9,222 matches
-
sceptic că George Meniuc ar fi un eseist de marcă, altfel decât ca evocator onest al locurilor comune (ovidianul Pont Euxin, orizont al copilăriei pentru scriitor; elogiul muncii artistice ca o cheie a succesului; dificultatea de a fi original; literatura - rod al îmbinării dintre vis și realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia lui George Meniuc începuse în zona unui simbolism întârziat, din care va păstra ulterior teme specifice. În poemele din anii 1937-1938, toamna
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
vorbite în Israel, calitatea umană îndoielnică a unora dintre coloniști, calvarul căruia trebuie să îi facă față noii veniți. Nu știu în ce măsură romanul lui Mirel Brateș este unul cu cheie. Dacă în spatele personajelor sale există modele reale sau totul este rodul fanteziei autorului. Suntem prea puțin familiarizați cu viața comunității vorbitorilor de limba română din Israel pentru a putea ghici chipurile aflate în spatele măștilor romanești. Impresia de autenticitate este însă foarte mare și nu ar fi exclus ca modul în care
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
acesta de care vorbim are un mic inconvenient, neglijabil fără-ndoială, însă destul de caracteristic pentru a merita să fie constatat.[...] În genere, statele au fost rezultatul necesar al societăților. Societatea a fost rădăcina vie din care a ieșit ca un rod specific statul; ea a fost temelia pe care el s-a clădit potrivit. Societățile s-au dezvoltat pe calea materială, morală și intelectuală, după aptitudinile și apucăturile lor de rasă, după condițiile pămîntului lor și după energia cu care au
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
vîrtos de canoane ar mai putea-o izbăvi, de grelele păcate ale fățărniciei, ale vanității, ale... etc.etc.etc. Amin! II Dacă așa arăta, pe atunci, în studiourile televiziunii naționale, bisericoasa Andreea Marin, nici în ziua de astăzi expozițiile de artă creștină, rod al acelorași împrejurări, nu arată prea încurajator. În situația în care și mediile, și sălile de expoziții sunt împinse de marile noastre sărbători în ridicol și în grotesc, cine să fie vinovat? Au sărbătorile însele vreo vină că generează astfel
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
puțin relevant, întemeindu-se pe organicitatea ființei, pe întrepătrunderile sale cu cosmicul. Mizei istorice îi este preferată miza condiției umane. E o revoltă nonviolentă a imanențelor acesteia. Intuitiv, autorul apelează la sprijinul realiilor cu valoare de simbol (sîngele, pădurea, împlinirea, rodul). Buna-i credință îndurerată (factor tradițional) care constituie filamentul incandescent al discursului optează pentru o naturalețe moralizată, sapiențială: “amintirea cu clopoței nu prinde gîndul/ bună dimineața răscruce rea// unde-i dîra de sînge ce fericise/ obrazul imaculat al zăpezilor?/ cine
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
poate viețui// arborii de sticlă nu alcătuiesc o pădure/ tăcerea se ascunde în nisip -/ în zare se năruie cetatea de os/ în care se păstrau credințele// noapte bună cărare a înțelepților/ suferind în pașii împlinirii// nici un proverb nu mai dă rod” Nici un proverb). Existențialul dramatic (sîngele) pare eclipsat de scriitură (cerneala), însă ultima își dobîndește, recuperator, semnificația prin raportarea la cel dintîi: “sîngele fiecărui poet e-ntunecat de cerneală (...) slova curgînd între noi ca o altă cale a robilor/ spală de
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
două sute de ani, de un urmaș direct al căpeteniei Tecumse; hai, numai măștile astea, dacă te lași invitată de universitari cultivați, riști să te învârți mereu printre statui și măști fioroase aduse din toate colțurile pământului de acești cultivați universitari, rod al călătoriilor lor de studiu, amplasate în cochetele lor case de la marginea orașelor, agățate pe pereții vopsiți în alb de muncitorii la negru din Europa de est ori aranjate pe lucitoare parchete scrupulos frecate de slujnice din fundul Indiei. Pentru că, trebuie să
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
cînd cel dintîi a durat numai cîțiva ani, fără a izbuti să distrugă integral societatea civilă, reclamînd doar supunerea fizică, cel de-al doilea, care a durat multe decenii, a determinat o conversiune morală de proporții, o ideologizare al cărei rod malefic îl reprezintă mutantul numit “omul nou”. Scriind despre 1984 al lui Orwell, Monica Lovinescu ne oferă o definiție a totalitarismului de stînga pe care Cassian Maria Spiridon nu ezită a o socoti “poate cea mai cuprinzătoare și exactă”: “Totalitarismul
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
de la Renaștere către exponenții poeziei pure, ciclul de conferințe se preschimba într-un curs de istoria liricii universale, pe șiruri de culturi. Ronsard nu va lipsi, ca unul întrupând, într-o singură voce, Pleiada, Racine pentru supremația în tragedie, aceasta “rodul pârguit și armonios al altei creații desăvârșite, care a fost secolul al XVII-lea francez.” Ca să-l cităm pe teoretician: “Teatrul spaniol al lui Lope de Vega sau Calderon, cel britanic, cu Shakespeare, a dat capodopere, nu ne-a putut
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
Deleuze a reușit și a înțeles cel mai bine acest simptom, n-a reușit să reziste efectului și s-a sinucis” (Arvună-Sufletul). Menționăm de asemenea o sarcastică la culme “copie după natură”: “Stă ca o lăcustă la masa încărcată de roade// Și numai prididește a se înfrupta, îi trosnesc pe furiș măselele, se îmbuibă din partea altora și se umflă pe zi ce trece, defilînd printre noi, după ce a aruncat pe fereastră osul despovărat de carne, carnea puterii,// carnea împătimirii, care-i
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
săi, dăruiți cu har, inteligență și multă bunătate! Mai tânărul scriitor, profesorul George Baciu, un prinț al poeziei romantice din zilele noastre, ivit sau trimis Înadins de stele să ne aline dorurile și neîmplinirile, este ca un pom intrat pe rod ce-și trimite ramurile-gândurile să umple Universul cu prea-plinul inimii sale, ca poi să reverse și peste noi „boabe de rouă alături de fata și floarea de măr”. Este nu numai un poet romantic de mare valoare care a țâșnit surprinzător
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
colț de univers numele întâmplării e privit cu sfială n-ai de ales lângă tine un fulg își rănește aureola dar cine să scoată din flăcări infinitul ce adie în captivitate să fie cu putință o întrebare un licăr mistuie rodul cu urechea la pândă năvălitorul azi noapte i s-a dat un semn de-nvoială cu dropiile închipuirii pe-acolo va pătrunde prima caravană înfiorând neființa cu mâna ridicată la liziera umilinței el prevestește zodii de fier ceva la porți
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
rodirea morții (cf. M. Mincu). Poezia devine terapie (soteriologie), Îmblînzind spaimă de moarte: „Vorbind despre moarte mă simt mai puternic și mai viu”, simțea nevoia să (se) mărturisească poetul. Artistul (tînăr, de regulă), iubindu-si artă și Indurînd „groază”, contemplă rodul pieritor (deci nu increatul), descompunerea, degradarea etc., vegheat de trupul bănuielnic. Metamorfozele trup/ suflet În variantele Doinei, moartea (ritualizata) că „rod perfect”, prezența ei (familiară, senzuala) par a Întreține - accentua N. Manolescu - un manierism fundamental, nutrind „o poezie monocorda”, condamnată
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
materiei (conștientă de sine), realizează miracolul existenței că neîntinare, procesualitatea și zvîrcolirile ei, nașterea și extincția, invazia răului și a Întunericului, dărnicia și risipă - toate că variațiuni cuibărite Într-o aceeași temă: implacabilul sfîrșit și reîntemeierea vieții. În lirica să, Rodul rămîne simbolul tinereții eterne iar crezul poetic Îmbracă gestul sacrificial. Prin repetiție motivică și reluări obsedante, Cezar Ivănescu riscă impresia de monotonie. Un Baaad fictiv, simțit că real, de neevitat, În care respirăm un aer bacovian („tot Pămîntul e-o
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același timp, obsesia lutului sexualizat, Împăcînd chiotul dionisiac
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același timp, obsesia lutului sexualizat, Împăcînd chiotul dionisiac cu puritatea liliala. LÎngă dulceața
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
salvăm ( În spirit) de infernul teluric. Recuperată, spuneam, că arta tradițională, poezia că rugăciune (prepolifonică), cantabila, ca exercițiu exorcizant (Îmbrățișînd senzualismul estetizat) dezvolta de fapt o suferință poetizata, trăită - cu calm contemplativ - Între granițele imaginarului thanatic, temperînd combustia temperamentala. Fiindcă rodul Înseamnă „Înaintarea În moarte”; iar moartea-„curvană” (v. Doina/ Moartea peste tot), moartea că „program zilnic” Își dezvăluie puternicia, lucrînd - zice poetul - pentru gloria ei. Dincolo de imprecizii și substituiri, refugiat În fabuloasă cetate a Baaadului, așteptînd să coboare noaptea În
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
a lungul pajiștei morții... aici tu vii ca un salpetru copt - gonacii au rupt țărușii timpului zvâcnind în hăul fricii goale în aracii bătrânei vii cu mladele în Pind aici țărâna-i arsă și e seacă tu du-te-n rodul lumii să exulți aici fântâna încă mai e sacră și văd bondarii iernii-n șir desculți... fătul mi se părea mi se părea că nasc preludiile-n cântec dar am rămas doar om și stea cu fătul timpului în pântec
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
maluri spre alte maluri, că timpul scapără �n spațiu și-i curge în flăcări pe coamă apoi, un freamăt după aiazma din ierburi, după căierii și caii lor din suhaturi; după viața lui de departe; visează de mătase harnașamente și roade și roade cu copita pămîntul... îl mîngîie vîntul îl spală'n amiază pustiul îl subțiază trecerea astrelor și-l îmbracă, la urmă, roua din Creanga de Aur din pădurea arhetipală îi țin de cald iarba neagră și bruma; sub timpul
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
alte maluri, că timpul scapără �n spațiu și-i curge în flăcări pe coamă apoi, un freamăt după aiazma din ierburi, după căierii și caii lor din suhaturi; după viața lui de departe; visează de mătase harnașamente și roade și roade cu copita pămîntul... îl mîngîie vîntul îl spală'n amiază pustiul îl subțiază trecerea astrelor și-l îmbracă, la urmă, roua din Creanga de Aur din pădurea arhetipală îi țin de cald iarba neagră și bruma; sub timpul de sus
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
cîteva "indiscreții" despre propriile sale realizări. El crede că, în scrisul său, "Grei, fagurii se-amestecă / cu fiere, / curg sîmburii, / în suflet călător prind colte, / grimase și himere / strivite pier de bolte, / picioarele-mi se scaldă / în untdelemnul serii". Zbucium, rod, decepții, împăcare tîrzie a sufletului - iată drumul artei, niciodată bătătorit, cînd aceasta se vrea adevărată, iată cea mai obișnuită filozofie a artei în aspectul ei existențial și emoțional. Multă căutare, puțină găsire. Surprindem și un experiment prozodic mai puțin întîlnit
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
fac bale ca să cînte mărul, / curat, cum zici, Ťun înger l-ar mușcať / nu bijbîie, ci fizic adevărul / îl simt și-l mînă-n lume c-o nuia". Întorsătura frazei este mereu proaspătă, neașteptată, expresiile, ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi o rampă de lansare. Îi zice Miorița. Fii atent, / printre construcțiile de-
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
sînt bucăți de text care atestă clar un nivel evoluat de gîndire, de imaginare și indiscutabile capacități de exprimare a acestor abilități, de ex., "și-această oră lacomă imploră / cerșește dilatarea clipelor în oră / și înmiirea clipelor din clipă / ca rodul ei să fie și risipă", dar pe de altă parte - și asta se întîmplă mai des - cititorul se pomenește neajutorat în fața hățișurilor populate din belșug cu tot soiul de abracadabre, precum: "și consoane pluteau în vocale / amețind nălucirea din stea
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
căuta profesorul de naturale. Răspândește ideea că, în mod tainic, K. F. avea o grădină unde își cultiva trandafirii despre care răspândea apoi zvonul că i-au fost aduși de prinț de la Paris. Demitizările de acest fel sunt și ele rodul unei imaginații productive și eficiente. În atmosfera de singurătate din Vladia, exacerbarea secretelor era un fenomen natural. Misiunea inginerului era să întrețină iluziile (p. 309). Pentru el, adevărul era o invenție printre altele. Fiecare își cultivă ficțiunile lui. Ingenios elaborat
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
cu bezna-nceputului, cu plămada neființii. Ropotele hoardelor pe cai ne-au unit cu părinții În adâncul lutului pe care n-au Încetat să ni-l scurme. Suntem aici : cei dintâi și cei de pe urmă. Ne-am apărat cu viața roadele visului. Străjeri la porțile munților, o turmă De creste. Zestrea proscrisului. Suntem aici : lumina cea de pe urmă. Când zorile se vor uni cu negurile morții Ne vom scula din orbita pământului toți morții Să-și dea răspunsul la «judecata din
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]