4,815 matches
-
Autoare a unei monografii Mihail Sebastian și al unor ediții de referință a scrisorilor sale, Cornelia Ștefănescu, foiletând presa, nu încetează a-i completa bibliografia și a reconstitui fundalul de epocă. De asemeni, urmărește polemicile privind acuzația de imoralitate a romancierului Mircea Eliade. Citându-l pe nefericitul poet Bogdan Amaru, care, în reflecțiile sale despre E. Lovinescu, spusese că marelui critic „Sburătorul i-a pătruns în sânge” și că l-a absorbit „total și definitiv”, Cornelia Ștefănescu are curiozitatea să verifice
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
deși nu neapărat definitoriu) el fiind nominalizat anul acesta la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proză. Volumul nominalizat e unul de istorii, categorie a prozei scurte nu foarte încercată la noi, dar intrată la loc de cinste în literatura lumii odată cu romancierii sud-americani ai marelui boom, cu titlul Imperiul generalilor tîrzii și alte istorii, editată cu mari aventuri la Dacia clujeană. Editura ieșeană T a publicat acum o altă (deși nu foarte nouă) carte de povestiri a lui Bogdan Suceavă - Bunicul s-
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
ca descriere, sunt paginile excesului de cruzime. Tânăra țigancă, pierzându-și fătul în noroiul frământat de câinii asmuțiți asupra ei, este doar un exemplu. Dar scriitorul pierde note esențiale pe care s-ar fi putut construi puternici pagini de roman. Romancierul nu urmărește ecoul în sufletul tinerei grecoaice părăsite, și nici în familia ei, această stare de lucruri care, adâncită, ar fi putut feri paginile de abstracțiuni naive și de imagini convenționale. Comedia schimbării domnitorilor rămâne la stadiul declamator. De asemenea
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
și strai la fel, poate fi apropiată de episodul vizionar din piesa Hamlet, portretul Voievodului „cu o mână ținând sabia ca să se apere de dușmani și cu cealaltă zidea Țara Moldovei” ridică la valoare de document imaginile sale epice de romancier. Al. Lascarov-Moldovanu este un scriitor implicat. El nu cunoaște răceala exprimării. Dimpotrivă, este stăpânit de emoție în căutarea adevărului factic și mai ales în interpretarea epică a acestuia. Este pătruns de rostul său de scriitor evocator, după cum personajele sale sunt
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
Studii de literatură spaniolă și comparată (1954) și Principii de literatură comparată (1964), redactată în spaniolă. Comparatistul, alături de lingvist și istoric (a scris Istoria generală a insulelor Canare, ca un omagiu adus patriei sale adoptive), a fost în același timp romancier (Le couteau vert), autor dramatic (Don Carlos de Viana), poet (Biografie pentru rândunele) și memorialist. Aflăm acum că volumul apărut în românește făcea parte dintr-o trilogie, rămasă, din păcate, neterminată. Fără să aibă o operă tot atât de întinsă, dar nu
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
lui Perrault merge spre un delicios joc intertextual, în care citatul, parafraza și aluzia au un loc deosebit. O variantă pe dos, răsturnată, a poveștii lui Perrault, în cea mai bună tradiție a parodiei, publică, în pomenita revistă din 1919, romancierul Pierre Mac Orlan; e vorba, de fapt, de viața sfîntului Barbă-Albastră, răpus de nevestele lui, care încarnează, nici mai mult, nici mai puțin decît păcatele capitale. Dar cîte rescrieri și reflecții nu a inspirat monstruosul și melancolic Barbă-Albastră! Să ne
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
investitura academică a discursului pe care-l produce. Cu alte cuvinte, mai puține, rareori profesorul universitar pare interesat de orizontul mundan - cu toate dimensiunile sale - în care se găsește plasat, cu totul altfel motivat să scrie, față de scriitor (fie el romancier, poet, eseist), uitînd de cele mai multe ori latura umană a „științelor” cu care se ocupă. În acest context trebuie plasat, ca o excepție parțială, un foarte arătos volum care adună intervențiile la un colocviu consacrat, în mai 2001, la Universitatea din
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
o sărbătoare...; vreau să spun, simplu, că pe străduța asta nouă, recent croită, singurul om al scrisului care a locuit un timp aici, s-a nimerit să fiu eu, cu bunăvoința prea gentililor soți Nicol. Parisul anilor 1921-1926 ai tânărului romancier american, ediția franceză apărută la Galimard, eu îl citesc aici cu pasiune, în apartamentul luminos. E ca o a doua trecere prin Paris ce o fac zi de zi. Acțiunea petrecându-se în cartierul latin, e cu atât mai atrăgătoare
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
fapt, ea nefăcând altceva decât să citeze vorbele patronului de garaj. Miss Stein nu se arată deloc încântată de scrisul lui Hemingway. Găsește că el folosește un limbaj trivial de hoți, de criminali și de alte profesiuni neonorabile. Degeaba spune romancierul că așa e viața... Miss Stein, în capitolul intitulat că îi dă lecții, pomenește de cazul unui pictor ce pictează tablouri care nu-și pot găsi un loc convenabil pentru a fi agățate în perete și despre care critica afirmă
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Brückner Kühnen din Kassel acordă în această toamnă Premiul literar în valoare de 10 000 de euro scriitorului și graficianului Eugen Egner pentru umorul grotesc al scrierilor și desenelor sale. Un alt premiul literar de prestigiu - Erich Fried îi revine romancierului și eseistului Robert Manasse. Scriitorul care ia cu umor și sarcasm pulsul unei societăți febrile și hărțuite, va primi distincția cu ocazia simpozionului Erich Fried care se desfășoară la Literaturhaus din Viena. Printre laureații acestui premiu finanțat de guvernul Austriei
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
mai pare România. Acum, nu știu ce-mi vine și-l întreb. Mai întîi schimbă vorba și se întoarce la cărți. A cumpărat cutare volum memorialistic - ce lectură, moșule, ce lectură ! Il citește la concurență cu volumul unui autor consacrat, romancier, care a dat lovitura cu cartea asta. S-a întîlnit la Tîrg cu scriitorul cutare - omul, cam nevorbit, cum sînt mulți autori autohtoni în ultimii ani, i-a spus totuși cîteva lucruri memorabile. Apoi mi se plînge că nici la
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
Radu Paraschivescu John Steinbeck (1902-1968) face parte din categoria romancierilor celebri, dar - paradoxal - insuficient explorați. Traducerile românești de pînă acum au conturat imaginea unui scriitor atent la dramele semenilor, branșat la fiorul suferinței și dezinvolt pe claviaturi plutoniene. Laureat Nobel în 1962, el s-a impus prin romanul Fructele mîniei
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
amar de vreme, încă de pe când cafeneaua era un simplu magazin de marfuri exotice... Nu am pe cine să întreb. Așa încât renunț și îmi rotesc ochii în jur salutând lumea, obișnuiții localului. „Hello Hemy, îi strig văzându-l bronzat pe romancierul proaspăt întors de la o vânătoare din Africa; uite-o și pe Gertrude Stein, alături de masă lui, șefa de grup a epocii, bogată foc, inacroșabila amica de pe rue Fleurus nr. 27 cum spune autorul lui Adio arme care o vizitează des
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
capitolul Te iubesc, de pildă, în care României (imaginii alegorice a lui Rosenthal) i se face o declarație de dragoste în genul lui Marius Ianuș, este de un prost gust antologic. Diferențele dintre Constantin Popescu și colegii lui de generație romancieri devin astfel evidente: nu are inteligența și decența scriiturii lui Sorin Stoica, nici tehnica narativă rafinată a lui Florin Lăzărescu, nici eleganța stilistică a lui Lucian Dan Teodorovici. Cititorul comun nu va citi romanul, doar se va delecta stupid cu
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
contribuind în mare măsură la modernizarea romanului românesc, aflată la apogeu în 1933: „Entuziasmul narativ e fără precedent, iar soluțiile propuse se armonizează cu cele din romanul european.” (Exemple: Patul lui Procust, Femei, Cartea nunții, Maitreyi, Adela, Creanga de aur). „Romancierii anului 1933 depășesc marile tabuuri narative în zona sexualității.” Vine și o concluzie: „... viața literară a anilor ’30 e mai animată și mai lipsită de complexe ca oricând, povestea de dragoste a Doamnei Chatterley, știută de toată lumea, nu a rămas
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
de prăbușire, neîntreținută, este casa memorială L. Rebreanu. Nu e nimic de reproșat dlui Văcăroiu, care are tot dreptul la o casă proprie, fie ea și reședință secundară, de vacanță, și chiar dacă se nimerește lîngă fosta reședință secundară a marelui romancier. Dar MCC oare ce păzește? Revendicată sau nu de urmașii scriitorului, casa se cuvine îngrijită. Ce să-i faci însă cu bugetul decent (vorba dlui R. Theodorescu) al MCC? Se vede că nu ajunge, așa decent cum este, pentru a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
După Batalioane invizibile (2001, 284 p.) ni se oferă acum și volumul doi dintr-o trilogie anunțată, Rhizoma, titlul ducându-ne cu gândul la rădăcini ascunse în timp și spațiu, dar și la structuri subversive de tip reticular, tratate de romancierul Marius Tupan prin exorciste ochiuri și noduri într-o spectaculară rețea narativă. Dacă în primul volum, "craterienii" erau ținuți sub control printr-un război psihotronic de "auzenii, mirosenii și vedenii", în Rhizoma marconienii (numele alegoric al românilor pe fundalul defunctului
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare, apele dicțiunii sunt mult schimbătoare de la un dialog la altul, de la un capitol la altul. Sunetul și imagismul stilistic, baladesc și fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste (paranormal, voyeurism, fantapolitică în locații exotice de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de idei, uneori cam hazardate și artificioase. Așadar, nu expedientele
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
chiar în terorism. Acest compendiu de grozăvii, vitalitate și revanșă diabolică, pus pe seama lui Plagamat, are valoare de portret-robot al unui devastator context social, moral și uman; o frescă a începutului de mileniu românesc în care recunoaștem filonul satiric al romancierului necruțător cu fauna invadentă de nomenklaturiști reciclați, insurgenți, contestați, contestatari, disidenți cernuți după o revoluție de "sită rară". , în care autorul pune degetul pe realitatea românească în baza unui imens dosar de presă, bine procesat tipologic și stilistic. Un personaj
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
unde semna cu pseudonimul Miron Dragu în deceniul al șaselea din secolul trecut, iar din 1964 s-a stabilit la Paris. Acolo s-a reprofilat, devenind critic de artă și expert (specialist în perioada Empire), colaborator la reviste importante și romancier. Tinerețea unui comisar politic e un roman autobiografic, inspirat din experiențele autorului în România anilor '50, cu multe personaje copiate după modele reale și anecdotică devenită istorie (mare și mică). Deși nu pot să-mi dau seama exact cît e
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
mod visceral opus dogmei, există totdeauna pericolul de a se întoarce împotriva celui care o flutură ca pe un steag deasupra capului. El (adevărul, n.n.) n-a avut niciodată stăpîn. Doar Puterea îl poate defini". Iar adevărul lui Miron Bergmann romancierul & personajul (care se compară cu ofițerul executant ce se autoexecută în kafkiana Colonie penitenciară), e destul de aburit, pînă la urmă. Dar să vedem în ce constă "itinerarul exemplar". Abia ieșit din adolescență, băiatul de origine evreiască mic-burgheză, entuziast pînă la
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
Cronică de familie (vol. III) și întîlnire la judecata de apoi de Petru Dumitriu, în Supraviețuirile lui Cosașu. Aici e proba talentului în cazul unor "cópii după natură". Nu poți să nu compari, iar Miron Bergmann vădește o înzestrare de romancier mult mai firavă decît a celor citați mai sus, deși în Tinerețea unui comisar politic sînt și cîteva scene tari izbutite, tensiuni bine dozate, atmosferă. Dar, cu excepția personajului Miron, celelalte sînt doar contururi în tușe prea groase sau prea subțiri
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
vigilența cenzurii, preluarea de către literatură a unor funcții informative specifice istoriei, filozofiei și publicisticii, într-un cuvânt dacă și în ce măsură hibridizarea impusă organic de către ideologia totalitaristă a afectat romanul postbelic pe termen lung, păgubindu-l de generații tinere de cititori. Romancieri de cursă lungă precum Marin Preda, C-tin }oiu, George Bălăiță și Augustin Buzura au scris la început sau măcar ocazional și proză scurtă. Prestigiul de care s-a bucurat la noi romanul, cel puțin până în anii '80, deși destui
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
anul 1982 care a schimbat din temelie destinul scriitorului George Arion. După publicarea romanului Atac în bibliotecă, scriere aflată la granița insesizabilă dintre romanul polițist și parodie, nu s-a mai vorbit aproape niciodată despre "poetul" și "eseistul" George Arion. Romancierul a trecut definitiv pe primul plan. În acest roman și în cele care vor urma (Profesionistul, 1985, Trucaj, 1986, Pe ce picior dansați?, 1990) George Arion va avea drept eroi personaje cu existențe cvasi-schizofrenice, intoxicate de lectura cărților polițiste și
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
și suspans care caracterizează lumea policier-urilor. Este ușor de observat că aceste romane ale lui George Arion erau fals-polițiste, sau polițiste în măsura în care și despre Don Quijote se poate spune că este un roman cavaleresc. De altfel, Cervantes este unul dintre romancierii preferați ai scriitorului român. În aceste romane de început, George Arion nu făcea decît să pună în lumină locurile comune ale literaturii și cinematografiei polițiste - la fel de îndobitocitoare ieri, ca și astăzi - și să ofere imaginea amuzant grotescă a felului în
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]