21,085 matches
-
pe rupturi de nivel, pe călătorii incredibile, pe "insolitări". Privit în sine, fără adăugata ramă, ceea ce este, totuși, mai profitabil, rămîne o bună alternativă la istoriile riguroase și seci, scrise într-un limbaj voit cam "ezoteric". Dintr-o dată umanizați, soldații romani vorbesc precum recruții în permisie, își iau libertatea de-a mai nesocoti din ordinele pe care le găsesc inutile și sînt, de obicei, spre defăimarea gloriosului imperiu, de-o lene incredibilă! Gaius Iulius Caesar e doar un copil de școală
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
de orator ținîndu-și discursul în forul unde pătrunsese pe ascuns, fie de consuli și generali după orele de program, cînd își permit "extravaganțe", sînt mucalite și, în general, bonome, chiar dacă arde Roma...Seamănă, schimbînd ce e de schimbat, cu zeii romanilor, coborîți în for, nestatornici și fustangii, imprevizibili și veseli. Știu, oamenii aceștia de demult, destulă istorie sau, mai bine zis, mitologie, cît să-și așeze faptele nu întotdeauna lăudabile într-o ramă care să le justifice și, eventual, să le
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
ramă care să le justifice și, eventual, să le înnobileze. Cînd spun că "a lui Cicero" nu poate fi, nici ea, Penelopa, vecinii din Arpinum scuză, cu anume delicatețe, infidelitatea bărbatului dispărut aproape un an. De aici, profitînd de obiceiul roman de-a transmite numele, cu adăugiri minime, urmașilor, povestea se încurcă. Micul Cicero, la rîndul lui dispare, ajunge sau visează că a ajuns la Roma, micul Caesar devine locțiitorul unchiului său, Marius și luptele pe viață și pe moarte se
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
model rațional de asumare a realității, o atitudine activă față de mediu. Nu fără primejdia contaminării cu fastul și luxura asiate, cu universul fantasmatic al spiritualității uriașului continent din Est. Cum s-a întâmplat în lumea elenistică și, apoi, în lumea romană. Roma a fost, după Gheorghe Ceaușescu, al doilea "stâlp" al constituirii Europei. Prin spiritul lor organizatoric, prin dreptul și sistemul lor administrativ, romanii au realizat, pentru prima oară, unificarea reală a Europei, generând după asimilarea culturii grecești - grundul cultural care
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
sistemul lor administrativ, romanii au realizat, pentru prima oară, unificarea reală a Europei, generând după asimilarea culturii grecești - grundul cultural care a supraviețuit prin veacuri, prăbușirii imperiului, asaltării lui de către migratori, în Vest, și orientalizării lui, în Estul bizantin. Sub romani, Europa și-a continuat confruntarea cu Asia, ca Occident în raport cu Orientul. Și, poate că Occidentul ar fi sucombat tentației asiate dacă nu ar fi apărut al treilea "stâlp" identitar, creștinismul, reprezentat metaforic de Ierusalim. Creștinismul a constituit o nouă premisă
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
un alt element al personalității lui Alexandru, element care frizează absurdul și care nu mai are nimic de-a face cu verosimilul sau necesarul. Toată antichitatea a fost extrem de discriminatorie și relativ rasistă; și pentru greci, și mai apoi pentru romani, restul popoarelor, cu anumite excepții, erau considerate "barbare", ca să nu mai vorbim de variatele categorii de sclavi. Dimpotrivă, deosebit de tot restul personajelor care-l înconjoară într-o etapă sau alta a dezvoltării sale, Alexandru nu discriminează pe nimeni, vede oamenii
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
pentru ce?... Se aplecă, puse mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate în marmoră observă ceva verzui, resturi de mușchi, probabil, de licheni, poate... întorcând marmora pe partea cealaltă, constată că pe spate era străbătută de aceleași dungi, diferite, ca și cum peste peplum ar fi purtat o tunică, altfel țesută
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
pe spate era străbătută de aceleași dungi, diferite, ca și cum peste peplum ar fi purtat o tunică, altfel țesută, mai des, fără șănțulețele adânci în care se cuibărise lichenul. Era, clar, un trunchi. Un corp de zeitate. Ori al unei matroane romane. Fără cap, fără picioare... Sisi, ca pictoriță, avea obiceiul să adune astfel de resturi arheologice. Dar de unde marmora asta, și cum?... Și era limpede că o adusese aici anume, după ce el plecase de dimineață la Vama... Când și cine o
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
Ciprian Macesaru: Domnule Alexandru Ecovoiu, am sentimentul că în spațiul literar românesc unii încă vă judecă literatura cu o încrîncenare nefirească, avînd în vedere că e vorba totuși de o operă de ficțiune. Dintre volumele pe care le-ați publicat, romanul Sigma a produs cele mai multe discuții, dar, după cum zicea Marius Chivu în cronica din Revista 22, pentru destinul romanului, un scandal - fie el și literar - e binevenit. Așadar, vă rog să îmi spuneți care este miza acestui roman? Care este mesajul
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
realitate - ce ajungea la metaforă, alegorie, parabolă sau mit. După ce am depășit nevoia de a cunoaște culpabilitatea fără culpă și înțelege de ce sînt vinovat sau nevinovat, am dat o raită prin diverse domenii (roman mozaic, roman fals polițist, roman erotic, roman eseu), am părăsit parțial romanul și am încercat să mă apropii de conștiința critică și responsabilă pentru și în numele celorlalți care nu aveau dreptul și accesul la cuvîntul scris public - dreptul de a striga în gura mare - și care pentru
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Pavel Șușară După cum bine se știe, încă de pe vremea romanilor, schimbarea împăraților - prin extensie, a regimurilor - aducea după sine schimbarea capetelor vechilor busturi sau, la rigoare, înlocuirea în întregime a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
așa fel, încît în orice moment al oricărui roman există poeme, critică, reflecții filozofice; romanele mele sînt un amestec care demolează ideea genurilor. Prima mea carte avea de altfel un subtitlu - a real fictitious discourse. Editorul a pus pe copertă roman. Toate cărțile mele au subtitluri, pentru că eu nu scriu romane, scriu altceva. În fiecare moment inventez un gen. Iar cînd am observat că ceea ce fac eu e un melanj de de toate, de la proză la critică, i-am inventat și
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
etaj a răsunat glasul curios al doamnei Marga: "Cine a venit?". La care soțul a răspuns memorabil: "Nimeni, dragă!". A doua oară l-am vizitat pe Barbu în spațioasa-i locuință din capitală, de pe strada Eminescu, în apropiere de Piața Romană. După ce a ținut să mă preumble prin înaltele-i încăperi ce-i adăposteau biblioteca, "patronul" m-a poftit să iau loc în camera sa de lucru. în timp ce amfitrionul se tolănise într-un larg și confortabil fotoliu, vizitatorului îi era rezervat
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
perspectivă. Dar asemănările se opresc la nivelul celor dintre picturi și lungmetraj. Cu alte cuvinte, nu vă încredeți în ce spune filmul despre biografia lui Vermeer. Griet, soacra și patronul sunt toate personaje ficționale, iar lungmetrajul e o adaptare a romanului best-seller scris de Tracy Chevalier în 1999. Datele pe care le avem despre viața pictorului sunt infime: se pare că familia lui origina în Anvers. Mai știm că a trăit în Delft, că a fost și pictor, și vânzător de
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
este o simplă găselniță postmodernă, ci un fenomen cu rădăcini îndepărtate, de o complexitate teoretică distinctă, din ce în ce mai provocatoare astăzi pentru semioticienii, lingviștii, criticii literari sau muzicologii hotărâți să îi fixeze bazele teoretice. îl găsim practicat deja în antichitatea greacă și romană, dacă ar fi să ne amintim doar de descrierea scutului lui Ahile în Iliada lui Homer sau de cel al lui Eneas întreprinsă de Vergiliu. În timpuri mai recente, sunt cunoscute peste cinci mii de exemple de ekphrasis poetic, pictural
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
Alexandra Ciocârlie S-a observat de multă vreme interesul constant al romanilor, de-a lungul întregii lor istorii, pentru Cartagina și locuitorii ei. Există, firește, un număr foarte mare de cercetări istorice, arheologice sau de civilizație punică (G. Picard, B. H. Warmington, F. Decret, S. Moscati, spre exemplu), există de asemenea destule
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
puternic și durabil imaginarul roman. Prezența constantă a Cartaginei în operele scriitorilor latini se manifestă încă din timpul războaielor punice, precum și mult după distrugerea totală a orașului de către Scipio Emilianul și după ridicarea, sub domnia lui Augustus, a unei colonii romane pe amplasamentul vechii cetăți. Este firesc interesul istoricilor romani pentru acest subiect care a atras și atenția unor autori de limbă greacă interesați de filosofia politică - de pildă Aristotel, admirator al constituției mixte cartagineze - ori de istoria propriu-zisă, ca Polibiu
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
în operele scriitorilor latini se manifestă încă din timpul războaielor punice, precum și mult după distrugerea totală a orașului de către Scipio Emilianul și după ridicarea, sub domnia lui Augustus, a unei colonii romane pe amplasamentul vechii cetăți. Este firesc interesul istoricilor romani pentru acest subiect care a atras și atenția unor autori de limbă greacă interesați de filosofia politică - de pildă Aristotel, admirator al constituției mixte cartagineze - ori de istoria propriu-zisă, ca Polibiu, Diodor din Sicilia sau Appian. De la clasicul Titus Livius
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
punilor. Pentru a lua în discuție doar o singură specie literară, pe care anticii o socoteau unanim ca aparținând sferei literaturii înalte, este semnificativ locul ocupat de Cartagina în tematica epopeii latine. în Războiul punic, cel dintâi poem epic al romanilor, Naevius, combatant în primul dintre cele trei războaie punice, relatează evenimentele la care au luat parte și inserează totodată episodul legendar al întâlnirii Didonei cu Enea pentru a lămuri conflictele istorice declanșate de încercarea cartaginezilor de a răzbuna ofensa adusă
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
adusă reginei lor mitice. în Analele redactate la câțiva ani după încheierea celui de-al doilea război punic, Ennius, poet cu preocupări filozofice, influențat de teoriile lui Pitagora și Empedocle, revine asupra figurii lui Enea, ca și a luptei dintre romani și cartaginezi, văzută drept simbol al confruntării cosmice dintre Iubire și Ură, Concordie și Discordie. în epoca în care Augustus întemeiază colonia care va deveni capitala Africii romane, Vergiliu plasează episodul cartaginez într-un punct decisiv al traiectoriei fizice și
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
și Empedocle, revine asupra figurii lui Enea, ca și a luptei dintre romani și cartaginezi, văzută drept simbol al confruntării cosmice dintre Iubire și Ură, Concordie și Discordie. în epoca în care Augustus întemeiază colonia care va deveni capitala Africii romane, Vergiliu plasează episodul cartaginez într-un punct decisiv al traiectoriei fizice și spirituale a lui Enea: abia după ce trece prin proba iubirii pentru Didona, fugarul dezorientat de la Troia devine eroul conștient de misiunea sa de întemeietor al unei cetăți menite
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
unui antagonism cu origini mitice. Privindu-și dușmanii cu teamă, admirație, uimire sau dispreț, romanii se contemplă implicit și pe ei înșiși, așa cum sunt sau cum și-ar dori să fie. Prezența unor străini respinși și apoi înfrânți canalizează energia romanilor, îi determină să-și conștientizeze misiunea istorică și îi constrânge să se autodefinească în raport cu ceilalți și cu propriul ideal. Văzuți din perspectivă latină, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
comandanți Hanibal și Scipio - nu se plasează într-o simplă antinomie, tabloul configurat nefiind zugrăvit doar în alb și negru, mai cu seamă că recunoașterea calităților adversarului poate servi la reliefarea meritelor proprii. Arta latină oglindește complexitatea raporturilor stabilite între romani și un dușman odios, dar cu o certă putere de fascinație. Alteritatea reprezentată de spațiul punic pare să fi contribuit în mod decisiv la constituirea identității romane.
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
poate servi la reliefarea meritelor proprii. Arta latină oglindește complexitatea raporturilor stabilite între romani și un dușman odios, dar cu o certă putere de fascinație. Alteritatea reprezentată de spațiul punic pare să fi contribuit în mod decisiv la constituirea identității romane.
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
inventat mare lucru - și cu o mediocră plăcere pentru cele o mie și una de nopți ce mi s-au părut, în anii primelor lecturi, de curată insomnie, recunosc că preluarea cifrelor arabe ne-a scutit de socotelile cu cifre romane ce n-ar fi încăput pe tablă. Pe când, în săptămânile noastre, un modest calculator de buzunar ocupând o redusă suprafață a mesei de lucru, și care nu a afectat bugetul de intelectual, îmi este de tot folosul în calculele de
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]