200 matches
-
primele mențiuni legate de Sf. Parascheva și Iași, din „Cazania lui Varlaam” și 'Cronica” lui Enache Kogălniceanu, vorbitorii: Valentin Ciucă, Valeriu Slusar, Benoit Vits, directorul Centrului Cultural Francez, au subliniat că această sărbătoare a devenit, În timp, simbolul unității Întregii românimi. 25.X. Ziua Armatei, s-au plantat puieți de brad la Biserica „Sf. Nicolae” din Copou, În jurul „Monumentului Eroilor Patriei” și a Troiței Cercetașilor. Paradă militară la statuia Ștefan cel Mare. 8.XI. „ Zilele Orașului Telenești”, cu participarea filialei din
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fără Basarabia și Nordul Bucovinei. Dr. V. Pruteanu, Președintele Uniunii Veteranilor „Spiritualitatea Românească” din Republica Moldova C-tan Vlad Țurcanu Președintele Societății de Război ai Armatei Române din Republica Moldova Din Turnul acestui palat din Iași pornește din oră in oră spre toată românimea chemarea melodiei „Hora Unirii” 233
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
boierimea e slăbită din cauza împerecherii cu elemente impure, frivolă, dezaxată, deși încă în posesia virtuților strămoșești. Îndreptări e un roman finalist. Urmașul Comăneștenilor, al boierimii din țara liberă, se căsătorește cu fata unui preot ardelean, chip de a spune că românimea degenerată de dincoace nu se va regenera decât împrospătîndu-se cu sânge curat transilvan. Ca scriitor propriu-zis, Duiliu Zamfirescu e onorabil, deși împins să pună în postură dezagreabilă personagiile care-i sunt antipatice. Astfel în Viața la țară Comăneștenii sunt prea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e ușor de priceput, căci Bucureștiul este astăzi centrul românismului, din toate punctele de vedere, centrul care atrage și pe ardeleni, și pe munteni, și pe moldoveni. Blajul a fost Transilvania, Iașul a fost Moldova, Bucureștiul nu este Muntenia, ci românimea. La începutul veacului al XIX-lea, Moldova are deja o tradiție culturală. Acest lucru este de o importanță capitală. Peste vechea cultură vine curentul latinist, prin cărți, gazete și oameni ( G. Lazăr, Laurian, Ilarian, Barnuțiu etc.), și curentul francez. Curentul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
critice moldovenești, România literară, spune: " Am vrea ca Hronica noastră să fie ca o zugrăvire în miniatură a mărețelor întîmplări ale timpului nostru. Cercul privirilor noastre este mărginit prin chiar hotarele orizontului politic de față. Tot ce se atinge de românimea Principatelor este al nostru de a cerne și de a cerceta în cât poate să fie spre binele ei material și moral". A. Russo se exprimă printr-o figură, care aduce cu comparația ce o făceam odinioară: "Critica, zice el
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fi scriitori adevărați - și nu ca predecesorii lor ardeleni. Progresul artistic e general la toți romî-nii, indiferent de conținutul ori de tendința operei lor. Acest progres e un fapt câștigat pentru toate școlile literare, pentru toate genurile, din toate părțile românimii. De la 1900 încoace (Sadoveanu, Goga, Agîrbiceanu etc.), Ardealul și Regatul se întîlnesc, sau, mai just, literatura din Ardeal rămânând ca și mai înainte (căci condițiile de acolo nu s-au schimbat), literatura din Regat, sau o bună parte din ea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ziaristică patriotică, va fi internat - alături și de alți confrați (în total vreo 60 de ostatici) - la Hotelul Imperial din Capitală. Amintirile sale din perioada ocupației, scrise spontan, dar netransfigurate literar vor apărea imediat după război, în foileton, în cotidianul Românimea, fiind reunite în volum, în 1921, sub titlul Capitala sub ocupația dușmanului. Îndată ce orașul va răsufla însă liber la sfârșitul anului 1918, Constantin Bacalbașa, care avea patima ziaristicii în sânge, își va reîncepe activitatea de presă, tot la un jurnal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încă nu îndeajuns de cunoscută și de prețuită de sensibilizare a guvernelor puterilor învingătoare în legătură cu legitimele revendicări naționale românești). Apărut cât de repede s-a putut, la 2/15 decembrie 1918, sub direcția lui Constantin Bacalbașa, coti dianul de dimineață Românimea saluta cu entuziasm, în zilele incandescente ale sfârșitului de an memorabil 1918, înfăptuirea deplină a unității statale românești - prin revenirea la patria-mamă a Basarabiei, Bucovinei, Transil vaniei, Banatului - datorită luptei și jertfei românilor din toate provinciile locuite dintotdeauna de aceștia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sufletească și nici cerșind la porți străine un câștig, datorat milei umilitoare, dar pe calea măreață a jertfelor sângeroase.“19 studiu introductiv 15 18. Constantin Bacalbașa, „1915“, Steagul, an. II, nr. 1, 3 ianuarie 1915, p. 1. 19. „Noul avânt“, Românimea, an. I, nr. 1, 2/15 decembrie 1918, p. 1. Ceva mai târziu, de astă dată sub proprie semnătură, Bacalbașa care, în articolul citat mai sus își reafirma și crezurile democratice („Suntem pe pragul unei lumi noi... Religiunea cea nouă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din 1921 („În ceea ce privește România, dreptul ei este tare, fiindcă n-a ieșit din război cu răpiri de teritorii, ea n-a dobândit decât ceea ce i se cuvenea“22), la justificarea istorică 16 studiu introductiv 20. Constantin Bacalbașa, „Au murit stăpânii“, Românimea, an. I, nr. 23, 25 decembrie 1918/ 7 ianuarie 1919, p. 1. 21. C.C. B. „Reforma agrară la Cameră“, Adevărul, an. XXXIV, nr. 11 537, 10 aprilie 1921, pg. 2. 22. Constantin Bacalbașa, „Ochii noștri deschiși“, Adevărul, an. XXXIV, nr.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
corecți și le citiți. Vă condamn pentru treaba asta. Disperarea lor e justificată, metoda lor e condamnabilă. Ne sfidează pe noi, cei mulți, rămași să trăim sub ei. Aceștia sunt oare cei pe care din motive obiective îi sprijiniți? Regret. Românimea din Occident nu trebuie să ceară îndurarea celor [de] care au fugit. Mai bine să se unească în organizații serioase, conduse de atâția oameni mari și capabili pe care-i avem în Occident, să-și facă un program politic și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în opera acestui cântăreț cu verbul incendiator și inconcesiv, și lirica religioasă din ciclul Psalmilor românești. Rugăciunile nu sunt ale unui eu, ci ale lui noi, ele capătă premise și finalități precis circumstanțiate. Dumnezeu este rugat să „nu-și uite” românimea risipită pe întreg pământul, din Carpați la Pind, Timoc, Craina, Tesalia, Siberia, din Basarabia până-n cele două Americi și Australia, dar mai ales i se cere ca „în țara preschimbată-n oarbă închisoare,/ neamul să crească mai dârz și mai
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
aceea să poți face feliuri de încheieri" și continuă cu o analiză centrată pe sursele de "bogăție" demografică: "e însă prea de însemnat că românii și aici sunt cei mai roditori, de care iarăși negreșit trebuie să ne gratulăm. Pentru românime pruncii sunt un izvor de bogăție îndată de la 9-10 ani în sus". Doar trei ani mai târziu, în 1847, un alt text, "Numărul românilor" (Foaie pentru minte, inimă și literatură, X (1847), nr. 31, 4 august, pp. 255-256), plecând de la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Departamente guvernamentale care se preocupă de românii din afară nu au asemenea legături, rodnice, trainice, cum are "Ginta Latină". Amintesc și de publicația "Curierul Ginta Latină", care face cunoscute realizările Fundației în această privință, și ajunge în multe părți ale românimii, precum și de multiple alte activități organizate în sprijinul românilor de pretutindeni donații de carte, înființarea de biblioteci, fixarea de plăci comemorative, organizarea de tabere pentru copiii români din afara țării etc. Vă mărturisesc că noi, cei din conducerea "Ligii Culturale", avem
Prolegomene: Portretul sărbătoritului. In: Curierul „Ginta latină” by C. Gh. Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2336]
-
Alexandru Mocioni, Iosif Sterca-Șuluțiu, Andrei Bârseanu, inițiatori de mari înfăptuiri, ideologi și animatori înflăcărați. După ani de muncă laborioasă a ASTREI (conferințe, editări de cărți, înființări de școli), Cipariu declara în 1867 următoarele: "„Simțul național s-a deșteptat în toată românimea. Națiunea română a venit la cunoștința poziției care i se cuvinte între națiunile Europei; ea va face toți pașii cuveniți pentru a ocupa această pozițiune cu demnitate. Am început a ne elibera patria, am început a ne elibera limba.”" În timpul
Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român () [Corola-website/Science/299054_a_300383]
-
pe bucăți, cu carul, și așezat în catedrală. Icoanele au fost pictate de meșterul Ștefan Tenețchi din Arad în anul 1765. Nicolae Iorga a apreciat acest iconostas (catapeteasmă) ca fiind „desigur cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”. În altar se găsesc trei picturi executate de Raicu: Coborârea Sfântului Spirit, în absidă: Botezul lui Isus în Iordan, în partea dreaptă, iar în stânga, la masa proscomidiei, Punerea lui Isus în mormânt. Pe pereții exteriori ai scării amvonului se află
Catedrala Sfânta Treime din Blaj () [Corola-website/Science/298826_a_300155]
-
județul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. Nicolae Iorga a numit biserica "fără pereche în toată românimea". Biserica este trecută pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara cu codul . a fost ridicată pe ruinele unei construcții din antichitate (sec. al IV-lea). De plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
aceasta s-au adăugat modernizarea societăților și școlarizarea în altă limbă decât cea maternă. La asimilare a contribuit și faptul că meglenoromânii n-au avut niciodată conștiință națională, ci doar o parte a elitei lor a avut conștiința apartenenței la românime. Azi ei se consideră greci în Grecia, macedoneni sau vlași (împreună cu unii aromâni) în Macedonia, români în România și turci în Turcia. Este adevărat că nici nu au posibilitatea oficială de a se declara meglenoromâni. Idiomul meglenoromân neavând aspect scris
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
Аккерма́н din Ak-Kerman în loc de Cetatea Albă). Desigur toate localitățile noi primeau denumiri rusești, iar cele vechi erau rusificate, precum Kișiniov sau Orgheiev în loc de Chișinău sau Orhei. Totodată populației autohtone i-a fost inculcată sistematic ideea că, spre deosebire românimea din Moldova apuseană, Ardeal, Țara Românească și Dobrogea, moldovenimea basarabeană nu ar fi fost de același neam, românesc, și că limba ei nu poate fi numită „română”. Încă din acea perioadă, Rusia îi impunea populației românofone din Basarabia o identitate
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
vechi din argint pentru arhimandritul arhidiecezei donat de profesorul Nicolae Iorga și o iconiță de argint reprezentând pe Sfântul Stelian, păzitorul copiilor, donată de doamna Catinca Iorga. Protopopul greco-catolic Nicolae Togan a constatat că acea sărbătoare are însemnătate pentru întreaga românime, pentru istoria generală română, pentru că ""sângele nu se face apă"". Cu acest prilej, a fost amplasată în stânga intrării o placă cu următoarea inscripție: În dreapta intrării se află o placă în care sunt înscriși membrii Consistoriului arhidiecezan din timpul zidirii catedralei
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
și în Dardania (Kosovo și Bosnia) a existat o populație daco-românească (și nu aromână) numeroasă, încă nesârbizată și nebulgarizată, înregistrată ca atare în scripte, mai ales cele otomane. Românii din Banatul sârbesc și cei din regiunea Timocului sunt resturi ale românimii sud-dunărene care a vorbit și vorbește graiuri din dialectul daco-român. Au fost și grupuri mai îndepărtate, spre Bosnia și Croația, dar lingvistic practic asimilate în masa vorbitorilor de sârbo-croată. Numai părinții și bunicii născuți la debutul sec. XX mai știau
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Zeelandă, apărute datorită migrației postbelice. Un alt val de emigranți spre Occident s-a înregistrat odată cu prăbușirea blocului comunist în 1989, când au apărut comunități de vorbitori de română și în alte țari latine, ca Italia, Spania, Franța și Portugalia. Românimea sau romanofonia (văr. "rumanofonie" sau "romanofonie") reprezintă totalitatea vorbitorilor de limbă română și reunește mai multe țări și teritorii geografice în care vorbitorii de română sunt majoritari. (*) Zone în care se vorbesc limbi asemănătoare limbii române, respectiv aromana și meglenita
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
fost puși sub stăpânirea Albaniei, Serbiei sau Bulgariei, au căutat și obținut sprijinul României, constituind de atunci încoace facțiunea filo-română (istoriografia românească socotindu-i, ca și cea sârbească și bulgărească de altfel, ca fiind desprinși în Evul Mediu timpuriu din românimea nord-dunăreană). O parte dintre aceștia, de altfel, au fost strămutați în anii 1919-1925 în Dobrogea de Sud, descendenții lor constituind astăzi comunitatea aromână din România. Ceilalți au beneficiat, între 1918 și 1944, de finanțarea unei rețele școlare în limba română
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
o menționează ca fiind incertă și total marginală; orice altă poziție este socotită ca fiind o manifestare a imperialismului cultural românesc, acest punct de vedere fiind confortat de poziția majorității istoricilor români, pentru care "vlahii" sunt doar o ramură a românimii nord-dunărene.” Prima atestare a unei organizări militare românești în Thesalia este dată de răscoala militară a românilor din acestă zonă de la 1066. Nemulțumiți de politica fiscală excesivă practicată de imperiu față de păstori, vlahii organizează o acțiune militară condusă de Niculiță
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Ion Luca Caragiale. De-a lungul timpului, au funcționat ca organe centrale de presă ale partidului, următoarele publicații: „Ordinea” (27 ianuarie 1908 - 30 ianuarie 1913), „Acțiunea” (31 ianuarie 1913 - 14 noiembrie 1916), „Evenimentul” (14 noiembrie 1916 - 1 decembrie 1918) și „Românimea” (2 decembrie 1918 - 22 iunie 1922). Electoratul era alcătuit, în principal, din avocați, profesori, funcționari, comercianți, medici, proprietari mici și mijlocii de averi imobiliare și mobiliare, țărănime înstărită. Structura internă a partidului era formată din organizații de cluburi regionale cu
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]