637 matches
-
frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas, Ridici săli în picioare prin ropot de aplauze Ce lungă odă-ți cântă, prelunge făr' de ... Citește mai mult REGINA MUZICIIRegina muzicii frumoase ești cânturi de zeițăReverși suave strune din portu-ți de crăiță,Arcușul tău cel molcom tresare din baladăși plânge peste doine, ce-n triluri
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
vibrate și frumoaseîncântă suflul lumii în zilele mănoase,Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră!Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră.Te scurgi printre sonate aidoma unui valsPrelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas,Ridici săli în picioare prin ropot de aplauzeCe lungă odă-ți cântă, prelunge făr' de ... XII. UNDE FUGIM... SPRE CE?, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. UNDE FUGIM... SPRE CE? V-ați oprit vreodată să priviți o floare Ce zâmbește
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
-n ploi furam dintr-un mic calendar, o urmă nestinsă, într-un capăt de jar, când ploaia căde-va, ruginită și grea să-i pună căpăstru și s-o lege de-o șea, urlând către ceruri, s-adie un vânt cu ropot de crivăț, să se-nfoaie, suflând, s-aprindă din umbra cenușii un foc uscându-i durerea, să renască la loc. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Goi...amăgindu-ne-n ploi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
numai urechi. De frică să nu-mi scape nici un vers, nici o întâmplare din minunatele peripeții ale lui Mărțișor. Prin câte a trecut el până ne-a adus Primăvara... Nici nu știu când s-a terminat, că am fost trezit de ropotele de aplauze ale celor din jur. - Bis! Bis! se agita iepurașul. - Bravoo! Bravooo! tuna nea Martin. A intrat pe scenă și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
poate să sune așa de patetic la contrabas! Ana, Paul și Cristian Braica și-au reunit forțele cântând la șase mâini zglobiul „Dans din Transilvania” compus tot de Cristian Braica, tatăl. Performanță le-a fost răsplătita prin strigate entuziaste și ropote de aplauze. Publicul s-a bucurat apoi de vocea minunată a Géraldinei Saba și de virtuosa interpretare la pian a distinsei doamne profesor (de pian) Teodora Lungu. Géraldine ne-a arătat măiestria ei artistică, trecînd cu ușurință de la melosul românesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92397_a_93689]
-
în județul Dâmbovița, datorită existenței unei cunoștințe comune - actorul Valeriu Dogaru. Nu în ultimul rând, pentru că sufletul mi-a vibrat la auzul unor cuvinte pe care nu le mai folosisem demult în comunicarea mea zilnică: pridvor, prispă, mișei, bălai, jăratic, ropot, mreje, văpaie, odor, mărgean, zădărnicie, „Izvorau lumine” auzindu-le în timpul recitalului. Îi doresc oaspetelui nostru sănătate neumbrită și ușurință în împlinirea proiectelor artistice despre care ne-a vorbit. Sperăm ca icoana care i-am oferit-o în dar să îl
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
Antrenate de rotirea din ce În ce mai rapidă, poalele mantiei Începuseră să se ridice și să se lărgească sub forma unei extraordinare corole care se tot deschidea sub privirile spectatorilor, amuțiți dintr-o dată, În timp ce muzica se răspândea Într-un crescendo frenetic, punctat de ropotul percuțiilor. Dante simțea cum crește valul dorinței pe care toți bărbații de față o proiectau asupra ei. Se ridicase și el, imitându-i pe ceilalți fără să Își dea seama, ca și când o putere l-ar fi silit să urmeze ascensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a speciilor animale În stagiunea caldă și prin cunoscuta impetuozitate amoroasă care caracterizează popoarele negre din Libia. Tânărul rostise ultimele cuvinte pe un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea adversarului, pe care o demonstrase cu malițiozitate. Un ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și aveau să se Întoarcă. Trebuia să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pierdut. Însă celălalt se mărginea să se joace cu gâtul său de parcă nu s-ar fi grăbit să pună capăt Înfruntării. Poate că, asemenea unui mare actor, nu voia să părăsească scena fără un ultim gest de bravură, fără un ropot de aplauze la adresa ingeniozității lui. — Și nimeni din Cerul al Treilea nu te-a bănuit vreodată. Și nici pe Antilia, ascunsă Între zidurile Paradisului precum ultima prostituată. Dar de ce Teofilo? Cum a fost prins spițerul În plasa morții? Întrebă Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În buzunarele mortului nu era nimic, dădu ordin ca trupul să fie Îngropat la umbra unui pin, În afara zonei incendiate. Nimeni nu rosti nici o rugăciune lângă acele nefericite rămășițe pământești. Erau la jumătatea drumului de Întoarcere când Dante auzi un ropot intens de cai la galop. Abia avu timp să le ordone oamenilor săi să se oprească Înainte ca, din tufișuri, să apară un grup de călăreți În ținută de vânătoare, Înarmați cu arcuri și cu tolbe. Când Îi văzură, noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mama ei iese. ROSALIND se Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută vârfurile degetelor și le pune pe gura din oglindă. Apoi stinge luminile și iese din cameră. Un moment de tăcere. Câteva acorduri de pian, ropot de tobe bătute discret, foșnet de mătase proaspătă, toate se amestecă afară, pe scări, și se strecoară Înăuntru prin ușa Întredeschisă. Siluete Încotoșmănate trec prin holul luminat. Râsul ce vine de jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
emoționat? Nu bănuia nici măcar Mariana, care era, oricum, copleșită de tracul ei. Așa se face că la ora exactă, ca un grațios cuc, Mariana dădu drumul la casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cheme nea Ovidiu! Aplauzele erau pe atât de dulci pentru Mișu, pe cât de chinuitoare fusese așteptarea lor. - Mai ai ceva de adăugat, Nexus? - Ar fi... ar fi că... dacă tu ai aruncat halterele, atunci mai aruncă-le o dată! Al doilea ropot de aplauze nu-i mai făcu lui Mișu atâta plăcere. - Și voi vreți asta? - Da! urlă toată lumea (microbiștii săriră din nou din paturile lor, iar agenții F.B.I. își puseră mâinile la urechi, avertizându-l pe președinte să ia măsurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din Săveanu, din Zotter și Tata Moșu (a cărei pretenție nejustificată a fost totdeauna mobilitatea, era nelipsit în excursii), pândește la scara cea mare. Noi, printre bănci, amestecați, discutăm înfrigurați un punct dificil de matematică sau de geometrie. Auzim însă ropotul de pași al escuadei, în care predomină cadența de centaur a lui Tata Moșu. Înainte de a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere grea se așterne. Fiecare din noi are un groaznic trac. În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
odată cu trecerea anilor, valoare de reper și sentiment peren, tolerant și de înțelepciune de mult așteptată, binevenită. P.S. Printr-un „transfer de proprietate” (când el trebuia să iasă de mult la...pensie!) în custodia altui împătimit al „muzicilor de (t)ropot și întâmplător cu vreun sens melodic” la care au cântat mai toți afonii, pianul a folosit ca instrument de „exercițiu și probă de talent” pentru câteva zeci de mici melomani de la o instituție școlară din Rucăr care-l „ascundea” (!) într-
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU,2010 Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 1 tulburând noaptea țipătul unei lișite - flămândele vulpi 2 Muzică de Bach - pe-acoperiș întețit ropotul ploii 3 noapte de nesomn - două gutui pe ramuri luni gemene 4 miezul nopții - în mijlocul apei luna prinsă în vârtej 5. noapte de gerar - lângă gard două potăi sfâșie luna 6. vechi sat de pescari - o barcă părăsită în voia
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
că nada vremii N-o să muște iar din mine Și-n rutina unei zile, O să-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea N-o să plângă iar în hohot Când prin valuri de încercare O să treacă ca un ropot... Am crezut că numai timpul Vindecare o să dea Rănilor ce și-au făcut Un culcuș în viața mea... Am crezut că -aceste pietre Ce-au răbdat amar de vreme, N-o să- ș i ceară niciodată Dreptul de-a avea
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
e o urmare directă a istoriei, diversitatea e dată de factori care se întind de-a lungul a mii de ani. Înainte de a ajunge într-un oraș, ținea o mică prelegere despre provincia respectivă, care se termina invariabil cu un ropot de aplauze. După vreo două zile, am avut o mică discuție cu câteva doamne din autocar. - Cred că domnul Dan e profesor de istorie, spuse una dintre ele, impresionată de ușurința cu care jongla cu anii diferitelor evenimente. - Nu cred
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
de cunoaștere a sinelui. Așadar căte cărți în bibliotecă, tot atâtea euri ...sau unul și același disipat în alt timp sau în alt spațiu. Poveste alchimică, ipostază arhetipală cu fiecare carte pe care o adulmec printre răsuflări febrile, agasate de ropotul dulce al cuvintelor ce se aleargă într-un act de reconstrucție a artei”. Cartea devine în imaginarul Andreei Dănilă formă de viață, refugiu din fața realității, stadiu soteriologic al ființării: ”Și dacă ar fi să-mi construiesc o casă, mi-ar
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
liniștea, luând instrumentele fanfarei și bătând până la sânge pe bieții coriști. 209 Concertul corului Doina a avut loc în frumoasa sală a teatrului. Programul, alcătuit cu grijă și executat impecabil, a făcut ca sala în nenumărate rânduri să izbucnească în ropote de aplauze. În mod deosebit au surprins auditoriul piesele corale Brâulețul, Lelea cu scurteică verde, și Marșul dorobanților. În timpul concertului o mulțime de oameni se adunaseră în fața teatrului, dornici să asculte cântecele doiniștilor severineni. De aceea, după sfârșitul concertului, se
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂA MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363160_a_364489]
-
de crud, Pustiuri de-ntuneric, le împarte. Vinețiu văzduhul se umflă spre sud! Cu privire rece, totu-nvăluie Clipa asta goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]