1,124 matches
-
o luă la fugă spre casă. Se aruncă pe un scaun, sufocată de ciudă. Amintindu-și cuvintele bunicii, "femeile te vor invidia", își spuse: "Foarte bine. Așa să fie, dar în seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana așteaptă prima ei intrare în scenă cu sufletul la gură. Își vorbește, încearcă să se încurajeze. Sanda a îmbrăcat-o într-o rochie lungă din atlas bleu, așezată pe corset din sârmă. Un guler înalt îi îmbracă gâtul. Pe rochiță mama a cusut steluțe galbene iar părul fetiței l-a strâns coc, sub o coroniță din pietre sclipitoare. Luana interpretează rolul principal, reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum o vezi tu. Mâța blândă zgârie rău. Fetița nu accepta, nicicum, că ar putea să se înșele. Mătușa îi vorbea întotdeauna frumos, îi aranja rochița când trecea pe lângă ea, îi dădea spre lectură cărțile de povești din bibliotecă. Mama ofta. Mă rog la Domnul să nu dai piept cu uraganul prea curând... Clasa a II-a a început-o sub imperiul gustului dulce al coroniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strânse sufletul, sufocându-l. Dacă nu va fi lângă Luana la timp, se va întâmpla o nenorocire. Se afla la două sute de km de oraș și nimic nu-l putea ajuta să-și țină promisiunea. Luana, neagră de supărare în rochița de dantelă la fel de întunecată, privea dansul perechilor mișcându-și în ritmul muzicii picioarele pe sub masă. Sanda scuza, în fel și chip, absența lui Ștefan, accentuând indispoziția fiică-si. Renar o privea cu milă din umbra partenerei sale. Dan, nebun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se depărtă. Masa festivă și dansul s-au desfășurat, la sfârșitul săptămânii, la Durău. Frumoasa stațiune montană primise votul unanim al participanților. Tot la insistențele Marei a fost și doamna Escu prezentă. Se purta mini și Luana îmbrăcase o rochiță de firmă, din mătase subțire, două palme deasupra genunchiului, cu volane lungi, în triunghi, la mâneci. Își prinsese părul într-un coc rebel și încălțase o pereche de cizmulițe fine, aduse de Ștefan din Ungaria. Iuliana o admiră cu sinceritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Azi stătea în funduleț, mâine se ridica singur, cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba de mânuță cu fetița ei gătită în hăinuțe frumoase, cu perișorul plin de bucle aurii strâns în funde albe. Îi venea să râdă văzând cum, în ciuda aversiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și noi! Nu, a zis Farah. Nu vreau să merg. Johan, te rog! Hai, surioară, fii drăguță! Hai să ne distrăm nițeluș. Ce zici, Johan? Toată lumea știe că au țâțișoarele cele mai formidabile din tot orașul. Vreau să le văd rochițele alea scurte din care li se văd bucu lițele, zău așa! Johan a zâmbit și a dat din umeri. S-a făcut, de ce nu?! Încetinise, Îndată ce au părăsit luminile șoselei largi, asfaltate, și au intrat pe o alee Îngustă. De
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de bici, urături și totul părea a fi un zgomot venit dintr-o altă lume, de foarte, foarte departe, o lume ostilă ce-o înghițise pe Elena. Carmina o revăzu pe Elena, așa cum era îmbrăcată cu o zi înainte, cu rochița din barchet albastru cu bleu, cu guleraș alb, rotund din dantelă, puțin încrețită în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu nasture. Avea un aer atât de ingenuu, nimic din înfățișarea Elenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în lumea aceea depărtată, periculoasă, zgomotoasă, falsă, într-o casă străină plină de fețe necunoscute, ce-o înconjoară din toate părțile, chipuri vesele, pahare de vin, muzică, o pereche de oameni mai în vârstă ce inspectează cu multă, multă atenție rochița din barchet albastru cu bleu, părul roșcat, căutătura teribil de nevinovată a Elenei. El, bărbatul ce-o adusese în acea casă se amestecase printre ceilalți inși prezenți, Carmina îl căuta în memorie, figuri, figuri, figuri, omul nu căpăta deloc individualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oamenii se fâțâiau de colo, acolo, parcă-i râdeau în nas, deși știa bine că este invizibilă, simți cum se înroșește de încordare, parcursese toată încăperea, deschise o ușă, apoi alta, era întuneric dar nu destul de întuneric ca să nu vadă rochița de barchet albastru cu bleu aruncată pe speteaza unui scaun, căută cu privirea patul era gol, se întoarse, deschise o altă ușă, nimic, apoi dintr-odată se văzu afară, în curte era lumină și liniște, de pe tăietor se scurgeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de mireasă, radioasă și plină de o caldă lumină nici nu era greu să se simtă în al nouălea cer. Atunci Carmina și-a văzut pentru ultima oară sora, pe Elena cea adevărată, care fugise în noaptea Anului Nou, în rochița de barchet albastru cu bleu încrețită în talie. Pe urmă, metamorfoza s-a produs brusc, în gesturi, în cuvinte, în suflet, nici pistruii nu-i mai erau cei de odinioară, nu-i mai dădeau acel aer candid, înșelător. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zilei. Ai închis la păsări? Nu, mă duc acum. Seara, Carmina, fără să țină seama de protestele părinților, a plecat să umple găleata cu apă, la aceeași cișmea către care plecase și Elena într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sosirea primăverii. Săgețile verzi ale firelor de iarbă ies și ele la iveală, spintecând urmele iernii. Apar apoi florile de primăvară: toporașii violeți, lăcrămioarele de cristal, viorelele mov, apoi păpădiile aurii. Se ivesc mai apoi și lalelele, îmbrăcate în diferite rochițe de sărbătoare: roșii, galbene, negre, mov. După aceea, ca un moment culminant dintr-un vis minunat înmuguresc și apoi înfloresc arborii, îmbrăcând haine albe și roz de sărbătoare și părând acoperiți cu zăpadă. După florile pomilor, se anunță o recoltă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
le plăceau. Toată casa mi-era plină de dimineață până seara de copii și oameni maturi, admiratori ai science-fiction-ului. Dar asta până acum patru zile. Mai bine zis, până când a apărut în ușă fetița aceea slabă și palidă, cu o rochiță frumoasă cu volănașe și flori, cu părul roșcat prins în două codițe ordonate și cu ochii de un verde intens. Se apropie de mine, ușor timidă și spuse cu glas limpede și catifelat: Aș vrea și eu un vis! Mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
le ocolise viața, céci ei erau Înéuntrul vieții că Într-o cutie puternicé și nevézuté care nu se deschide niciodaté. Soarele și cerul Încépuse În aceasté cutie și-un vînt ușor, care nu Înceta sé baté, agitînd poalele subțiri ale rochiței și pérul lui rar, cafeniu, În care minutele ei Își fécuseré cuib. CÎmpul care se Întindea pretutindeni péstra aceleași culori galbene și portocalii, Încît era de Înțeles cé nici pe el timpul nu-l atingea În nici un fel și florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E demodată, nu-i șade unei fete de șapteșpe. Să vedem cum o dregem". Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza", în timpul ședințelor, masa prezidiului. M-a ferit de monismul marxist. De explicarea a tot și a toate prin materialism dialectic. Țin minte că mi se repartizase, pentru serbarea de sfîrșit de clasă întîi, o rochiță din hîrtie creponată, albă. Visam la altceva: costumul popular ucrainean, cu o bogăție de cunună, din care atîrnau o mulțime de panglici. "Pe dracu' naibii, doar nu-ți place sorcova asta sovietică". Brăduț purta o rubașcă de mătase și trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a sedus-o prozatorul Baboeanu. Scrisese un roman despre iubirea Mihai-Veronica: "Îl adzudec eu". Dacă Violeta n-ar fi avut cap, ca statuia Victoriei din Samotrace, nici nu s-ar fi remarcat, atît de scurtă era (mult sub limitele decenței) rochița ei dulce și neagră. Se apleca din talie; mereu "uita" să se aplece din genunchi. "Constantin Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu? Pseudonim Barcostan". Îl iau eu", a cedat Franga, frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și dramaturg, Aristide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sosea năprasnic, prompt și insidios ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le cerea cu aroganța demiurgului. Tanti Eugenia era trecută de prima tinerețe, dar purta aceleași pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi schimbat în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași, cablate pe același bărbat. Inocența și-o manifesta la fel de strident și stânjenitor, încât lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aveau să-i hrănească somnul morții. Apoi, abia ținându-se de ziduri, s-a îndreptat spre bucătărie, unde a dat pe gât o ceașcă de cafea veche și rece, urmată de un duș la fel de rece, apoi a îmbrăcat una din rochițele ei adolescentine cu volănașe și a pornit-o cu toată viteza spre locuința mamei sale. Vedea dublu, dar s-a suit fără nicio reținere la volanul mașinii, pe care-o conducea foarte rar din cauza aglomerației din oraș și pentru că comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti instructajul ale cărui cuvinte, fetele și cumătra Aglaia le cunoșteau pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Stai așa și nu te mișca, deloc! Vezi borta ceia de lângă tufă? Nț! Uită-te după degetul meu! Vezi? Nu văd nica! Că prost ma’ ești! Stai așa și vezi ce fac eu! Aneta s-a ridicat ușor, purta o rochiță din deftină Înflorată, flori roșii pe fond alb, până sub genunchi și strânsă În talie cu un cordon cu fundiță pe partea dreaptă. Fața sa prelungă și cu ten măsliniu catifelat, ochi mari și negri, contrastau cu verdele negru al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
așa de bine, cu gândul să aducă pe salvatorul Vizanti, care cu siguranță că-l va pedepsi cu vărf și indesat pe Niță, cel care a trântit-o la pământ pe Aneta, o bătea probabil și urmărea să-i fure rochița Înflorată care-i plăcea lui Va și care era pe jumătate scoasă, lăsând a se vedea jumătatea posterioară goală a fetei, altceva nu se purta pe dedesupt În acele timpuri. Alerga, alerga, voinicește și vitejește, gândurile sale erau preocupate de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nemilos, Niță, Îl prinde de mână, Îl smuncește și-i spune: Stai, nestematule! Unde fugi așa de repede, de ce te-ai speriat, nu-i nimica, iaca-s cu tine! Auzind vocea mătușii sale, s-a Întors și văzând-o cu rochița ei frumos Înflorată a fost cuprins de o mare bucurie spunând: L-ai omorât, l-ai bătut și i-ai dat de cheltuială ticălosului? Ai reușit să-i iei rochița Înapoi? Brava! (a imitat el pe bunicu’ Ghiorghi). Ești vitează
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vocea mătușii sale, s-a Întors și văzând-o cu rochița ei frumos Înflorată a fost cuprins de o mare bucurie spunând: L-ai omorât, l-ai bătut și i-ai dat de cheltuială ticălosului? Ai reușit să-i iei rochița Înapoi? Brava! (a imitat el pe bunicu’ Ghiorghi). Ești vitează! (a zis așa ca tatăl său Victor, când acesta vorbea de niște neamuri de-ale noastre: Marele Ștefan, Viteazul Mihai și alții pe care nu i-a reținut). Niță este
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]