ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
abia mă mai țineam pe picioare. Nu renunțasem totuși să-l caut. Căpătasem curaj și întrebam cu glas tare acum pe cine îmi apărea în față. De obicei, cei pe care-i întrebam ridicau din umeri și se îndepărtau. Un roșcovan cu o voce subțire și neplăcută păru însă interesat, ciuli urechile și se apropie de mine. "Dar de ce-l cauți?" mă întrebă el. În mod normal, n-aș fi suflat o vorbă despre ceea ce mi se păruse, de teamă să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
circiumă. Mi-au pus o mie de întrebări. Cum arăta? Dacă-l mai văzusem vreodată? În ce circiumă l-am întîlnit? Dacă luase desenul... Abia atunci mi-a trecut prin minte că uitasem de stampa pe care i-o dădusem roșcovanului. Am intrat în casă, lăsîndu-i pe cei trei îmblînzitori să mă aștepte afară și nu mi-a trebuit prea mult timp să constat că roșcovanul luase într-adevăr stampa cu el. M-am întors și le-am spus, dar vorbele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atunci mi-a trecut prin minte că uitasem de stampa pe care i-o dădusem roșcovanului. Am intrat în casă, lăsîndu-i pe cei trei îmblînzitori să mă aștepte afară și nu mi-a trebuit prea mult timp să constat că roșcovanul luase într-adevăr stampa cu el. M-am întors și le-am spus, dar vorbele mele avură darul să-i înfurie și mai rău. M-au învinuit că-i mințeam, că roșcovanul era o născocire de a mea și că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a trebuit prea mult timp să constat că roșcovanul luase într-adevăr stampa cu el. M-am întors și le-am spus, dar vorbele mele avură darul să-i înfurie și mai rău. M-au învinuit că-i mințeam, că roșcovanul era o născocire de a mea și că, la urma urmei, eu fugisem după îmblînzitor pe stradă; mai târziu, beat, îl înjunghiasem. Au început să mă amenințe și, înainte de a pleca, mi-au atras atenția pe un ton poruncitor să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum, acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane stufoase, printre crengile cărora lucea marea. Am coborât, încet, o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan, cu barbă, care vroia să-mi arate ceva. Valurile aduseseră o nimfă moartă la țărm. Brusc, pământul a început să se scuture și un fum gros a acoperit soarele. Bărbatul roșcovan s-a întors spre mine și, pe un ton
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan, cu barbă, care vroia să-mi arate ceva. Valurile aduseseră o nimfă moartă la țărm. Brusc, pământul a început să se scuture și un fum gros a acoperit soarele. Bărbatul roșcovan s-a întors spre mine și, pe un ton aproape indiferent, m-a liniștit: "Nu-ți fie frică. Luăm caii și fugim". Mă trezesc tușind și, câteva clipe, sunt buimăcit. Prin întuneric, abia găsesc butonul veiozei. Ce oră e, oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asupra întregului sistem de afaceri din societatea care risca să nu-și mai găsească făgașul, a procedat la fel cum ar fi procedat orice manager destoinic. A făcut rost de un alt iepuraș. De data asta, unul mai mărișor, tot roșcovan și la fel de speriat de tratamentul ușor inuman aplicat de năstrușnica pisică. Nu era vorba de o reacție violentă, ci de o modalitate proprie de a o convinge pe neajutorata vietate de noile perspective ce i se întrezăreau. De aici s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
blondă mică, timidă și zbîrlită, de șaisprezece ani. Rima avea o figură interesantă, deloc frumoasă, cu părul negru dat pe spate și prins în coadă la spate. Toal era mărunțel, cu o înfățișare sălbatică și plăcută, cu o barbă tinerească, roșcovană și ascuțită, și mai era un băiat masiv și palid, pe care-l chema McPake, în uniformă de locotenent. Sludden, cu brațul în jurul taliei lui Gay, nu se întrerupse și nici nu se uită la prietenii lui, ci continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a țipat el, de parcă aș fi fost surd. Aștepta reciprocitate. Plictisit de tăcerea mea, a trecut la interogatoriul direct. — Matale din ce familie ești? De unde? Am răspuns fără tragere de inimă: — Bucureștean. Crețu. — Rudă cu spițerul Kretzu, ăla cu mustăți roșcovane? Da’ matale cine ți-a ras mustățile? N-am mai răspuns. Nimic nu se potrivea cu nimic. Petre îmi mai arunca din când în când o căutătură, tot mai piezișă. Vedeam că face eforturi mari de gândire. Brusc a tras
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea rost să se mai ostenească. — Cum te cheamă? întrebă Nicu, deși știa, dar străinul nu știa că el știe. — Dan Crețu. — Pe mine Nicu, adică domnu’ îmi zice, la școală, Niculae, Stanciu Niculae. Îl știi pe spițerul Kretzu, ăla roșcovan? Nu-i creț deloc. Mă trimite uneori să duc tot felul de alifii, plămade, buline și prafuri care te vindecă. Io sunt comisionar, zise băiatul, încercând să pară modest, deși era foarte mândru. — Ce cauți aici? Nicu nu știa cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ducă nicăieri, se înfundau unul mai rău ca altul, pe zi ce trece. Între timp multe gazete au început să se agite, iar asta strică. Tânărul Rareș Ochiu-Zănoagă, găsit împușcat, și un anume Dan Crețu - nu e rudă cu spițerul roșcovan -, cazuri între care s-au produs tot soiul de coincidențe. Generalul citea zilnic vreo patru-cinci gazete, așa că era la curent. Știa și relatarea din Universul, care părea cea mai informată. — Crezi că-i vreo legătură între cei doi? Amândoi au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor, care era roșcovan și greoi, dar cu ochi albaștri, ca ai lor. Godun ar fi vrut să îi știe zdraveni, se plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea și a tutun Virginia. Inspectorul Stanley de la Interpol puse ceașca pe birou. Avea un obraz roșcovan, bătut de vânt, trăsături osoase și o privire extrem de fixă. Mustața blondă camufla buza de sus. Cea de jos, răsfrântă, îi dădea un aer senzual și capricios. " Impresie falsă", gândi maiorul Cristescu. Avusese prilejul să-l cunoască destul de bine în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răspunse amabilă. Ținea mâinile împreunate pe poalele trenciului. " Mai e cineva... Nu, nu-l cunoști, dar poți fi convinsă că-i polițist. E de-ajuns să-i vezi ochii și felul cum merge. Poți paria că e englez! Obrajii aceștia roșcovani n-ai să-i întîlnești prea des pe Calea Victoriei, fumează pipă și pentru nimic în lume nu și-ar scoate mâna dreaptă din buzunar. Hm! Ce s-ar face englezii fără buzunare?! Acum, Melania, și numai acum, poți să te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
propus afacerea acolo, în restaurantul întunecos și umed din Victoria Station: "Niște plicuri, atât trebuie să duci la Madrid"."Coco?" "Nu. O chestie mai rentabilă: L. S. D. 25." Își plimbase ochii peste tăbliile cafenii care căptușeau localul. La tejghea, barmanul roșcovan cu mânecile suflecate servea doi români. Vorbeau tare, siguri că nu-i înțelege nimeni. Femeia strâmba din nas: "O bere infectă!" Se întoarse spre Claude: "Nu-mi place povestea asta". Francezul ridicase din umeri: "C'est à prendre ou à
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
voi. Eu aicea rămîn". Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus". O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu mă interesează asta, am strigat. Cum te cheamă?" Parcă nici nu m-a auzit. Mi-a repetat același lucru. "Nu sânt nebun". Am ieșit și i-am scris pe fișă: "Monomaniac cu tendință schizofrenică. De urmărit îndeaproape". 4 decembrie Roșcovanul mă exasperează. Încă n-am reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: Nu sânt nebun. Eu nu sânt nebun". Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-i zdrobesc această încăpățînare. Nu vrea. Anume îmi spune "eu nu sânt nebun" ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător, cu el. Eșecul meu profesional îl suportă alții, se vede. 22 decembrie Ar trebui să plec neapărat de aici. Altfel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de poezie contemporană, de care se foloseau În clasă. La prima oră de franceză, l-am auzit pe abatele Van Hoecke anunțînd clasei: „Vom Începe anul studiind un poem ales de tatăl noului nostru prieten François“. Era vorba de Frumoasa roșcovană de Guillaume Apollinaire, un poem pe care alți preoți, profesori de franceză, nu-l apreciau deloc. Tata primise o corespondență abundentă care Îi reproșa că alesese Frumoasa roșcovană, un titlu care putea oferi pricină de scandal În clasă și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poem ales de tatăl noului nostru prieten François“. Era vorba de Frumoasa roșcovană de Guillaume Apollinaire, un poem pe care alți preoți, profesori de franceză, nu-l apreciau deloc. Tata primise o corespondență abundentă care Îi reproșa că alesese Frumoasa roșcovană, un titlu care putea oferi pricină de scandal În clasă și putea Îndemna la visări primejdioase. În acest poem, apare rațiunea, rațiunea arzătoare: ea are aspectul fermecător, scrie Apollinaire, al unei adorabile roșcovane. Nu e Într-adevăr fermecător? Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voi. Eu aicea rănim”. Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus». O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu mă interesează asta, am strigat. Cum te cheamă?” Parcă nici nu m-a auzit. Mi-a repetat același lucru. „Nu sunt nebun”. Am ieșit și i-am scris pe fișă: „Monomaniac cu tendință schizofrenică. De urmărit îndeaproape”. 4 decembrie Roșcovanul mă exasperează. Încă n-am reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: „Nu sunt nebun. Eu nu sunt nebun”. Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]