2,161 matches
-
relația amoroasă și anticiparea/improvizație, „feminitudinea” și fantasmele legate de ea, procrastinația dragă lui Proust și retro-procrastinația dragă lui Fréderic, relația estetică, subiectivitatea, cotidianul, visul, fantasma, amintirea, coșmarul repetitiv, vîrsta înaintată și, strecurată, ici și colo tema sfîrșitului, a epilogului romanesc dar mai ales existențial. O rețea interculturală deosebit de densă, dată de nume foarte variate, provenind din domenii și arte diferite - Pascal, La Rochefoucauld, Stendhal, Chateuabriand, Sartre, Proust, Boulez, Klee, Goodman, Gide, Flaubert, Sacha Gutry, Stravinski, Nijinski, Wagner, Ucello, Kandinski, Crébillon
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
Ambii autori au construit, unul o Portugalie și celălalt o Românie proprii, amîndouă inventate. Portugalia lui Eça apare ca o țară oprită în timp, toropită de căldură, abandonată la o margine a Europei, unde nu se întîmplă nimic. Marile creații romanești, Vărul Basílio, Capitala, pentru a nu mai vorbi de Os Maias, înfățișează spectacolul unei Lisabone iremediabil provinciale, unde oamenii nu fac altceva decît să discute la infinit, fără vreo consecință practică. Viziunea queirosiană asupra Portugaliei este cea a unui loc
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
limba engleză, plină de corecturi și adaosuri, care ar fi urmat să devină ultima carte a lui Petru Dumitriu. Nu o carte de ficțiune, ci un „studiu” (în caracterizarea autorului), un „testament spiritual”. Povestea editării acestei dactilograme e, în sine romanescă (Marta Petreu o dezvoltă exemplar în cea de-a doua prefață care însoțește acest Non credo, oro). În cele din urmă acum, la mijlocul lui 2014, aventura inedită se încheie, odată cu publicarea, în traducere, la Editura Polirom. Fără îndoială, volumul constituie
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
în cazul rememorărilor, numeroase, ale începuturilor GDS, presărate cu citate efective din documente (Declarația de constituire a GDS, Proclamația de la Timișoara), pentru o și mai mare acuratețe. În a doua parte însă, rememorarea familiei capătă o altă tonalitate, caldă, aproape romanescă: „În anul când am devenit studentă, nu numai Radu Cioculescu a murit în închisoare, ci și unchiul meu, Cornel Adameșteanu. Bunicii mei paterni, preotul Ioan Adameșteanu și soția sa, Maria, au avut zece copii, o cifră curentă pe atunci: însă
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
braț, Eduard Limonov e mereu într-o eroare de percepție asupra propriei persoane. La fel ca eroul lui Cervantes, el plutește în permanență în iluzia propriului destin glorios care, însă, întârzie să se manifeste. În ciuda unei vieți incredibile, cu adevărat romanești, el nu ajunge niciodată eroul salvator al Marii Rusii sau al lumii. Față de visele lui de mărire, luptele pe care le poartă sunt mărunte și caraghioase, chiar și atunci când îl șochează pe povestașul Carrère (de pildă, episodul în care Limonov
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
Petrescu și prefațată de Ion Bogdan Lefter. Scrisul referențial, descrierea amănunțită a celui mai neînsemnat gest, reflexivitatea discretă, analitică ies din formule și plasează deodată jurnalul într-o „scriere cu sens”. Discursul se organizează după reguli tacite, evoluînd spre genul romanesc. Dacă Livius Ciocârlie observa, în 1983, „fervoarea exclusivă existenței scriitorului ca scriitor”, am putea observa, la nivelul „romanesc” al jurnalului, expresia fervorii existenței scriitorului ca ființă înscrisă într-un destin inconfundabil, poate implacabil. Dacă, așa cum Ion Bogdan Lefter observa, justificat
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
analitică ies din formule și plasează deodată jurnalul într-o „scriere cu sens”. Discursul se organizează după reguli tacite, evoluînd spre genul romanesc. Dacă Livius Ciocârlie observa, în 1983, „fervoarea exclusivă existenței scriitorului ca scriitor”, am putea observa, la nivelul „romanesc” al jurnalului, expresia fervorii existenței scriitorului ca ființă înscrisă într-un destin inconfundabil, poate implacabil. Dacă, așa cum Ion Bogdan Lefter observa, justificat, că scriitorul urmărea, la un moment dat, „construirea, din materia primă a jurnalului, a unui roman al scrierii
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
sale, spune d-sa, reluând ideea din primul capitol. Această lectură „nocturnă” a Luceafărului în romanul lui Eliade precede cu vreo două decenii interpretările cunoscute din eseul lui Ion Negoițescu și cele care i-au urmat. „Utilizând procedee specific narațiunii romanești, ea aduce la suprafața textului ceea ce rămânea ascuns în adâncimea poemului eminescian”, cum spune autoarea. Cartea oferă cititorului român perspectiva unui eminescolog care așează lectura sa simpatetică și avizată pe un foarte larg orizont literar european. Poziția autoarei, care păstrează
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
1898 în lumea prozei românești erau puține romane începînd cu cele de senzație din al cincilea deceniu al veacului trecut la Ciocoii vechi și noi (1863) al lui Filimon, încununate de Dan al lui Vlahuță și, mai tîrziu, de creațiile romanești ale lui Duiliu Zamfirescu. Genul era, așadar, cu totul fragil și la început încît gestul lui Const. I.A. Nottara (deși seamănă la nume n-are nimic comun nici cu compozitorul, nici cu actorul) era binevenit. Scriitorul, născut la Ploiești
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
Editura contează, în această inițiativă, și pe moda retro, socotind că publicînd "romane de altădată" va găsi un teren afectiv favorabil printre cititori. Tare mi-e teamă că optimismul e, aici, prea acuzat, într-o vreme cînd nici marile creații romanești nu-și găsesc cititorii. Dar, cine știe?, poate că pronosticul meu va fi invalidat. Dl Mircea Popa consideră, în buna sa prefață, că acest roman din 1898 prevestește Craii de Curtea Veche, găsind ca trăsătură de unire propensiunea spre hagiografia
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
muncă, trudă, care i-a marcat existența poetică și omenească. S-ar părea că numai un efort pe măsura trudei lui Rilke însuși, poate chiar cea a agoniei sale, va putea cîndva produce traduceri pe măsura valorii versurilor poetului. Tălmăcirile romanești din Rilke sînt în mare parte mediocre; cele englezești sînt în mare parte foarte slabe, dar și foarte numeroase. O nouă încercare, de ultimă oră, de a tălmăci Elegiile duineze îi aparține lui Edward Snow și a fost editată de
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
din Dinastia recentă a Câmpiei". O clasificare ce-l onorează și-l obligă imens pe autor, profesor de liceu în Slobozia. Apă neagră este o întreprindere ambițioasă, un fel de saga faulkneriană a unei comunități rurale din Bărăgan, o monografie romanescă a unor destine pe fundalul ultimilor 50 de ani. Din a căror apă neagră se întrupează complicate personaje, caractere, vieți, greu de bănuit în acel cătun, necunoscutul Crăsani, o așezare pierdută în câmpia ialomițeană, între Balaciu, Lehliu și Slobozia. De la
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
mă încadrează în anumiți parametrii care îmi sînt străini. Era la modă "noul roman francez" și mulți colegi au fost tentați să adopte acest stil. Nu am acceptat "modelele literare", m-a preocupat raportul dintre gîndirea literară și scriitură, construcția romanescă și realismul magic și parabolic, contrar realismului socialist. "Ce aveam de spus" era la fel de important cu "forma și stilul" pe care le-am adoptat. Totul începe în real și se termină în metafizic... Cum vă situați în raport cu scriitorii predecesori exilați
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
cărora el ar dispărea. Numai că relațiile dintre mit, experiență trăită și literatură nu sunt deloc simple, se produc uneori întorsături uluitoare. Există mai întâi o diferență între personajul de roman și personajul, mitologic. Raskolnikov sau Vautrin sunt celebre personaje romanești și atât, dar Don Quijote, Don Juan și Robinson au ajuns mituri fiindcă au depășit granițele operelor care i-au lansat, încarnând dimensiuni fundamentale ale condiției umane. În general, autorii de mituri mor fără să știe că le-au creat. Așa
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
autentică, destinată păstrării, în antologii cu respect așezate pe rafturile bibliotecilor. Întîmplarea, generoasă ca în atîtea alte dăți, face să citesc acest volum la scurt timp după ce revizionarea unui film american "clasic", din anii '50, mi-a amintit de potențialul romanesc al ziaristului, portretizat în imaginarul american ca veritabil erou modern, făptură deopotrivă naivă și cinică. Naivă în măsura în care e gata să-și sacrifice și viața pentru un reportaj senzațional sau pentru a da în vileag un secret tulburător, cinică pentru aceleași
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
Delirul lui Marin Preda, Mihai Ungheanu delirează de admirație. De ce? Fiindcă în Delirul - primit cu rezerve de o parte a criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae Ceaușescu, prevestindu-i, la modul romanesc, destinul excepțional". Nu mai e nevoie a sublinia cît de gingașă e chestiunea atribuirii unui "mare caracter", a unei "exemplarități de conștiință" unora din scriitorii menționați, indiscutabil de valoare (deși nu chiar de "geniu"), pe care pedalează neoesteții "apolitici", e
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Iulia Popovici Autor, împreună cu Mariana Vartic, al unei interesante antologii despre evoluția genului romanesc în literatura română (Bătălia pentru roman, Ed. Athos, 1997), Aurel Sasu își publică în 1999 notele și reflecțiile din timpul războiului din Golf (1991), perioadă în care el însuși se găsea în capitala uneia dintre țările implicate în conflict, Washington
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
mă tem că, prezentînd cititorilor cartea Adorabila româncă, autoare Isidore Isou, intru pe teritoriul Ioanei Părvulescu, fără să am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului în Romania secolului trecut. Nu aș fi dus, probabil
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
viața definitiv compromisă. Dar, autoarei Isidore Isou nici unul dintre aceste două răspunsuri nu i se pare suficient. Mai curînd, impresia mea este că ea vrea să pună în lumină o lume, nu doar un personaj, și nu atît o lume romanescă, cît una geografică: "înfocata" Românie. Numai aici asemenea minuni ar fi posibile. Trăind eu cu sufletul la gură peripețiile Catincăi, mi-am amintit fără să vreau un film american pe care l-am văzut cu ani în urmă, la televizor
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
timpul ospitalității este timpul istoriilor care se povestesc, al informațiilor care sînt schimbate. Cuvîntul poveștii în sine, definit ca o formă de plăcere, este luat ca o formă de ospitalitate și povestea D-nei d'Aulnoy este primită în miezul formei romanești. Dar de asemenea, povestea deschide, în această istorie, ospitalitatea, de vreme ce va permite eroului său să ajungă la iubita lui. Și aceasta arată, cred, esența fundamental ospitalieră a limbajului și a cuvîntului.
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
întrebarea evidentă: care sînt ceilalți demoni? Înainte de a-i căuta un răspuns, care depinde, evident, de felul în care citim cartea, merită constatată legătura implicită dintre dragoste și acești "alți demoni". În virtutea acestei legături dezvăluie Marquez, cred eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de a le rezista, cît și de a le înțelege. Inși însingurați de vreo nefericire petrecută cîndva în existența lor, răvășiți de vreo boală trupească ivită ca pedeapsă
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
de eseuri Ambasadorii sau despre realismul psihologic (1976), monografia Introducere în opera lui C. A. Rosetti (1984)." Mai trebuie remarcat, apoi, bunul-gust cu care Liana Cozea identifică și descrie frumusețea literară a textelor Danei Dumitriu. Un singur exemplu. Analizînd ciclul romanesc consacrat lui Ion Ghica, autoarea monografiei sesizează interesul excepțional pe care îl prezintă backround-ul istoric, imagine literară a însuși spiritului Valahiei: "Valahia și lumea valahă se întrupează din imaginile false sau reale ale localnicilor și/ sau străinilor în a căror
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
uzul politicianului universal: niciodată nu poți să știi cînd vine căruța cu pește! Dacă Vatel a fost în afara competiției, alte două filme franceze din concurs (Destine sentimentale și Esther Kahn) au fost tot "de epocă", "în costume", "de largă respirație romanescă". În Esther Kahn, tînărul (n.1960) Arnaud Desplechin filmează la Londra, cu o distribuție internațională și, firește, tot în engleză! Acum cîțiva ani, la Cannes, Desplechin a venit cu un film care era o continuă conversație; în fond, ne aflăm
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat în mai multe pasaje de naratorul în plină "vârstă" a inocenței, și a cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și oamenii Vadului Alb acolo se duceau după ce se întorceau de la muncă
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
un psihologism exagerat, neavenit momentului cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație care dezmințeau afirmațiile sale..." Probele erau înseși capodoperele romanești ale perioadei. Acceptat d.p.d.v. artistic, Bietul Ioanide îi apare criticului ca iluminând un paradox: " În sfârșit, un roman de specia celor pe care G. Călinescu le consemna sarcastic în perioada anilor '30". La capătul îmbelșugatului excurs ce nu l-a
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]