984 matches
-
simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. Are virtuți desigur, fără număr Roșeața buzelor și a obrazului lumină Să nu le uiți o veșnicie! Și cum privirea și-o Înclină Ce cald prin inimă te ia”. Margareta și Mefistofel sunt personaje complementare: virtutea morală și pulsiunile primare, neelaborate. Ca și Faust, care-și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o formează articulațiile semimobile, cu mișcări ceva mai ample, denumite amfiartroze; a treia grupă este reprezentată de diartroze (articulații mobile). ARTRITĂ (< fr. arthrite, cf. lat. arthritis) - Inflamație (acută sau cronică) a uneia sau mai multor articulații, caracterizată prin tumefiere, căldură, roșeață a tegumentelor care acoperă articulația; poate fi însoțită de durere și de reducerea capacității de mișcare. Diagnosticul este stabilit după ce a fost examinată articulația respectivă (examen radiologic, teste sanguine și examinarea lichidului sinovial de la nivelul articulației afectate). Formele de artrită
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tendon, ligament, mușchi sau piele) se freacă una de alta. Bursitele pot apărea oriunde în organism unde există o bursă și unde inflamația determină umplerea cu fluid a acesteia. Afecțiunea este deseori dureroasă, la care se adaugă senzația de tensiune, roșeață, căldură și/sau creșterea în volum a zonei de lângă bursa inflamată. Mișcarea sau exercițiile ușoare de mobilizare a articulației reduc de obicei redoarea (prea multă mișcare poate înrăutăți simptomele existente sau readuce durerea și redoarea). Pe de altă parte, bursitele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a produs, manifestată prin dureri de tip nevralgic sau mialgic. Agravarea simptomelor este dată de mișcările capului și ale gâtului, ca urmare a creșterii presiunii pe rădăcinile nervoase. Comprimarea fibrelor nervilor simpatici dau tulburări în membrul superior respectiv, manifestate prin roșeață, atrofie cutanată, edem sau tulburări la nivelul extremității cefalice ale simpaticului sau tulburări de genul amețeli, greață, dureri occipitale. Hernia de disc toracală este mai rar înâlnită, deoarece inelul fibros dispune de fibre rezistente și groase, iar discurile din această
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
doilea copil să se nască cu sindrom Down este de 1 la 100. Caracteristici somatice: capul este mic, diametrul antero-posterior este micșorat și cu occiput plat (brahicefalie). Faciesul este rotund aplatizat, cu absența aproape completă a pomeților și ridicăturilor orbitare. Roșeața obrajilor și a vârfului nasului îi dă aspectul de „față de clovn”. Mai pot fi întâlnite nasul turtit, tipic mongoloid, gura mică cu fisuri comisurale, permanent întredeschisă, dinți implantați neregulat și inegali, urechi mici nelobulate și asimetrice. Membrele superioare prezintă mâini
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
repeta de câteva ori pe zi, bolnavul nu aude, nu vede și nu simte nimic, își întrerupe activitatea, inclusiv vorbirea, și rămâne nemișcat, cu privirea în gol. Absențele sunt însoțite de manifestări vegetative, cum ar fi: midriază, hippus papilar, salivație, roșeață sau paloarea feței, tulburări de ritm cardiac și respirator, îndeosebi bradicardie și bradipnee, emisii de urină. Absențele petit mal complexe sunt crize de absențe cu alte fenomene asociate cu alterarea stării de conștiență. PETO (nume propriu) - Metodă elaborată de medicul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ca să-și „aplice fața“. Trebuia să-și dea cu cremă de ochi și cu cremă anticearcăn. Trebuia să aplice diverse straturi, precum șelacul pe un Stradivarius. Pe lângă stratul final cărămiziu, mai erau și celelalte: punctele de verde care să reducă roșeața, roz pentru bujori, albastru deasupra ochilor. Folosea dermatograf uscat, tuș pentru pleoape, contur de buze, balsam de buze, un fard luminescent și o soluție de redus porii. Fața lui Sophie Sassoon era creată cu rigoarea unei picturi În nisip suflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus eu, citând din cartea Noi și corpurile noastre, cea pe care mi-o dăduse Meg Zemka. Au nevoie de stimulare clitoridiană. În spatele pistruilor, fața Obiectului se Îmbujoră. Era, desigur, paralizată de asemenea informații. Eu Îi vorbeam În urechea stângă. Roșeața i se răspândi pe chip din acea parte, de parcă vorbele mele ar fi lăsat o urmă vizibilă. ― Nu-mi vine să cred că știi toate astea. ― Îți spun eu cine știe. Domnișoara Schuyler, ea știe. Râsul, hohotul țâșni din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
umflate, cu venele umflate, și i le-am băgat În apa Înspumată. Desdemona murmură de plăcere. Închise ochii. În următoarele minute Desdemona tăcu, huzurind În baia fierbinte de picioare. Culoarea i se Întoarse În glezne și Îi urcă pe picioare. Roșeața Îi dispăru sub tivul cămășii de noapte, dar peste un minut apăru, iar, acum din guler. Fața i se Îmbujoră și, când deschise ochii, avea În ei o limpezime care le lipsise Înainte. Se uită lung la mine. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reacțiile, ascuns ca un păianjen veninos ce-și urmărește prada. — E multă aglomerație, îi face vânt Plancina. Paloarea ei o sperie. N-are nimeni niște săruri? se vaită. O pișcă de obraji, în speranța de a readuce un pic de roșeață. E întreruptă de o busculadă. Scaunele din jurul lor sunt împinse în lături. Pentru o clipă se lasă o liniște nefirească, după care vân zoleala crește și mai mult. Vipsania observă că mulți se ridică. Ce se întâmplă? Cu privirea încă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
omenesc este frumos abia atunci când nu îngă duie să i se vadă venele și să i se numere oasele, ci își umple mem brele cu un sânge potolit și sănătos, se acoperă cu mușchi și ocrotește nervii cu o anumită roșeață plăcută vederii. Face o pauză și-și contemplă pentru o clipă cu satisfacție auditorii înmărmuriți. Conchide pompos: — Numai atunci putem vorbi de frumusețe. — Păcat că nu te-ai făcut doctor, scuipă scârbit Labienus. — Sau codoș, întărește Sallustius. Un glas necunoscut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înroșit! Geraldine își coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața începe să pălească. ― Geraldine, încep eu hotărâtă, cu o convingere venită Dumnezeu știe de unde. N-ar avea nici un rost să-mi placă de Ben Williams, de care, întâmplător chiar nu-mi place, pentru că el n-ar fi niciodată, dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
uit cu uimire, pentru că n-am mai văzut dinți mai frumoși, nici buze mai clar conturate, și nici ochi atât de albaștri. ― Nici a ta pe tine, îmi zice el. Simt o căldură familiară ridicându-mi-se pe față: e roșeața pe care Jemima Jones a urât-o atât de mult, aceeași pe care se presupune că JJ ar fi gonit-o pentru totdeauna. Da, roșesc, și tot nu-îmi pot lua ochii de la el, nu-mi vine să cred ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
simțeam eu față de Ben, că îmi dau brusc seama că e îndrăgostită de Brad până peste cap, iar eu tocmai am stricat-o rău de tot. ― N-am vrut... spun și mă simt ridicol. ― E în regulă, zice Jenny, iar roșeața îi pălește. E în regulă. ― Uite, încep eu, și-mi spun în gând că ar trebui s-o iau de la capăt. Există în mod clar o tensiune între noi două, o tensiune pe care n-o înțeleg, pentru că mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sunt la față... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. {EminescuOpI 98} " Arald! strigă crăiasa - las-fața să-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dar parcă îmi pulsa. Și tușeam. Toți cei din jur tușeau. Își scoseseră batistele și le țineau în dreptul gurii. Am urcat scările și am ieșit afară. Cerul era de un roșu aprins. Sunt zile în care, chiar după ce apune soarele, roșeața tot mai rămâne pe cer, nu? Deși cerul e roșu, se lasă întunericul. Exact așa arata. Împrejur se întunecase. Eram uimit. Nu știam ce e cu mine. Pe ici-pe colo erau oameni întinși pe jos. Se pare că au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Acum avea peste patruzeci, vagabondând prin New York cu sacoșele ei. Trebuia să returneze manuscrisul imediat. Doctorul Govinda Lal probabil era cuprins de panică. Cine știe ce formă asiatică lua disperarea omului. Între timp mai era În conștientul lui Sammler o izbucnire de roșeață. Posibil datorită condiției lui Elya Gruner. Aceasta se prezenta sub o formă curioasă, cea a unui plic purpuriu imens, Închis cu un nasture negru, o țesătură de mătase cât să acopere cerul. Se Întrebă dacă asta nu putea fi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
alb pe verdele tancurilor și al camioanelor: GORKISKII AUTIZAVOD, scria pe majoritatea. Părintele Newell părea să știe multe despre calibrul tunurilor, grosimea blindajelor, razele de acțiune. Cu voce scăzută, din respect față de israelienii care negau folosirea lui, identificase napalmul. Vezi roșeața aia, movul ăla de acolo? Rozul-portocaliu cu o tentă verde al vitrificațiilor era semn sigur. În mod clar napalm. Era un război adevărat. Acești evrei erau chiar duri. Îi vorbise lui Sammler ca de la un american la altul. Dungile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a scurs. Perspectiva să se înfurie mă făcea slabă. Cum naiba să încep? Trebuie să-ți spun ceva, Sheba... Nu puteam. — Ce ai la barbă? m-a întrebat Sheba, în timp ce conduceam prin vestul Londrei. S-a aplecat să-mi examineze roșeața. E o reacție alergică la ceva? — Nu, nu, am murmurat, îndepărtând-o. Sunt doar obosită, asta e tot. — Doamne, știu cum e. Eu sunt epuizată. Am dat din cap cu înțelegere. Probabil că ai fost îngrijorată de moarte... — Da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vacanță, Jina. Excursiile astea durează, cât, o săptămână ? Zbori cu avionul pân-acolo, stai cu cortul în canion, apoi te întorci tot cu avionul. Voila. Jina a luat tava cu shish kebab. A ignorat fețișoara imploratoare a lui Danny și roșeața ochilor generată de cititul tuturor revistelor alea nenorocite. Reviste care începuseră să-și facă apariția de-a doua zi după petrecerea lui Alice și se acumulaseră rapid. Pe podeaua din baie, risipite pe mese sau îndesate printre așternuturile lui Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șuvițe cărunte. Era îmbrăcată cu aceleași haine largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Înțelegeam că am nevoie de un tovarăș, de un vânător din partea locului, de o luntre care să mă ducă la băteliști și ascunzișuri - și lăsam vânatul în liniște să se strecoare pe luciu, să se ridice în unghiuri lungi pe roșeața asfințitului, și, cu sufletul plin de frumusețea locurilor, de miile de glasuri ciudate ale amurgului în bălți, de minunatele colorații ale apei sub bătaia celor din urmă raze, rătăcii mult, la întâmplare, fără țel hotărât. Când mă întorsei, crâșmarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de tricouri cu mesaje în fiecare zi a săptămânii sau numai duminica? A zâmbit larg. — Hei, va trebui să ne vedem în timpul săptămânii ca să afli răspunsul! Atmosfera a devenit deodată una de stânjeneală, rânjetul lui s-a șters și o roșeață i s-a răspândit pe chip. — Oh, oau, scuze, Anna. Și-a plecat chipul, roșu ca racul. Să flirtez cu tine. Total nepotrivit. —Flirtai? Uite, nu-ți face griji... Vreau să spun, tu și Mitch... —Cum! Mitch? Oh, Doamne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o batistă îmbibată de sânge la nas. A încercat să-și ferească ochii, dar am observat că erau bine învinețiți. Da, o lovitură grea la rădăcina nasului fusese în stare să facă așa ceva, și o făcuse de curând. Am simțit roșeața din obraji și greața cuprinzându-mă în clipa când am simțit mirosul violenței, de tip familial, ca parafina. — Ua, am exclamat eu. Ai pățit ceva? M-am apropiat, dar ea m-a respins jenată cu o mișcare a mâinii. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
grup, În partea dinapoi a vehiculului, Înzestrate cu cîte un exemplar din liturghier. — Sălbaticule, bîigui preafericita din partea de est, care semăna În chip uimitor cu portretul oficial al generalului Yagüe. — Iată-le, zise Fermín. Trei sfinte are Spania mea. Sfînta Roșeață, sfînta Babalîc și Sfînta Nazuri. Cu toții laolaltă, am transformat țara asta Într-o glumă. — Cum să nu, conveni șoferul. Cu Azaña era mai bine. CÎt despre trafic, să nu mai vorbim. Ți se-apleacă. Un bărbat care ședea În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]