333 matches
-
despotul Eltimeres, ginerele soției lui Smiltzus, carele în urma influenței ei se înclina cătră împăratul. Deci prin anume sol el ceru îndărăt de la Eltimeres cele două tării mai de samă din munte, Hyampolis și Lardaeea, pe cari el le smulsese de la romei și i le cedase lui Eltimeres ca unui unchi părintesc, iar despotul se declară gata de a i le retroceda sub oarecari condiții. Sfentislav nu se mulțămi însă cu luarea pe samă a acestor două tării de munte, în care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sfentislav contra lui Eltimeres merse și mai departe, căci pustii și prădă teritoriul acestuia în lung și-n lat în dragă voie, citând drept cauză numai vina lui Eltimeres că înclină în partea împăratului; ba el nu respecta nici hotarele romeilor. El cuceri curând considerabilele orașe Anchialus și Mesembria și se pregătea să supuie Agathopolis cu ținut cu tot, care pe sub mână i se și supuseră, învoindu-se prin tratat. Acest progres, bogat în biruințe, sporea nu numai puterea bulgarilor, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acuma se lepădaseră de-mpăratul, trimiseră solie cătră Sfentislav, a cărui putere le inspira respect, și-l rugară să le rânduiască căpetenii bulgare, sub a cărora ordine sânt dispuși să se lupte, și-i făgăduiră a combate cu efect năvălirea romeilor în Bulgaria daca aceștia și-ar fi pus de gând s-o facă. Propunerea lor fu primită și curând li se rânduiră și sosiră la noii aliați căpetenii bulgare, întovărășite de o mie de luptători bulgari. Devenind îndrăzneți prin aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la propunere, sub rezerva însă a stipulațiunilor speciale ce se vor conveni. Cererea lui Sfentislav țintea într-adevăr la una din fetele lui Mihail, fiul împăratului; dar refuză hotărâtor de-a se obliga la restituirea orașelor și tăriilor răpite de la romei pe cari Andronic împărat le cerea ca o compensare oarecum, ci declară din contra că voiește să le păstreze pentru vlăstarii ce-i speră din această nouă căsătorie. Împăratul, nevoind a se uni cu stipulațiunea aceasta și punerea la cale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unde și trimise pe marele său tavernic, Nicolae de Canisa. După planul său de campanie teatrul de război avea să fie strămutat pe malul drept al Dunării, cetățile din Bulgaria trebuiau luate, osmanii apucați între oastea crucii și trupele împăratului romeu, așadar între două focuri, și trebuiau cu puteri unite împinse din Tracia în Asia. Grija pentru pregătirea și asigurarea unei așa de hotărâtoare campanii îl duse pe regele maghiar în primăvara anului 1395 în Transilvania, unde sosi și Mircea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un chip cu putință de-a ajunge la așa ceva, ei sânt în consecvență slabi (Herodot, V, 3). ["ÎN ZILELE ÎMPĂRAȚILOR ICONOMAHI... "] 2257 În zilele împăraților iconomahi popoarele din părțile de lângă Dunărea, găsind 434 r timpul anarhiei, căci impiii împărați ai romeilor aveau război contra sfintelor icoane, atunci și tocmai atunci așa-numiții rehini sau, mai popular, vlaho-rehini și sagudații, dominând Bulgaria și întinzîndu-se puțin câte puțin în diferite părți, au cucerit și Macedonia; în fine au venit la Sf. Munte cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-se de cearta papei Alexandru cu Frideric I. Aci apare deodată în fruntea unor evenimente nouă o naționalitate care pîn-atunci pare a nu fi avut o altă menire decât aceea de-a fi călcată de-a călare de slavi, bulgari, romei, pecenegi, cumani. Lumea slavilor de sud nu-și mai avea pe atunci centrul lângă Dunăre, ci la Ochrida și în Diocleea sârbească, pentru care s-a întemeiat arhiepiscopia din Antivari, care deveni chiar Scaunul primatului sârbesc. Episcopii latine, cari dispărură
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pregnanța expresiei. Și aici frazele sunt bine articulate și sobre, înregistrându-se o abundență de mijloace retorice și ritmice care pot părea astăzi prea căutate. Omiliile se numără cu siguranță printre cele mai importante dovezi istorice ale culturii literare specifice Romei pontificale. c) Alte opere Are chiar în titlu numele papei așa-zisul Sacramentarium Leonianum, ceea ce înseamnă Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile ce sunt rostite în timpul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cincizeci de versuri). Primul cânt este dedicat istoriei lui Petru iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicând în același timp glorificarea Romei papale care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștelui de Sedulius (p. ???), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e pompoasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și pregnanța expresiei. Și aici frazele sînt bine articulate și sobre, înregistrîndu-se o abundență de mijloace retorice și ritmice care astăzi pot părea prea căutate. Omiliile se numără cu siguranță printre cele mai importante dovezi istorice ale culturii literare specifice Romei pontificale. c) Alte opere Numele papei este conținut chiar în titlul așa-numitului Sacramentarium Leonianum, sau Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile rostite în timpul liturghiei la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
laice cu cele religioase, sprijinite de o tradiție încă puternică. Se poate înțelege astfel de ce Udriște Năsturel, cărturar cu vădite simpatii pentru Contrareformă (a tălmăcit din latină și slavonă scrierea religioasă de mare faimă De imitatione Christi, discuta cu emisarii Romei posibilitatea unor „aplatizări” ale diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să învețe la școli catolice), face ca izvoarele clasice să domine elementele ce proveneau din surse sacre în tratatul (atribuit lui) Despre generozitate, cu care
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
a țiganilor cu Imperiul Roman de Răsărit, de-a lungul a mai bine de patru secole. Acest apelativ nu este lipsit de confuzie: până astăzi, turcii îi numesc pe greci „romi”, iar unii greci refugiați din Asia Mică se autodenumesc „romei anatolieni”. Din acest motiv, preferăm să utilizăm aici denumirea clasică de țigani. În pofida acestor prime indicii, documentația istorică, antropologică și lingvistică relevă alte date. Se remarcă mai întâi frapanta asemănare între limba rromanes (prin excelență orală) și cea sanscrită. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Akropolites se oprea la eliberarea Constantinopolului. Cu alungarea „latinilor” din Bizanț își începea lucrarea urmașul lui Akropolites, Pachymeres, martor al evenimentelor pe care le înregistrează. Enorm de multă știință, dar mai puțină obiectivitate, acestea ar fi trăsăturile impunătoarei Istorii a romeilor (Historia Romaiké, în 37 de cărți), rămasă de la veritabilul „uomo universale”, retor, gramatician, filosof, matematician, teolog și istoric care a fost Nicephoros Grigoras. Om al Renașterii și mare polihistor (poate cel mai însemnat al ultimelor două veacuri ale Bizanțului - zice
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
el e cuprins Într-un singur cuvânt: teama. Orice violență este, aici, odrasla fricii. Credința noastră este asediată din toate părțile, de karmații din Bahrein, de imamiștii din Kom, care așteaptă ceasul răzbunării, de șaptezeci și două de secte, de romeii de la Constantinopole, de necredincioșii de toate confesiunile și, Îndeosebi, de ismaeliții din Egipt, ai căror adepți sunt puzderie, până În inima Bagdadului și până și aici, la Samarkand. Nu uita niciodată ce Înseamnă orașele noastre, ale Islamului, Mecca, Medina, Isfahan, Bagdad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici" nu mai aveau nimic din modelele lor grecești. Toate mărturiile o arată. Bacchus devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau ei înșiși la decadența Romei, lăsîndu-se concurați de Nero și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Erau toți cu voie bună - Care-n gură le lua Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți popă ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să treacă mai departe de capitolul acela În care se vorbește despre Ezra. În cea mai mare parte a timpului se mulțumea să Îl asculte, pentru că lui Elio cuvintele păreau să-i izvorască din gură, așa cum izvorăște apa din artezienele Romei: nestăvilit, gratis și oricând. Chiar dacă uneori nedumeririle biblice ale lui Buonocore Îl puneau În dificultate, neștiind, de exemplu, să-i explice de ce Dumnezeu a vrut să-l supună la o Încercare atât de grea pe Iov, prezența lui era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a propagării sale și a romanității; deși era în mare parte păgână, armata romană nu a reușit să împiedice crearea condițiilor favorabile răspândirii creștinismului. Prezența armatei din diferite zone geografice ale Imperiului a contribuit la răspândirea Evangheliei printre populațiile subordonate Romei (getuli, mauri, iberici, gali, britani, sarmați, daci, germani, sciți), iar mai apoi și pe unele insule necunoscute până la acea dată multora nominal sau geografic. Creștinismul era cunoscut și de populațiile cele mai înapoiate care îl invocau pe Cristos asemenea celor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
caz afirmarea conștiinței individuale era absentă. Odată cu supunerea popoarelor, romanii primeau și divinitățile acestora, adăugându-le, odată cu constituirea Imperiului, cultului împăratului divinizat ca o expresie a noii entități politice; numai în acest sens putem vorbi despre o toleranță religioasă din partea Romei imperiale. Diferit de acestea, prin noutatea și accesibilitatea mesajului său evanghelic, creștinismul înălța religia la nivel personal și simultan la cel universal; aparține conștiinței individuale, depășind individualismul prin unirea cu întreaga umanitate. Concepția creștină a unei religii nesupuse sferei politice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
infiltrate în stat. Persecuțiile sale contra maniheilor și a creștinilor sunt parte integrantă din planul său de purificare generală a Imperiului și din criteriul adoptat de el, potrivit căruia, adeptul oricărei noi religii, care căuta să se sustragă celei aparținând Romei, comitea un delict împotriva statului, punibil conform legilor în vigoare: Căci e cel mai mare delict să renunți la cele care, statornicite și hotărâte o dată pentru totdeauna de către cei vechi, își mențin și își respectă starea și direcția. De unde, datoria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
părere că retrăim Evul Mediu. Punctul de vedere al lui Eco se opune celui exprimat de Brantlinger. Eco găsește numeroase similarități între căderea Imperiului roman și a hegemoniei romane în mâinile triburilor germanice și posibilitatea căderii lumii noastre, care, asemenea Romei, poate fi cucerită din afară pentru că se distruge din interior. Astfel, epoca medievală este în măsură să ne ofere un model pentru ceea ce se întâmplă în zilele noastre 40. În consecință, reapariția unor tipologii culturale medievale în cultura contemporană nu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
circulația banilor în Las Vegas. După cum arată Gottdiener și Philips, sunt câteva teme pe care Las Vegas-ul le-a cultivat cu precădere, toate ținând de povestirile americane populare. În primul rând, este vorba de "civilizația clasică", reprezentată de motivul Romei decadente (Caesar's Palace) și de cel al piramidei egiptene (cazinoul Luxor). Cazinourile nu numai că au apropriat caracteristicile respectivelor civilizații, dar exprimă și interpretarea americană a acestor motive. Cazinoul Luxor este o torță în formă de piramidă din sticlă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
îmflă paginele cărții omenirei, aceasta sună: Stat pro ratione voluntas. ["VECHIMEA LUCRURILOR... "] 2284 Vechimea lucrurilor nu consistă în depărtarea timporală a nașterei sau esistenței lor, ci în diferința dintre ele și cele prezente. (Ciocoii Regulamentului - Eteria) 88 {EminescuOpXV 89} ["STAREA ROMEI ÎN VREMEA COLONIZĂRII DACIEI... "] 2285 Starea Romei în vremea colonizării Daciei cu romani. Politica Romei în vreme de suprapopulații: răzbel și colonizație. Elementele de colonizare din clasa a patra - care pot servi de contingent ideilor comuniste. Creștinii din imperiu persecutați
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fost chemând Molisdavia, adică Davia moale, și s multe cetăți într-însa a căror nume mai mult se sfârșea în Davia sau Dava” (HVR, p. 471). Valahia este respins de Cantemir ca nume istoric pentru români, întrucât vlahii erau provincialii Romei, în timp ce românii sunt la origine cetățeni nobili de Roma. Budgiac, Bugeag, denumire pentru partea de sud a Basarabiei, este considerat de Cantemir nume dat „după tracii bessi”, ceea ce nu pare lipsit de temei, întrucât, ținând cont de pronunțarea lui turcească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade Rădulescu încă din epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture jugul Romei despotice sau imperiale" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Popoarele migratoare sunt reevaluate din barbari distrugători ai civilizației și beatitudinii colective din Dacia Felix în liberatori de despotismul imperial. Rămasă inedită în epoca în care a fost enunțată, ideea lui Heliade
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]