278 matches
-
o abundentă atribuire metaforică: hainele albesc la cusături, pleoapa cerului cerne cenușă, văzduhul mîngâie. Dar, prin supralicitare, procedeul devine manieră și își pierde din prospețime. Simțind capcana, autoarea o va ocoli în celelalte cărți. Urmând cele două fețe ale timpului, rodire și declin, strategia caracteristică optează pentru antifrază, ironie, pentru un fel de „înșelare” sistematică a cititorului. N. se autodefinește chiar drept „cea care aruncă piatra/ în apa liniștită a simțului comun”, iar seducția aceasta este atât de puternică, încât frizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
a casnicilor lor; așa și noi: adunând binele care din citiri și cărți folositoare, care din călătorii, care din Întâlniri și adunări cu oameni de neamuri luminate, să-l Împărtășim compatrioților noștri și să-l sădim În pământul nostru, spre rodire Înmulțită, ca să câștigăm și noi de la următorii noștri mulțumirile ce le aud moșii și strămoșii, câți sau de la sine au aflat, sau de la alții au luat și ne-au lăsat vreun bine”, chiar dacă știau bine avertismentul aceluiași: „Înfrenat de cunoștința
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de care el ține să se departajeze, nu o dată, în chip polemic. Dimineața cuvântului (1980) privilegiază valorile candorii, ale prospețimii și purității, într-o cromatică mereu maramureșeană, cu trimiteri etnofolclorice, dar și cu metaforizări moderne: „Cerga toamnei” tăinuiește „incendii de rodiri”, „Fata care trece pe drum / E prelungirea razei de soare.” Paralel, apare denunțarea „negrului de fum” (la propriu și la figurat) care amenință planeta. Herald al luminii și al albului (simboluri centrale), poetul încearcă totodată să restituie Cuvântul, glorificând harurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
de cărți, O, 1998, 2; Al. Husar, „Mirele unei flori”, VR, 1998, 1-2; Dicț. scriit. rom., II, 437-438; Adrian Popescu, De la jubilație la elegie, ST, 2000, 1; Mihai Cimpoi, Poezia unui nou început, CNT, 2000, 12; Octavian Soviany, Seceta și rodirea, LCF, 2000, 33; Nicolae Oprea, Un poet din Țara Maramureșului, ALA, 2000, 516; Tatiana Rădulescu, Însemnele clarității, PSS, 2000, 122-123; Ion Bălu, Mirajul vocalelor celeste, CL, 2001, 6; Florin Mihăilescu, Două feluri de a fi modern, ST, 2001, 5-6. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
redându-i-se, prin privirea „îmbrățișată“, strălucirea și splen doarea. De aceea, adevărata renunțare este doar partea vizi bilă pentru noi a iubirii celuilalt față de Unul. Numai pentru acesta din urmă renunțarea la toate în iubirea față de Unul este pentru rodire și creștere - nu pentru respingerea sau negarea unei părți ori trepte din ierarhie. Renunțarea asu mată doar negativ, ca respingere a treptelor sau dimensi unilor realului, pierde strălucirea multiplului și posibilitatea „îmbrățișării“ Unului la nivelul ierarhiei. Hristos nu se retrage
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
să aibă o slabă rezistență la gerurile din timpul iernii. De asemenea, fructele provenite de la pomii atacați sunt mai mici și au o cantitate de zahăr mai redusă. La anumite soiuri sensibile, prezența bolii poate duce la apariția periodicității de rodire. Agentul patogen Polystigma rubrum (Pers.) D.C., fam. Polystigmataceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Polystigmina rubra (Pers.) Sacc. Miceliul ciupercii este pigmentat portocaliu-roșiatic și formează în țesuturile parazitate strome puternic colorate în care se diferențiază picnidii cu picnospori
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
Numai în lumina Soarelui (simbol al cunoașterii, al nunții alchimice care impune moartea și renașterea) se relevă sensul oului-dogmă. Soarele este roata de aur, marea roată cosmică ale cărei mișcări se derulează sub semnul ciclicității. Acolo în ou, "nuntirea" și rodirea presupun moartea increatului. În poezia lui Ion Barbu, actul poetic devine el însuși unul inițiatic. BIBLIOGRAFIE: Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru literatura română, București, 1941; Grigurcu, Gh., De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în lucruri "este a semnificației lor existențiale, nu a înfățișării lor, ține de esență, nu de aparență" (George Gană). Păpădia este admirată pentru culoarea regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu trecerea timpului, păpădia "înflorește" și "asfințește", imaginând o "aureolă de sfânt", într-un spațiu mitic. Lumina Lumina stă sub semnul expresionismului (strigăt extatic, entuziasm), fiind o poezie filosofică, prin mister și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
antrena uneori elementele naturii. Evident, În aceste cazuri nu este vorba de elemente ale naturii alese la Întâmplare, cu rol de peisaj. Elementele naturii care intră aici În joc au o valoare simbolică. Nunta fiind sinonimă cu uniunea fundamentală, cu rodirea, cu nașterea lumii, marchează, la nivelul microcosmosului uman, ceea ce se Întâmplă În natură, În macrocosm. De aceea, asocierea ploii ori a vântului la actul de mai sus prezintă o valoare simbolică, deoarece nașterea unei noi lumi, personificată prin nașterea unei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mănăstirească) poate deveni o insulă a ordinii celeste („precum în cer așa și pe pământ”), rânduind viața lumii prin Duhul adevărului. Ordinea poetică a lumii se lasă oglindită în metafora paulină a grădinii în care lucrătorii aleși veghează doar buna rodire a semințelor dumnezeiești (1Cor. 3,5-6). Sub „cer nou” și din „pământ nou”, Biserica răsare ca trunchi al pomului vieții. Numai în „cealaltă cetate” - „Ierusalimul cel de sus” - vom găsi miracolul „grădinilor suspendate”. Acestea sunt grădinile raiului, în care întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lumii, începutul unei unități temporale, fie că este vorba despre o zi, un an sau de viață unui om sunt reprezentate, firește, ca momente magice, de tainica schimbare.286 Cosmosul imaginat este traversat de un suflu aducător de nașteri și rodire, violent și liniștit totodată, ce se concretizează într-un geamăt primordial, la căpătâiul matricei sterpe de dragoste și nașteri (Dorm păduri, trad. MB).287 Una dintre cele mai sensibile descrieri ale momentului în care ființă se trezește la viață într-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
orice femeie. Apropierea e consecința dragostei dintre cele două suflete, pentru împlinirea lor în voia lui Dumnezeu de a procrea prin om noi ființe raționale, nu o necesitate fizică, biologică, despărțită de actul afecțiunii sufletești. Dacă sămânța vieții vărsată spre rodire nu aduce rod, semănătorul nu poate avea răsplată. Sau dacă totuși a rodit, a rodit în pământ străin. A semănat unde nu-i era îngăduit. De aceea acest rod nu poate fi binecuvântat ca vrednic de viață, și, de asemenea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
parfumat văzduhul cu dragostea de Tine!... Prin trupul meu subțire se urcă-acum spre ceruri, în gând de mulțumire, dorințele din lut... Cum ard în candelabre lumini lângă lumine!!! Într-un suav caliciu e-ntreaga mea simțire ce arde de dorința rodirii în iubire!... Și parcă mi-e dușmană această rădăcină care-n pământ se-afundă când eu mă-nalț spre cer!... Ci-n armonia vieții ea n-are nici o vină și-aici e înțelesul lucrării de mister; ci lutu-acesta negru în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sfințenie de taină. Prin Duhul Sfânt este bogăția cunoștinței de Dumnezeu, a gândirii la cele de sus și a înțelepciunii. Căci întru Dânsul toate dogmele părintești le descoperă Cuvântul. Prin Duhul Sfânt izvorăsc râurile darurilor care adapă toată făptura, spre rodire de viață”. Această cântare de laudă și închinare de la Utrenie, o cânta inima mea în cinstea Duhului Sfânt, Purtătorul de grijă și Mângâietorul nostru al tuturor. „Nu vă voi lăsa singuri, vă voi trimite un Mângâietor; Duhul Adevărului pe care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
În valurile de pe șosea. Fermierii, uzi până la piele, se grăbesc spre casă, bucuroși că ploaia vine la timp. Pe Înserate ajungem la Ames. În minte Îmi vin frumoasele versuri ale lui Vasile Alecsandri: Sfântă muncă de la țară Izvor sacru de rodire Tu legi omul cu pământul Într-o dulce Înfrățire! Rămas bun Iowa Apartamentul nostru e Închiriat. Virginica ne salută și bucuroasă sare În mașina noastră. Ne consultăm cu ea În privința camerei. Ne duce repede la tatăl ei și Mr.Smith
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Soarelui, întrecut în putere plasticizantă doar de cel din Seceta mare de Tudor Arghezi: „Dorm vinete lanuri, dorm văile - dorm/ Ca pete de moarte pe hoitul enorm.../ Vârtejul de flăcări se-nalță, coboară,/ Sărută și soarbe din huma amară/ Nădejdea rodirii și visul de rouă/ Și țăndări de pară în locu-le plouă”. Prelucrarea lui M. după Cântarea Cântărilor încântă și ea, îndeosebi prin secvențele dominate de vizual: „Frumoasă ești iubita mea, frumoasă ești!/ Nu-s ochi de porumbiță, pământești/ Ci înfloriri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
expun amănunțit problemele politice ale zilei, precum și datele de fond ale chestiunii irlandeze. În primul rând, oprimarea național-confesională: „apăsarea Irlandei și a celor 7 milioane de catolici de 700 de ani Încoace urmată”. În al doilea rând, cea social-economică: pe lângă rodirea cea bună a țării și așezarea ei așa de Întocmită pentru neguțătorie..., totuși o mulțime din locuitori Își trag viața mai numa cu cartofle. Din punct de vedere al diversității tematice, 1838 este un an destul de mediocru, conturând o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nevoie de un călăuzitor pe drumul vieții duhovnicești, pentru că altfel nu poate ajunge la capătul acestuia, îndumnezeirea. Frumusețea gândirii și trăirii Sfinților Părinți seduce sufletul oricărui cititor însetat de creștere spirituală în iubire, de formare intelectuală în adevăr și de rodire practică în fapte bune. Raționalitatea duhovnicească, puternica argumentație însoțită de forța iubirii smerite și jertfelnice a Sfinților Părinți, și realismul lor invită la o profundă meditație chiar și pe cei ce își ignoră propria mântuire. Așadar, putem susține cu deosebită
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
evidență câteva piese, precum Revenind la Vârciorova, Sămânțăresele, Analogii, Inscripție pe o pernă și altele adunate în volumul Vitralii, ce dau integral măsura talentului lui C., poet ce are forța de a plasticiza peisajul locurilor natale și de a evoca rodirile nesfârșite. Un ciclu final al Vitraliilor aparține ipostazei erotice, cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe la lăstuni. / Curând mă-ntreabă soarele ce gânduri / M-au bântuit prin trecerea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe la lăstuni. / Curând mă-ntreabă soarele ce gânduri / M-au bântuit prin trecerea în somn. / Eu capu-ntorc și nu-i spun că-i pierdută, / Iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
cercul pus pe umăr; / Dogarul toamnei toarnă vinuri vechi, / Se cheamă prin pământ semințe iară / Minunea s-o înceapă în perechi. / Și iar se sparg ferestrele când tună / Și iar se crapă cerul fulgerat. / Curând va trece iar prin pomi rodirea / Să-mi strige-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea unei poezii de atmosferă. Performanța implică îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
prin pământ semințe iară / Minunea s-o înceapă în perechi. / Și iar se sparg ferestrele când tună / Și iar se crapă cerul fulgerat. / Curând va trece iar prin pomi rodirea / Să-mi strige-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea unei poezii de atmosferă. Performanța implică îndeosebi un soi de culpabilitate în orizontul trăirilor așezate sub semnul iubirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
Poarta sărutului... arc de triumf / închinat iubirii” (Brâncuși) „îmbrățLșarea eternă”, „măiastra cosmică / infinitul...” (Recunoștință), „Coloana infinitului.../ adresată cerului”, „Cumințenia pământului” (Brâncuși) etc. Cu gândul la sculptura „6ărutul”, ca într un dans cosmic, ne simțim fascinați de îmbrățLșarea celor două emisfere, „rodire / între pământ / și cer” (Sâmbure), care esențializează „contopirea clipei”, „chemarea nemărginirii”, „lumina iubirii” (Margine de nemărginire). Vibrante sonante îmbrățLșează firea: „SĂVările... aluat dumnezeiesc...” (3ăVări), „dor de zbor / aripă întoarsă / spre al tău izvor / candelă albastră...” (Ana) Ceea ce impresionează este subtilitatea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și discernământ vizionar. Ei au meritul de a fi încurajat germenii de entuziasm printre „cei mai mici” ai Domnului. Să ne gândim că sămânța martiriului a fost plantată în solul ortodoxiei, iar Duhul își va strânge la timpul cuvenit fructele rodirii. Să ne gândim la viața plină de sens și adevăr a doi cărturari ortodocși cu conștiință universală. În vremuri de relativă libertate politică, părintele și marele savant rus Pavel Florensky (1882-1937) fusese arestat de poliția rusă2. Florensky se încumetase a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]