1,763 matches
-
stimulare cerebrală îmbunătățește abilitățile motorii, vederea, capacitatea de decizie și rezolvare a problemelor, abilitățile matematice, lingvistice, memoria și atenția, în funcția de zona cerebrală stimulată. Perspectiva unui astfel de adjuvant cerebral extern a determinat o dezbatere a urmărilor sale. Profesorul Roi Cohen Kadosh, liderul studiului de la Oxford nu vede însă TDCS ca pe o formă de dopaj, favorizând o competitie neloială în societate. „Nu este o pastilă magică. Tot trebuie să muncești din greu, doar că rezultatele se vor îmbunătăți, vei
Electrostimularea craniană, "pastila magică" a viitorului by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/66326_a_67651]
-
Căloiu Oana "Le bijou du Roi" (Bijuteria regelui ) este unul dintre cele mai mari diamante din lume. Având circa 45 de carate și cu o valoare estimată la circa 250 de milioane de dolari, diamantul poartă o istorie "blestemată". Toți proprietarii diamantului, din India până în SUA
Misterul diamantului care își ucide proprietarii by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64660_a_65985]
-
momentele de creație epică, și așa se explică de ce, în esența lui, Eco e un erudit de speță savantă ale cărui romane, de stufoasă inspirație calofilă, suferă de indigență lirică. Invazia galimatiei le macină substanța, aerul cărților fiind intoxicat de roiul trimiterilor savante. Și totuși, dintre semioticenii de notorietate, Eco are aplomb verbal, numărîndu-se printre doctrinarii cu precădere atrăgători, și ar fi o impertinență să nu-i recunoști ușurința de a scrie plăcut despre teme dintre cele mai diverse. Dar cum
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
tabloul e concentrat, schițat din cîteva linii, o guașă impresionistă. Melodia discretă topește contururile, întîmplarea ajunge la noi sub forma unor vagi impresii: „Abia o creangă s-a mișcat, Și-n freamăt lung, neașteptat,/ Lumina-n zări se stinge.../ Un roi de frunze joacă-n drum -/ Tot codru e-un vîrtej acum,/ Și eu pornesc a plînge...// Cad în genunchi, prins de fiori... Răzbubuind din nor în nor,/ Un trăsnet se descarcă! Zic Tatăl nostru și Grivei/ Se uită țintă-n ochii
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
mine. II Am cutreierat îndelung câmpiile înghețate din Östergötland. Nu se zărea urmă de om. În alte colțuri de lume e învălmășeală continuă de oameni care se nasc, trăiesc și mor. Să fii vizibil tot timpul - să trăiești într-un roi de ochi - asta de bună seamă lasă urme pe chip. Un chip acoperit de argilă. Murmurele cresc și scad în timp ce-și împart între ele cerul, umbrele, grăunții de nisip. Am nevoie să fiu singur cu mine zece minute
Singurătate () [Corola-journal/Journalistic/5008_a_6333]
-
Rosenbaum vine să-l viziteze, îl întâmpină la poartă și-i spune: „Chiar și un animal rănit de moarte știe când să plece singur ca să moară.” Ce poți să știi să spui? Un om puternic? Un ticălos? De obicei, un roi de muște grase se așază pe cadavrul omului mare. Cu Jung nu s-a întâmplat așa. L-au stors de sânge când încă mai trăia. Dacă nu e encomiastică, adică de aruncat la coș, și fără să fie agresivă biografia
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
câte-au fost pe vremuri, mult mai multe,/ Măcar din urma lor care-a rămas,/ Poate va fi și cineva s-asculte./ Eu nu-s decât scribul fără glas. Eu nu-s decât un martor care-aleargă/ Și zvârle-n calea roiului țărână/ Până la rât în adumbrirea largă/ A unui trunchi de salcie bătrână,/ Foșniri și zumzet crucea zilei leagă/ Sub coșnița ce-așteaptă într-o rână. [...] Eu nu-s decât drumețul, pentru-o oară/ Oprit să însemnez, să mai ascult/ Oculte
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
de acum trei sute de ani, porțile de fier ale cetății Alba-Iulia se deschid de perete să primească pe biruitor, pe stăpânul ce se-ntoarce în casa lui uzurpată de vremuri de un sălbatic cotropitor. Din toate plaiurile și văile curg roiurile unui mare popor. O mândră oaste biruitoare s-apropie, cu steagul tricolor în frunte... În sunetul triumfal al muzicilor, un rege măreț și sever, înconjurat de un strălucit statmajor, înaintează încet, călare pe un cal alb. E o pădure de
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
de broască/ și cu voce de pasăre/ vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba/ printre buruieni/ căci, iată ferestrele cârciumii umflându-se ca niște/ săculeți de piele catifelată/ și ca niște ugere de vacă/ și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi/ întunecați/ foșgăind hămesite”. Orfeu din subterană are nu o dată revelația zeului anihilator, obiectivat în reprezentări cumplite ale mineralității și anatomiilor manieriste. El se vede prin însoțirea sacrului cu desfrâul și comedia: „Nu vreau să mint. Zeul venea și
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
redactam plângăciuni cereri onctuoase adrese formulare fișe individuale eficiente insidioase complimente. Brusc somnul mă încorporează târzielor regimente creierul zumzăie curgător și pufos dintre perne visez visez visez ceva superb, cu grăbire - mai stai tu PHILIPS tu SONY tu TANDBERG, AKAI - roiuri de marmeladă - wații lăncieri - decibelii Încete Japonii îmi bat la uși cu pachete ochiul de firme suave să-mbete15. Se întâmplă multe alte lucruri imposibil de rezumat până la finalul poemului, culminând cu un fel de „ramburs”: odată cadorisit cu asemenea produse
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
himenopteric să se și vadă atră- gîndu-se unii pe alții/.../și eu nimicul nimicului întru Tine plutesc și fără Tine/ Te laud din înlănțuiri de sfîrșituri” (imnul 147). Nu lipsesc inserturile vizuale delicate ca niște irizații ale textului: „albinele-s roiuri stîncoase acul luminii/viu le străpunge și zborul amnezic le-ncarcă de miere”. O asemenea poezie trece dincolo de postmodernism, nu rămîne dincoace de el. La o privire atentă, fiecare imn component își dezvăluie o „temă” și o „figură” care-l
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
lumii. Ideea că, efemer fiind, te scalzi într-o clipoceală de unde originare, nu poate să nu-ți trezească intuiții bizare. A doua perplexitate se numește „platitudinea universului“. Dacă ni se cere să ne închipuim spontan cosmosul, cu miliardele lui de roiuri de galaxii, ni-l imaginăm ca pe ceva mare și tridimensional, întinzîndu-se în neștire în toate părțile. Cu alte cuvinte, monstrul acesta gigantic nu are direcții privilegiate de înaintare în spațiu, imperiul lui fiind ceva global, rotund și paușal. E
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
pildă, Pămîntul se mișcă cu 30 km/s în jurul Soarelui, Soarele se mișcă cu 230 km/s spre centrul Căii Lactee, aceasta cade la rîndul ei cu 90 km/s spre galaxia Andromeda, care se deplasează cu 6000 km/s spre roiul Fecioarei, care face parte din supraroiul Centaur, iar Centaurul cade iarăși spre Marele Atractor, a cărui masă e echivalentă cu zeci de mii de galaxii, și despre a cărui natură e inutil să ne întrebăm, fiindcă oricum nu vom primi
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
după o lună Soarele iese din planul de oscilație al pendulului. La fel se întîmplă cu galaxia Andromeda și cu supraroiul Centaur: axele lor nu coincid cu planul de rotire al pendulului. În disperare de cauză, fizicienii au ales un roi de galaxii aflat la cîteva miliarde ani-lumină și rezultatul i-a liniștit: pendulul lui Foucault se rotește în planul de rotație ale acestui roi, despre care însă nu știm mai nimic. În fine, a patra perplexitate e că 96% din
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
nu coincid cu planul de rotire al pendulului. În disperare de cauză, fizicienii au ales un roi de galaxii aflat la cîteva miliarde ani-lumină și rezultatul i-a liniștit: pendulul lui Foucault se rotește în planul de rotație ale acestui roi, despre care însă nu știm mai nimic. În fine, a patra perplexitate e că 96% din natura universului ne este necunoscută: nu-i știm esența și nici ce efect are asupra noastră. Dar știm că în aceste 96 de procente
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
dar vede că lucrurile se petrec de parcă nu ar fi singure, ci însoțite de o stihie aflată după colț, care le impune un anumit curs. Dovada supremă în favoarea „cameleonului cosmic“ a fost oferită de observarea telescopică a coliziunii a două roiuri de galaxii în 2006, a căror parte vizibilă era deformată de presiunea unui halou întunecat care venea din exteriorul galaxiilor. Haloul întunecat de pe fotografiile oferite de telescop era chiar forța ce ghida stelele, „întunecat“ fiind de fapt epitetul menit a
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
care venea din exteriorul galaxiilor. Haloul întunecat de pe fotografiile oferite de telescop era chiar forța ce ghida stelele, „întunecat“ fiind de fapt epitetul menit a surprinde lipsa unei forme distincte pe fotografii: „Era ca și cum vagoane de materie întunecată din ambele roiuri ar fi străbătut, ca niște fantome, epava trenului cosmic.“ (p. 220) Să recunoaștem, cînd „vagoane de materie întunecată“ trec „ca niște fantome“ prin „epava cosmosului“, am ieșit de mult din fizică și facem proză metafizică. Oricum, din cele 96 de
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
Vlad Burssescu -, dar în aceeași măsură figurile odioase ale caraliilor (paznicii) au parte de o evocare ce persistă în amintire. Cum tot memorabile sunt paginile despre nămolul din Balta Brăilei, veritabilă stihie cu viața de sine stătătoare, sau cele despre roiurile de țînțari din Delta Dunării, atacînd nemilos deținuții. Apropiații pe care îi cunoaște în detenție îi dau prilejul unor pagini de elogiu (Andrei Ciurunga, Sergiu Al-George) sau de dispreț (Max Bănuș). În totul, cartea e captivantă prin arta de a
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Băsescu impunându-l pe Boc. Totul sau nimic"!, notează Năstase. PMP și PDL, logodnă după europarlamentare Potrivit fostului premier, partidul pe care președintele Băsescu l-a condus și de care s-a "dezis" se va logodi cât de curând cu "roiul" generat de scindarea PDL, adică PMP. "Acum, "urmașii lui Traian" - Cătălin Predoiu și Elena Udrea ("logodna" între partidele lor urmând a avea loc după europarlamentare), consideră că "puterea trebuie împărțită"", a conchis Adrian Năstase, în preziua alegerilor pentru Parlamentul European
Năstase anunță logodna între PMP și PDL. Vezi momentul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30224_a_31549]
-
Cu pete încă ușor de recunoscut: Zmeura, laptele, Plecările copiilor, Ani cu anotimpuri statornice Vanilie, jocul în iaz, Păpădiile Și în cele din urmă, Cruciadele lor, Tropotul ce se îndepărtează Clipă de clipă, Vederi prin sîngele meu, Punte mătăsoasă - Așteptarea, Roiuri de spaime Deasupra. *** Corabie din lemn de corn: (Obiect rar, Necunoscut pentru alții) Navigator prin făptura Celei iubite Ducînd cu sine Șiragul poamelor în dar, Calde în atîta amiază. Ceva atins: Tîmple, Ori degete, Ori un genunchi, Ori pînda mișcată
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
apariția blândul Homer (ca o hlamidă albă desprinsă din cer). Îl însoțea un câine orb. Pe umăr, marele grec purta un fel de corb Se opri în fața Templului-Carte. Îl luă în mâini și îl înălță spre lumină Prin văzduh zburau roiuri de litere cifre, silabe, sintagme, versuri, versete, pasaje. Întreaga urbe se legăna ca o verticală umbră de chiparos pe colina Asissi, se desfăta precum o meduză într-o noapte chopiniană, lehuză Foile se desprindeau de cotor. Militarii, soldații culegeau risipitele
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
verzi și păroase. E întuneric, apoi lumină. Lumină în luminiș și întuneric în întunecime, până când se apropie ploaia și cad norii în vârful coroanelor. Fagul și pinul, șerpii și viezurele părăsindu-și vizuina când nu te aștepți. Vulpi și coțofene, roiuri de viespi Căutând o miere abstractă. Mici jivine se cațără-n ciutura scorburii unde stau ascunse alune și nuci găunoase. Dacă n-ar fi mierla țopăind în fața mea și ciocul ei galben n-ar împunge cu atâta osârdie pielea țărânii
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
țărânii, dacă mâine, în zori, cântecul ei n-ar fi mai afon decât scrâșnetul ciorii. cum ar fi toate acestea? OCTOMBRIE Fără ieșire sunt toate. Cărările șerpuie în întuneric, în vârful ștejarului dorm huhurezii cu ochii cât cepele. Jivine și roi de gângănii adulmecă poala fictivă a verii. Păpădii grase și vrejuri uscate, dovleci pântecoși și șuvițe de cânepă, însoțitoarele mute-ale focului. Și norii. Joși, vârtejiți, ca fumul ieșind din vetrele cerului, fuior cu care se spânzură ceasul acesta obscur cu
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o sforțare lentă, nevăzută, cu ochi distant, șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua cerului l-au botezat, căci soarbe și silește soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei, o ramură acidă-n trândavul
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
Dar cine nu ar vrea să fie înhumat lângă Nichita sau Blaga, sau Serghei Esenin, iar la căpătâi să i se recite epitaful , nimeni să nu-l plângă, frunzele uscate și praful cineva să i le alunge, ca pe un roi de muște, de pe piatra decolorată. Regăsindu-și mama tâziu și-a regăsit patria pierdută? Căutându-și rădăcinile în Latium, a-ncercat să se-ntoarcă la ai lui, dar n-a mai reușit: cine a stat în celula lui Lucky Luciano
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]