1,892 matches
-
ți-am pomenit de așa ceva. Și nici ziarele n-au folosit... deocamdată... un asemenea termen. Nu pricep. Dorim să fim cît se poate de corecți. Beavis, citește cu glas tare ce-a declarat pînă acum! Beavis Începu să citească, nervos, roșind ca un Învățăcel pus să dea citire În biserică unui capitol din Deuteronomul: „Subsemnatul Arthur Rowe fac de bunăvoie următoarea declarație: Noaptea trecută, recunoscîndu-mă Într-o fotografie de ziar, am aflat pentru prima oară că poliția mă caută. În ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și față de muncă. Nu ne servește la nimic să ne plângem singuri de milă sau să-i invidiem pe cei care s-au realizat material. Sărăcia nu este un viciu chiar dacă îi umilește pe unii până a-i face să roșească de virtuțile lor. Ne putem lipsi de bogăție ori de dorințele și plăcerile noastre dar de suflet nu putem. Desigur nimeni nu-și dorește sărăcia cu orice preț și fără un motiv just dar odată ce noi am obținut o anume
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care-ți taie calea? Alt panou publicitar: Nubby’s e Localul Barbecue Obligatoriu pentru Aripi de Pui Savuroase, Gustoase. Alt panou publicitar: Dairy Bite - Guma de Mestecat cu Aromă de Brânză Adevărată cu Nivel Redus de Grăsimi. Seth chicotește. Seth roșește și-și răsucește părul pe deget. Zice: — Mă faci să par un obsedat sexual. Milă. Lângă el mă simt așa de masculină. — O, iubițel, zice Brandy, nu-ți amintești nici jumătate din alea cu care ai fost. Zice: Păi, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o lipești în altul. Nu altoiești un copac. Fluxul sangvin, venele și capilarele pur și simplu n-ar fi legate, ca să poată menține grefa în viață. Gâlma ar muri și-ar cădea. E înfricoșător, dar acum, când văd pe cineva roșind, reacția mea nu-i: o, ce drăguț. O îmbujorare îmi amintește doar că sângele se află imediat sub suprafața oricărui lucru. Să faci dermoabraziune, mi-a zis un chirurg plastician, e cam ca și cum ai apăsa o roșie coaptă pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era decît o fîță oarecare, în anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și o închipuită, care trăia fără să-și pună prea multe întrebări. Din generozitatea, dacă nu risipa, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el nu avea nici un scop anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă i-ar fi ghicit gîndurile, domnișoara K. F. tuși ușurel, pomeții obrajilor nițel ridicați se roșiseră, de parcă ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua și asta ridică tensiunea. "Hm, aș vrea să fiu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea în centrul atenției pe marele as al aviației mondiale Italo Balbo, așa că nu mai era o petrecere ca oricare alta. Era o ocazie unică. Pentru o clipă i-a trecut prin minte un gînd care l-a făcut să roșească de plăcere și de emoție, cu toate că era singur cuc în garsoniera lui uriașă de la capătul Căii Victoriei. "O să-i cer să mă ia și pe mine în escadra care va face înconjurul lumii. Un pilot adevărat va pricepe că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la o întrebare care avea în ea de la început sîmburele îndoielii. După ce a cumpănit pe dinlăuntru, l-a privit drept în ochi pe Leonard Bîlbîie. Știa că nu rezistă. Și, într-adevăr, n-a rezistat, Leonard și-a coborît pleoapele, roșind ușor. Oricîtă experiență ar fi avut, cu Pangratty nu-i mergea. Nu reușea să-și ascundă gîndul, nu reușea să pară indiferent, doar curios și nu interesat. "E nemaipomenit, domnule! Întîi și întîi pentru că e un aviator! Toți aviatorii sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Alt cuvînt, prințe? Alt cuvînt decît înălțător?" Se mira sincer. Sinceritatea este dezarmantă și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui Italo Balbo, acesta se roșise nițel la obraz, bărbuța lucea de pomada ori de transpirație, care se scurgea de pe obraz, oricît s-ar fi străduit Basarab Cantacuzino nu putea fi totul perfect, aer condiționat nu reușise să-și introducă, "acum e fericit Italo Balbo, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să cerceteze insigna pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă, interogativă. îmbrăcată, de astă dată, în alb, toată numai dantele, panglici și funde, chiar era ieșită dintr-un basm. "Frumoasa din pădurea adormită", se gîndi și aproape că roși. Îi treceau tot felul de prostii prin cap cînd el venise cu o problemă ce privea direct siguranța ordinii publice, adică rostul său pe lume. "Ei, vezi, asta a fost întotdeauna, nu știi ce e bine și ce e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail, un aviator nu se poate băga în prostii din astea, conspirații, lovituri militare, el are altfel de adversari, nu ca toți oamenii." Mai mult ca să-i facă plăcere, Mihail l-a întrebat " Cum adică nu ca toți oamenii?" Pangratty roși o fracțiune de secundă, își dădea bine seama că făcuse o prostie, foarte, foarte rar i se întîmpla să spună cuiva un astfel de adevăr, care pare în mintea oricui nu l-a trăit o fanfaronadă de prost gust, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei doi, Stoicescu și Corvino făcură fețe-fețe, mi-am dat seama că e groasă rău și drept să vă spun am simțit că mi se face frică." Mihail se arătă mirat "Frică, excelență, frică?! De ce să vă fie frică?" Pangratty roși ușor, atît cît să-și simtă încălzindu-se pielea obrazului, "în general nu sînt sperios. Mi-e frică doar atunci cînd sînt incapabil să reacționez, cînd nu știu, cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi, una dintre femeile astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Crin Soveja să-și dea seama de existența ei. Să profite de această ultimă clipă pentru a-i adresa măcar un "Rămas bun!" Pe măsură ce sala se aglomera, perechile de dansatori căpătau curaj. Băieți și fete se înlănțuiau în ritmul muzicii, roșind de emoție. Pe bănci, partenerii ei de joacă pândeau fetele să le invite la dans. Marius, cel mai bun atacant de pe stradă, sări spre Corina și ca un adevărat cavaler o conduse în ring. Luanei nu-i veni să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grijă și se străduia să poarte o conversație cât mai interesantă, în ciuda emoțiilor pe care le încerca. Nu era un băiat frumos dar nici urât. Oferea Luanei o atenție atât de serioasă și-o privea așa de pierdut, încât fata roși. Plimbându-se cu picioarele afundate în frunze și ascultând, absentă, vorbele băiatului, fetei îi zbură gândul la vremurile de altă dată. Își aminti cum se jucau de-a școala. Dan și Ema stăteau unul lângă altul la masa ce servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
feminitate. N-ai să le vezi, vreodată, bătând mingea cu băieții. Zâmbesc discret și cu finețe. Râsul lor nu-ți sparge timpanele. Ies la plimbare numai însoțite iar când vor să traverseze strada îți întind delicat mâna, bătând din pleoape, roșind de emoție. Când... Vorbești de fete sau de gâște? i-o tăie Luana cu ciudă, simțind că Renar bate în direcția ei. Băiatul, plin de sine, nu catadicsi să-i răspundă. Când sunt invitate la o petrecere, vin îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-o în aglomerația de suflete înghesuite în sala prea puțin încăpătoare. În timp ce câteva perechi se "dezmembrau" în "ringul de dans", în fața ei răsări, ca din pământ, Marc. O invită la dans, cu binecunoscuta delicatețe. Amintindu-și ultima lor întâlnire, Luana roși. Dar băiatul nu-i purta pică. Își dorea să rămână amici, dacă Luana era de acord. Auzise că avea invitați în noaptea unică dintre ani și-i dorea să se distreze cât mai bine. Sub impulsul copleșitorului sentiment de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de joacă. Înainte de-a se băga în pat, fata își privi silueta în oglindă. Obrăznicia sânilor mici, ce înțepau cu o fermitate nerușinată materialul subțire al cămășii de noapte, talia delicată și arcuirea gingașă a șoldurilor o făcură să roșească la gândul că băieții și-ar putea-o imagina astfel. Hotărî ca de mâine să îmbrace numai haine largi, care să-i ascundă formele. A doua zi, mătușa Aneta sună să-i scuze pe băieți că nu-și pot petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
raza de acțiune a degetului îndreptat asupra ei. Profesoara o privi scurt, apoi se întoarse spre băiat și-i întinse creta: Bănuiesc că spectacolul de-afară avea scopul s-o impresioneze. Ia fă tu asta terminând demonstrația de pe tablă. Luana roși. Acum vor râde toți de prietenul ei. Nu avea de unde să știe o demonstrație pe care profa tocmai începuse s-o predea. Ernest luă creta și fără nici un efort termină înșiruirea de relații. Lăsă obiectul de scris pe tablă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
după îndelungi eforturi și se mută pe o funcție de magazioner. Dispunea, acum, de mai mult timp liber, pe care și-l petrecea în exclusivitate înnebunind-o pe domnișoara cu expunerile detaliate ale vieții ei personale. Atât de amănunțite, că Luana roșea ori de câte ori femeia atingea subiectul "foaie verde lobodă", în traducere, piperatele amănunte legate de intimitatea activității ei sexuale, ținea, de fiecare dată, să precizeze -, numai cu bărbatul ei. Dar avea o prietenă care călca strâmb în mai multe rânduri și madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înmână personal, cu scuzele de rigoare. Radu simți că leșină sub atingerea dulce a zâmbetului ei angelic. Într-o altă zi, cei doi dădură nas în nas în magazia Nuții. El se fâstâci și fata se întrebă de ce tânărul Noia roșește ori de câte ori dă cu ochii de ea. La începutul primăverii, domnul Zereghia ieși la pensie și organiză masa de rămas bun la unul din restaurantele Iașului. Domnișoara Leon își cumpără o rochie nouă și intră în sală, frumușică foc, însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu, de o nouă gamă de culori. Se înfierbântase. Obrajii roșii și exaltarea din priviri arătau că ea credea, cu ardoare, în tot ceea ce spusese. În urma monologului ei, Bariu rămase mut, incapabil să adauge ceva. Tăcerea lui o făcu să roșească și mai tare. Dacă lipsa de reacție a bărbatului voia să-i arate că spusese niște prostii mai mari decât ea, atunci, ei bine, se înșela amarnic. Când el o întrebă "Luana, dansezi?", femeia îl privi surprinsă. Se trezi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ce simți, Luana, când mă privești, când mă atingi, când îmi respiri suflarea? Nu reuși să mai mintă. Te iubesc, Ștefan, din toată inima, cu întreaga ființă... Te doresc, cu o sete fără leac, vreau să te ating și... Tăcu. Roșise. Îi bătea inima, să-i spargă pieptul, tremura îngrozitor, voia atât de mult ca el s-o mai iubească o dată! Să se mai îmbete, măcar un minut, cu gustul și priceperea lui. Întotdeauna se gândise doar la ea. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E locul meu secret. S-a aplecat și l-a sărutat pe obraz, iar pe el l-a izbit mirosul greu al corpului și al hainelor ei nespălate. A roșit și s-a tras ușor Într-o parte, buzele ei i se păruseră nefirești, uscate și fierbinți, nu era lă murit dacă-i plăcuse sau nu. Ea s-a hlizit și a continuat să-și legene păpușa. De-atunci Încolo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]