201 matches
-
de „operate” (disertații). Din 1876, la insistențele repetate ale lui Lazăr Petrovici Petrinu, apare și o foaie manuscrisă, „Rosa cu ghimpi”. Foaia a fost scoasă fără întrerupere până în 1894, trecând prin mai multe modificări. Așezată sub deviza „Cultura va salva românimea”, gazeta ieșea de două ori pe lună, scrisă de mână, cu excepția frontispiciului care era tipărit. Cuprinsul este mai ales „literar și umoristic”; s-au publicat și numeroase poezii, povestiri și disertații. Selectarea materialelor se făcea de o „comisie critizătoare”, alcătuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
reapare în 1940 cu subtitlul „Ziar de viață și luptă legionară”. În acord cu programul urmărit, se precizează: „Rolul gazetei noastre va fi [...] de a reaminti în fiecare clipă toate deficiențele, toate lunecările și toate retragerile pe care le înfățișează românimea în propria ei țară”, de a combate „fără cruțare” „tot ce stă în calea acestui țel, tot ce slăbește statul românesc și românismul”. Rubrici: „Cultură-oameni-fapte”, „Viața politică”, „Ultima oră”, „Ecouri polemice”, „Cuiburi de lumină”, „File de carnet”, „Sport”, „Informațiuni”. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
ales de Aron Boca Velchereanu, N. A. Bogdan și Petre Dulfu, apar și schițe cu un umor de calitate (Civilizație la sate), unele iscălite de I. I. Schiopul. Ce și cum trebuie să lucreze omul ca să devină literat cunoscut de toată românimea este o „rețetă” de succes rapid nu atât în literatură, cât în societate. În V. Sebastian Stanca traduce Batrachomyomachia sau Broscoșoreciada de Homer, iar un Don Prisăcan tălmăcește din scrierile umoristice ale lui M. G. Saphir. D. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
boierimea e slăbită din cauza împerecherii cu elemente impure, frivolă, dezaxată, deși încă în posesia virtuților strămoșești. Îndreptări e un roman finalist. Urmașul Comăneștenilor, al boierimii din țara liberă, se căsătorește cu fata unui preot ardelean, chip de a spune că românimea degenerată de dincoace nu se va regenera decât împrospătîndu-se cu sânge curat transilvan. Ca scriitor propriu-zis, Duiliu Zamfirescu e onorabil, deși împins să pună în postură dezagreabilă personagiile care-i sunt antipatice. Astfel în Viața la țară Comăneștenii sunt prea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e ușor de priceput, căci Bucureștiul este astăzi centrul românismului, din toate punctele de vedere, centrul care atrage și pe ardeleni, și pe munteni, și pe moldoveni. Blajul a fost Transilvania, Iașul a fost Moldova, Bucureștiul nu este Muntenia, ci românimea. La începutul veacului al XIX-lea, Moldova are deja o tradiție culturală. Acest lucru este de o importanță capitală. Peste vechea cultură vine curentul latinist, prin cărți, gazete și oameni ( G. Lazăr, Laurian, Ilarian, Barnuțiu etc.), și curentul francez. Curentul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
critice moldovenești, România literară, spune: " Am vrea ca Hronica noastră să fie ca o zugrăvire în miniatură a mărețelor întîmplări ale timpului nostru. Cercul privirilor noastre este mărginit prin chiar hotarele orizontului politic de față. Tot ce se atinge de românimea Principatelor este al nostru de a cerne și de a cerceta în cât poate să fie spre binele ei material și moral". A. Russo se exprimă printr-o figură, care aduce cu comparația ce o făceam odinioară: "Critica, zice el
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fi scriitori adevărați - și nu ca predecesorii lor ardeleni. Progresul artistic e general la toți romî-nii, indiferent de conținutul ori de tendința operei lor. Acest progres e un fapt câștigat pentru toate școlile literare, pentru toate genurile, din toate părțile românimii. De la 1900 încoace (Sadoveanu, Goga, Agîrbiceanu etc.), Ardealul și Regatul se întîlnesc, sau, mai just, literatura din Ardeal rămânând ca și mai înainte (căci condițiile de acolo nu s-au schimbat), literatura din Regat, sau o bună parte din ea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
viteji, iar ostașii săi Îl urmau cu Încredere. Iată cum a descris Dimitrie Bolintineanu una din luptele Împotriva tătarilor: De trei zile lupta n-a mai Încetat, Și tătarul pare c-a Înaintat. Dar Buzescu Preda vede cu durere, Floarea românimii ce pe vale piere. Trece Înainte pe un cal În joc Ce varsă din ochi-i flacără de foc. Iată că nepotul hanului tătar Trece pe-un sălbatic, ager armăsar, Unde se arată pe Întinsa vale, Prin oștirea noastră Își
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tătarul scoate o secure mică Și lovind pe Preda, pavăza Îi strică. Dar el cu măciuca astfel Îl lovi, Încât deodată căzu și muri. Iar după aceasta, oastea românească Pleacă și Învinge hoarda tătărască. versuri de D. Bolintineanu Cuvinte: floarea românimii = tineri ostași români; ager armăsar = cal iute; pavăză = scut, apărătoare din metal; hoarda tătărască = o ceată de tătari Înarmați. CÂNTECUL LUI MIHAI VITEAZUL Mihai Viteazul a fost domn al Țării Românești. În fruntea armatelor sale, el a reușit, pentru prima
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Steagul”, de orientare marghilomanistă, unde va susține, contrar liniei oficiale a gazetei, necesitatea realizării unității naționale românești printr-o politică energică, în condițiile favorabile oferite de prima conflagrație mondială. După război, înființează, la 2/15 decembrie 1918, cotidianul de dimineață „Românimea”; trece din nou la „Adevărul”, reapărut în 1918, și apoi, începând din 1925, la „Universul”, celălalt cotidian de mare tiraj al vremii. Ca o recunoaștere a meritelor sale de ziarist profesionist, cu o activitate impresionantă, este ales în 1919 președinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
și continuate apoi, din martie 1926, în „Universul”. Ele fuseseră precedate de o altă serie de amintiri, fără relevanță, referitoare la viața cotidiană din Bucureștii anilor de război, Capitala sub ocupația dușmanului (1921), inserate inițial tot în foileton, în cotidianul „Românimea”, sub titlul Jurnalul meu sub ocupație (semnate cu pseudonimul Radu Țandără). Bazându-se pe o foarte bună memorie, reîmprospătată și prin foiletarea atentă a colecțiilor unor ziare din epocă („Românul”, „Trompeta Carpaților”, „l’Indépendance roumaine”, „Adevărul” ș.a.), Bucureștii de altădată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
în opera acestui cântăreț cu verbul incendiator și inconcesiv, și lirica religioasă din ciclul Psalmilor românești. Rugăciunile nu sunt ale unui eu, ci ale lui noi, ele capătă premise și finalități precis circumstanțiate. Dumnezeu este rugat să „nu-și uite” românimea risipită pe întreg pământul, din Carpați la Pind, Timoc, Craina, Tesalia, Siberia, din Basarabia până-n cele două Americi și Australia, dar mai ales i se cere ca „în țara preschimbată-n oarbă închisoare,/ neamul să crească mai dârz și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
națiune avea ca implicație excluderea iobăgimii din rândurile națiunii politice, aceasta din urmă confundându-se în totalitate cu nobilimea. Drept care iobagii unguri din Transilvania nu făceau parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale o comunitate de iobagi (având totuși o foarte firavă nobilime), acesteia îi era refuzat statutul de națiune. O națiune de iobagi era nu doar o contradicție în termeni, ci și o aberație conceptuală în logica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în gândirea Școlii Ardelene, se prelungesc rizomatic pentru a rodi în principatele dunărene, ale căror intelighenții vor prelua sarcina devenirii naționale a românimii. Răzuind toate elementele de detaliu pentru a ajunge la scheletul schematic, geneza conștiinței naționale din mult mai difuza conștiință de neam, urmată de precizarea sa graduală în matricea social politică și istorică a Transilvaniei secolului al XVIII-lea, ar putea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de 208 pagini din cele 322 ale volumului sunt dedicate lui "Mihaiu II. Viteazul" (Aaron, 1837, pp. 114-322). Dacă în scrierile Școlii Ardelene, Mihai era portretizat în termenii unui domn ambițios, odată cu Florian Aaron, Mihai Viteazul devine Unificatorul mesianic al românimii, fiindu-i atribuită conștiința clară a naționalismului din spatele faptelor sale. Din lungul spațiu textual dedicat lui Mihai în Tomul al II-lea din Idee repede, merită reprodus in extenso concluziile finale pe care le desprinde Aaron la domnia lui Mihai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
împotriva fanariotismului prin Revoluția de la 1821, care "dete o lovitură electrică duhului rumânesc, și se puse temeiu la renașterea țării rumânești" (Aaron, 1835, p. xviii). Diferențele față de paradigma fixată de Școala Ardeleană, care era străină de ideea unificării politice a românimii, sunt marcante. Pe de altă parte, Aaron păstrează liniile de forță ale ideilor cărturarilor ardeleni referitoare la romanitatea pură, originea nobilă, exterminarea dacilor și continuitatea romană la Nord de Dunăre. De asemenea, Aaron preia de la dascălii săi ardeleni ideea istoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
român, pe care îl fixează în anul 105, cu ocazia "descălecării coloniilor romane în Dacia" (Aaron, 1835, p. 1). Continuând pe coordonatele stabilite de cărturarii Școlii Ardelene, de la care se revendica, și adăugând principiul naționalismului alături de aspirația unificării politice a românimii, "Aaron Florian realizează în istoriografia românească trecerea de la iluminism la romantism" (Teodor, 1970, p. 90). Prin mixul de continuitate și inovare în raport față de moștenirea patrimoniului Școlii Ardelene, despre Aaron se poate spune că el a fost cel care a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de spiritul romantic. Opera istorică a lui Florian Aaron, în ciuda certelor pulsații naționaliste, rămâne totuși încastrată registrului provincial, fiind scrisă din perspectiva istorică a Țării Românești. Însă, lansând în circulație idei manifest naționaliste care revendicau refacerea unității politice pierdute a românimii, Aaron a inițiat primele tentative de ieșire din paradigma provincialismului regional. Eforturile sale s-au înnodat, pe de o parte, în matricea intelectuală și istoriografică a Școlii Ardelene, iar la celălalt capăt, de militantismul mesianic al romanticilor pașoptiști. Florian Aaron
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fraților din Transilvania" (pp. 647-648). Noțiunea de "patrie", anterior având o definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spațiului românești, al cărei simbol suprem este Mihai Viteazul, este proiectat adânc în trecut, ajungând până în secolul al XIV-lea! Aspirația unificării naționale este prezentă inclusiv la Mircea cel Bătrân, despre care Bălcescu afirmă că "el voește a întrupa toată românimea într-un singur stat. Acum întâiași dată vedem ideea de unitate arătându-se, idee care va fi ținta secolilor viitori și a tutulor voevozilor cei mari" (Bălcescu, 1894, p. 28). Desigur, Bălcescu este victima a ceea ce L. Febvre (1982, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Școlii Ardelene (puritatea originii latine, continuitatea romană după retragerea aureliană, unitatea etnică a tuturor românilor), care sunt completate cu adiții extrem de importante elaborate în climatul romantismului istoriografic: independența națională ("neatârnare" politică și "slobozenia" lingvistică și culturală) și mai ales unitatea românimii sub cupola aceleași statalități și sub aceeași autoritate politică. Renovarea paradigmatică adusă de fundarea discursului istoriografic pe coordonate romantice a implicat o deplasare a accentului de pe chestiunile originii, latinității pure și continuității etnice (asupra cărora s-a concentrat aproape în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încă supus unei operațiuni de unificare, ci continua să existe în variante regionale, fiecare principat construindu-și propriul ansamblu de figuri eroice. Așadar, putem desprinde concluzia generală că, în ciuda postulării unei origini etnice comune și a conștiinței unității etnice a românimii, avem încă de a face cu gestiuni separate ale trecutului. Manualele de istorie din această primă generație de cărți școlare specializate în abordarea trecutului așază bazele unor memorii colective specifice provincial, care deși împărtășesc o serie de comunalități (originea comună
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
separate ale trecutului. Manualele de istorie din această primă generație de cărți școlare specializate în abordarea trecutului așază bazele unor memorii colective specifice provincial, care deși împărtășesc o serie de comunalități (originea comună, latinitatea pură, teza continuității, unitatea etnică a românimii), sunt, cu toate acestea, disjuncte. Liniile de fractură de-a lungul cărora sunt separate aceste memorii colective coincid cu granițele politice care separă principatele. Fiecare perspectivă a trecutului este circumscrisă statal, memoria colectivă fiind organizată în interiorul cadrelor statului. Independența. Ferm
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
respectă această formulă unitară. Ele sunt relative provincial, adică relatează istoria Țării Românești, a Moldovei, respectiv a Ardealului. Deși există o fundație comună care stă la baza fiecărei dintre aceste memorii statale (originea comună, latinitatea pură, continuitatea, unitatea etnică a românimii, spiritualitatea ortodoxă), construcțiile mnemonice și proiectele identitare elaborate prin aceste manuale sunt disjuncte. Cadrul statal (al fiecărui principat în parte) este cel care modelează memorii colective relative provincial, și nu un cadru etnic-național unitar. Vom urmări procesul de fuzionare a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Muntenia, ci ca o țară singură: uniți prin urmare dela ivirea noastră ca popor istoric" (Iorga, 1910, p. 45). Odată unirea mică legitimată istoric, Iorga face pasul următor în logica politică naționalistă, introducând pe ordinea de zi chestiunea unificării întregii românimi. Vizându-i explicit pe românii transilvăneni, supuși unui proces intens de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta, Iorga își arată preocuparea față de aceștia: "Soarta Românilor neliberi și legăturile ce în chip firesc trebuie să le aibă tot mai strâns cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]