575 matches
-
carapacele lucioase a o sută de cărăbuși de smarald pe tivul lung din sfoară, douăzeci de carapace pe fiecare fir, Înnodat cu un clopoțel de metal la capăt. Nepoatele lor scoseseră cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe rogojini. Femeile căsătorite au adus cele mai bune haine, acum zdrențuite, pentru a le arăta surorilor lor Împletiturile secrete pe care le păstraseră cu grijă. Secretele deveniseră inutile. Bunicile au agățat șalurile cântătoare de brațele copacilor, din moment ce fetele nemăritate nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fie arse acum, În loc să fie găsite de dușmanii lor care să le folosească pentru a le trimite spiritele În Împărăția greșită sau În trupul unei persoane slabe. Prietenii mei au privit cum toate bunurile tribului erau aruncate În foc: rogojinile uzate și bețele cioplite, Împletiturile de ratan care le acoperiseră verandele sărăcăcioase atunci când ploua. Lui Bennie i-a părut rău să vadă sacrificat un vas de lemn cu gravuri. Vâlvătaia creștea din ce În ce mai Înaltă. —Doamne-Doamne, strigă Bootie În engleză acoperind vacarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a o reînsufleți sau de a o prinde ca pe niște mici particule de praf. Își recăpătaseră simțurile, cu toate acestea niciodată nu se simțiseră mai ireali. Lumina televizorului pâlpâi. S-au dus spre ea și s-au așezat pe rogojinile de ratan și pe scăunelele de bambus, așteptând știrile de dimineață din New York. Treptat, au Început să vorbească Între ei. Oare simțiseră mai devreme un extaz religios? Zăriseră limita de dinaintea morții? Probabil că ai putea simți la fel dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vânând capre? Prin intermediul Conștiinței Celorlalți puteam să văd unde se aflau. Exista un loc În junglă care se numește Altundeva, o nișă care desparte Viața de Moarte, și este mai Întunecos și mai adânc decât orice râpă. Stau Întinși pe rogojinile lor, așezați la rând și privesc coroanele copacilor de deasupra care ascund cerul. Când dispare soarele și nu se văd stelele, se Întorc spre amintirile lor. Aud o sută de tobe de bronz, vuietul a o sută de coarne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
înainte de a vorbi. Nu... sete! Mi-e foarte sete. Femeia, care îngenunchease lângă el, puse pe jos un vas mic de pământ. — Așteaptă, îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici puțin. întinse o mână spre o grămadă de blănuri, rogojini și țesături de lână din satele său și luă o manta din blană de oaie, pe care o împături repede, făcând-o sul. — Acum ajută-mă, porunci ea, trecându-i o mână prin spate și trăgându-l către sine. Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a doua tinerețe. În ciuda Înfățișării sale care trezea oroare, bătrâna Bertha se simțea minunat. Îi plăcea nespus să-și ungă umerii osoși și spatele cu o mulțime de uleiuri și de creme pe care le căra pe plajă, Împreună cu umbreluțele, rogojinile, rachetele de tenis și saltelele pneumatice ce se umflau luând forma unui crocodil. Putea să reziste În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
strict necesare... — N-am văzut așa ceva. — Nu mă interesează de fapt cine le ținea, dar Îmi promisese un jurnal... o chestie care pentru voi nu are nici cea mai mică Însemnătate. — Tot ce-am avut era al lui, pînă și rogojinile pe care dormeam și uleiul de păr pe care-l foloseam... Noi n-aveam nevoie să păstrăm nimic. — N-ai putea să-mi acorzi o dată ceva mai mult timp ? — Imposibil. Dar familia ta? — Să-i ia naiba! Toți mă-ntreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să curgă. Noroc că-mi scrisesem În raport ce aveam de făcut pentru acea zi și nu-mi mai rămînea decît să mă comport ca și cînd le-ași fi dus deja pe toate la bun sfîrșit. Cămăruța de șase rogojini aproape nemobilată, Îmi dădea senzația că este stînjenitor de mare. Poate din cauza frigului... Am deschis aragazul și mi-am plasat ambele mîini deasupra ibricului ca pentru a absorbi toată căldura. Trebuia să plec de Îndată ce aveam să beau o ceșcuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
distracție sînt marcate prin lanterne roșii. Tăiței groși chinezești preparați cu carne, legume și condimente japoneze. Paste făinoase preparate cu condimente japoneze. Uscațele. 1912-1925. Orez și carne condimentată cu curry (preparat din rădăcină de curcumă, usturoi și diverse mirodenii). O rogojină măsoară 1,80x0,90 m. Prune murate. FILENAME \p \\Gabi\d\Carti editura\Harta arsa\Surse\operat\harta arsa.doc PAGE 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
i-a ascuțit-o lui. Binecuvântând amintirea tatălui lor, izbucniră amândoi în râs din toată inima. Erau acum complici, la fel ca în trecut. Khâli își trase în față pulpana jubbei și se așeză cu picioarele sub el pe o rogojină din pai împletit, la intrarea odăii surorii sale. — Întrebările tale îți sfâșie mintea cu blândețe, precum neaua de pe muntele Kolair care arde obrazul mai tare decât soarele deșertului. Dintr-odată încrezătoare și chiar ghidușă, Salma îi zvârli fără menajamente: — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și împrăștiate prin mii de canale afluente. Unele hanuri au peste o sută douăzeci de camere, spațioase și dând toate spre coridoare. Încăperile sunt închiriate complet goale, fără un pat măcar, hangiul procurându-le clienților doar o pătură și o rogojină pentru a dormi, și lăsând în grija lor să-și cumpere singuri de mâncare spre a o da la gătit la bucătărie. Mulți se mulțumesc cu acest aranjament, căci hanurile nu sunt doar locuri de petrecut nopțile pentru călători, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din oraș, un librar-astrolog care avea prăvălie în vecinătatea Marii Moschei a Karauiyinilor. Ne-a primit la catul de sus, într-o încăpere care nu avea drept mobilier decât niște cărți înșirate pe rafturi de-a lungul pereților și o rogojină pe jos, și a ținut să ne precizeze încă de la sosirea noastră că nu era nici magician, nici alchimist, ci căuta doar să citească semnele trimise de Dumnezeu creaturilor Sale. În sprijinul celor spuse, a citat câteva versete din Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oare? Există în Ceruri răsplata ce vă este menită Și tot astfel amenințarea ce vă e sortită. Dându-ne astfel asigurări referitoare la credința și onorabilitatea sa, ne-a cerut să ne tragem înapoi până la capătul încăperii, și-a făcut rogojina sul și, cu ajutorul unei crete, a desenat pe jos mai multe cercuri concentrice. A desenat în cel dintâi o cruce, la extremitățile căreia a însemnat cele patru puncte cardinale, iar în interior a scris numele celor patru elemente. A împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întregi, fără să salut pe nimeni, fără să văd pe nimeni, cu capul gol și dureros. În noaptea aceea, n-am dormit nici la tata acasă, nici la unchiul meu. Am venit seara la Harun, m-am întins pe o rogojină și nu m-am mai sculat. Până a doua zi. Era o zi de vineri. Când am deschis ochii, l-am văzut pe prietenul meu care mă privea. Am avut impresia că stătea în poziția aceea de ceasuri întregi: — Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vorbit. Ea s-a grăbit să plece. În materie de discuție, nici el, nici eu n-am spus mare lucru. În clipa aceea, important era să rămânem astfel împreună, de la bărbat la bărbat pentru întâia oară, așezați pe aceeași rogojină, vârând la fel mâna în aceeași mâncare de cușcuș. Logodna lui Mariam ne învrăjbise; chinul ei ne grăbise împăcarea. Și tot chinul era cel care avea să-l reapropie pe Mohamed de familia mamei mele. În seara aceea, Khâli a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și beam. După o vreme am simțit ceea ce, fără îndoială, trebuie să fi simțit lady Diana în ziua nunții ei, când au început să sosească trenurile pline de cadouri din Commonwealth. Un set de pahare butucănoase, de sticlă groasă, o rogojină portocalie de proveniență iraniană și fabricație recentă, o chitară spaniolă și o pereche de castaniete, două tablouri în ulei (primul reprezentând cățeluși și pisoiași moțăind, al doilea un nud perfect redat), o labă de elefant, ceva ce părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
două sticle, identice cu cele a căror mândră posesoare era. Erau ale lui, ale mele. Galbena veșnicie a vieții și albastra veșnicie a morții. Joe-Sue le-a luat și a fugit în cortul său, scormonind pământul, ca să le îngroape sub rogojina pe care dormea. Când a ieșit din nou afară, sticla cea galbenă era goală, iar cea albastră zăcea în țăndări pe stânca unde ședea Prepelicarul. — Moarte, a zis ea. Moarte morții. Dar Joe-Sue nu a băut-o pe a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Toole își pune toată nădejdea în rădăcina săgețelei. Merge de-a dreptul în miezul afecțiunii și, zdrang!, ești vindecat. — Rochia, zise Vultur-în-Zbor, ridicându-se în capul oaselor până ajunse ca un briceag, cu picioarele odihnindu-i-se de-a lungul rogojinei de papură, iar bustul și capul ridicate și aplecate în față, întrebător,spre mijlocul camerei și sprijinite cu un braț amorțit. — Haide, haide! sări Virgil Jones. Dacă aș fi în locul dumitale, n-aș încerca încă să stau la verticală. Orizontala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fond, asta nu era treaba lui Vultur-în-Zbor. — întocmai, spuse și observă la el - nu pentru prima dată - tendința de a adopta felul de a vorbi și ticurile verbale ale altora. Capul îi aminti că există. Se întinse la loc pe rogojină. Cred c-aș vrea ceaiul ăla de rădăcini, spuse el. Domnul Jones se ridică trudnic, ținându-se de pantaloni. Se mișcă prin cameră, clipind în direcția șemineului, acolo unde o oală mică atârna deasupra jarului scânteietor. — îl ține cald, spuseel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai arătoasă decât interiorul unei cocioabe. Două rogojini de papură plasate la o oarecare distanță, dintre care una purta în prezent povara trupului său slăbit, erau așezate pe o podea de pământ - dar o podea măturată meticulos. Mătura, un mănunchi de crengi, era rezemată leneș de un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cenușii de deasupra plajei cenușii e tăcere. în pădurile întunecate de pe povârnișurile întunecate ale muntelui vrăjit e tăcere. Până și marea și cerul au fost reduse la tăcere. Vultur-în-Zbor dormea, dar femeia cea urâtă, plină de griji, stătea întinsă pe rogojina de pe podea și era trează. Virgil Jones zăcea în balansoarul său, ca un morman imens de carne, ascuns parțial sub o pătură mai mult decât sărăcăcioasă. Mișcările sale neregulate trădau faptul că și el era departe de a visa. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
astea la ușa lui Grimus? Dolores se uita fix la munte cu o intensitate drăcească. — Nimic nu se va schimba, spuse ea printre dinții încleștați. DOISPREZECE Cutremurul a fost cel care l-a trezit devreme pe Vultur-în-Zbor. îl zgâlțâia prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l așa și fii recunoscătoare. Acum aș putea s-o fac, să-l mângâi. îl mângâi, gata. Mătură prin cameră și strânse masa, făcu sul rogojinele de papură și șterse de praf balansoarul, ațâță jarul și umplu oala cu apă și rădăcini, apoi începu să pregătească masa pentru doi. Nu erau decât ei doi, solizi ca stânca, neschimbați precum încăperea aceea, Dolores O’Toole și Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rostit: — Apage me, Satanas. — Dolores, a spus stafia. E în regulă, Dolores. Pleacă, a spus Dolores O’Toole. Nu ești aici. Noi locuim singuri. Virgil Jones și Dolores O’Toole. Nu mai e nimeni altcineva. Uite: nu sunt decât două rogojini. Eu gătesc pentru doi. Nu suntem decât noi doi. Asta nu se schimbă. — Mă recunoști? a șoptit încet stafia. Știi cine sunt? — Pleacă, a zis doamna O’Toole, ascunzându-se în spatele cufărului. Nu te apropia. întoarce-te de unde ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de gând să fac, sunt blocat aici pe viață. Cu o baborniță care mă iubește, crezând că sunt Virgil Jones. Se întrebă dacă Virgil Jones ar sesiza comicul situației. Dar se îndoia, pentru că nici el nu-l sesiza. Dormea pe rogojina pe care i-o întinsese cu grijă pe jos doamna O’Toole, când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]