1,483 matches
-
ajuns un dram de inspirație și pitoresc, daca pentru descriere simțul detaliilor poate fi suficient, în cazul dialogului e nevoie de o foarte fină intuiție a firescului. Replicile trebuie să sune natural, să pară că nu mai sunt scrise, ci rostite, or tocmai asta îi lipsește lui Liviu Cangeopol. Personajele declama pretențios sau împletesc monologuri interioare, adeseori incitante, dar care nu sună niciodată normal. O lume ficționala în care se vorbește astfel își lasă prea la vedere șforile, iar artificiul este
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
ci în modul în care viața profeților a servit drept exemplu de sugestie pentru contemporanii lor. Cu alte cuvinte, dacă există o scînteie izbăvitoare în mesajul unui întemeietor de religie, ea ține de gradul în care biografia lui, conformîndu-se ideilor rostite, i-a îndemnat pe ceilalți să-l urmeze. Tocmai de aceea doctrina unei religii nu poate fi separată de viața celui care i-a pus temelia, și asta fiindcă puterea ei de acaparare psihică nu stă în adevărul teoriei susținute
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea, a strigat Iisus cu glas mare: Eli, Eli, lama sabahtani! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Doamne, de ce cuvântul scris sau rostit nu schimbă oamenii? Doamne, de ce cuvintele noastre destrupate nu-i schimbă? Dar oare Iisus, Cuvântul întrupat, i-a schimbat cu adevărat? Câți, din miliardele de oameni ce au trăit după întruparea Lui, au fost schimbați de El? O mie, o
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
cu atât mai ușor descoperi paradoxul că numai aspirațiile spirituale, inefabile, „nerealiste“ și „ridicole“ ți se împlinesc. Deci, nu lumea de față... chiar dacă ar fi desăvârșită... * „Cu cât ești mai inteligent, cu atât mai tare te înșeli.“ Iată ultima frază, rostită distinct, pe rug, de către Giordano Bruno, chiar înainte să i se dea foc. 17 februarie 1600. Cu un veac înaintea lui Fontenelle și a Convorbirilor lui despre pluralitatea lumilor, Giordano Bruno afirmase răspicat că în univers viața nu constituie o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se atenuează, prevalînd contrastul comic între mitul luptătorului japonez și spațiul rural, tradițional, autohton; într-un text al formației Fără zahăr, de acum cîțiva ani (Hip-hop și-așa), marca populară era accentuată de plasarea într-o secvență de cîntec popular, rostită regional, care a intrat deja în circulație în două versiuni: "Frunză verde de dudău / Sînt fecior de ninjalău" sau "Eu mi-s fiu di ninjalău". În alte contexte, pe forumuri din internet, termenul pare a se fi banalizat, devenind o
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
gravă impunea respect). Moderatorul emisiunii, Neculai Constantin Munteanu făcea însă toți banii. Introducerile sale mustind de umor la limita corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit la adresa "geniului Carpaților" și a "savantei", sarcasmul fiecărei fraze rostite, discursul liber, la limita bancului, îl transformaseră pe Neculai Constantin Munteanu în exponentul gândirii fiecărui român. Fiecare vorbă rostită de Neculai Constantin Munteanu în emisiune, micile comentarii care făceau trecerea de la un invitat la altul, erau ascultate cu nesaț și
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
și Idi Amin. Cu mintea tulburată de aburii unei victorii care nu mai venea, Geoană trăia o apoteoză sulfuroasă, în care nu numai că-și învingea adversarii, dar îi sfârteca și-i dădea de mâncare animalelor sălbatice cu fiecare cuvânt rostit. Sinistru moment de autoiluzionare, demnă de-un scenariu barbar, ce nu mai ține nici măcar într-o țară bananieră. Problema lui Geoană nu este una de ideologie, ci de caracter. Există două momente în care un om își arată adevăratul profil
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
același comportament și caracter moral, ca al sclavilor din antichitate. Atâta vreme cât va exista umilința, mizeria, vor exista și suflete de sclavi. Elitele sociale, la fel, există și astăzi... Refugiate într-o zonă neutră, de unde viața li se pare o poveste rostită "cu gemete, icneli și țipete, de un idiot" (ca în Faulkner). Totul rămas aproape ca odinioară. Formele s-au complicat numai... * Saint-Just. Poemul Organt, în douăzeci de cânturi, - alegorie a vremii. Spirit lucid, urmanist, dominat de măsuri... (lipsește).... Extras din
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
un misionar de foarte bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum ceața atrage privirea, silindu-te să te concentrezi pentru a vedea ce se ascunde printre aburii ei, sau așa cum o voce șoptită stîrnește atenția prin sunetul slab al cuvintelor rostite. Elvețianul are discreția obosită a unei voci în surdină, scriind parcă în șoaptă. Gesturile preotului, numărul credincioșilor, poziția altarului și înălțimea amvonului, înfățișate toate cu o lupă a blîndeții compătimitoare, sunt tot atîtea indicii ale unei căderi nedorite, dureroase și
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
un peron, căruia urma să-i fac o prefață pentru ediția de la Corint. Eram, de ani buni, impresionat și intimidat de Octavian Paler. De cărțile sale, ca și de ieșirile în spațiul public, întotdeauna memorabile prin greutatea și tonalitatea cuvintelor rostite. Într-o epocă a logoreei și grafomaniei, cu atâția analiști improvizați și scriitori închipuiți, acest intelectual strălucit avea darul de a restitui cuvântului gravitatea pierdută și axa lui interioară. Aproape fiecare propoziție scrisă ori rostită de Octavian Paler se întipărea
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
nu făcea nimic fără știrea și aprobarea, fie ea și formală, a partidului. Ciocăni la ușa capitonată și fu surprins să audă de dincolo: Așteaptă! Abia peste cinci minute auzi: Intră! Era un „intră” pe care nu-l mai auzise rostit astfel de secretarul de partid cu care lucrase mult timp la CFS Iași. Intră, adresă un „trăiți, dom’inginer”, și dădu să strângă mâna la modul familiar. Chiar atunci secretarul Îi Întoarse spatele prefăcându-se a privi pe fereastră. Apoi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care-l crescuseră În cinste și corectitudine, cei care l-au Învățat că toate se câștigă prin muncă cinstită, că ei așa au crescut pe cei cinci copii, muncind din noapte-n zi! Ce-ar zice dacă ar auzi minciunile rostite astăzi despre el?! Ușa se deschise cu calm și intră căpitanul Roznoveanu cu o figură la fel de calmă, grimasa aceea impenetrabilă de securist veritabil, privirea rece și voit indiferentă. Îl privi neutru și Începu cu ceea ce știa el cel mai bine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de care să țin seama. În drum spre casă, Vali, profesoara de franceză, venită doar cu un an înaintea Simonei în acest colectiv, o abordă direct: Ești teribilă, dragă! Încă nu mă cunoști! spuse Simona, purtând încă urmele acelor gratuități rostite sau mascate în timpul consiliului profesoral. Ce te-a iritat așa de mult? Culisele! Nu pricep. Pentru că tu, după câte îmi dau seama, nu faci parte din casandre. E drept, eu nu mă amestec în discuții care ar putea degenera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
i se făcu cunoscută în magica clipă, în care se îndrăgosti... Marius nu credea în dragoste la prima vedere, ci în atracție trupească instantanee, și atât. Era de părere că această expresie este doar o vorbă goală, tout simplement 1, rostită complet 1 Pur și simplu (în limba franceză). inconștient de om, atunci când se îndrăgostește nebunește și nu poate găsi o explicație pentru asta. Însă lucrul acesta a durat la el până când i-a apărut în cale Silvia, fată ce l-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene. De câte ori Șerban încerca, prin toate mijloacele, să comunice cu dânsa, de atâtea ori primea niște răspunsuri neclare și încet rostite, din care nu pricepea mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui Alex. Cei doi nu vedeau nici o portiță prin care să iasă din această îngrădire. Nu se întrevedea o rezolvare rezonabilă de împăcare a părților, o deplină conciliere. Ina se gândea în același timp și la Rafira, la cuvintele ei rostite atunci când ea încercase să-i spună că pe Vișinel îl simte acum, mai mult ca oricând, a fi copilul ei. Cucoană dragă, Lisandru al meu, spusese Rafira, nu e în stare să omoare o muscă, dar când e vorba de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
într-o atmosferă de bună voie, de bucurie, buchetată cu glume și toasturi adresate celor doi brazi ai familiei și cu felicitări pentru părinții care reușiseră să pună din belșug apă la rădăcina acestor arbori. Își făcură loc și poante rostite teatral de tanti Aglaia care, neținând cont de etichetă, își turna din când în când în paharul mereu gol băuturi din cele mai diverse. Nimeni însă nu o suspecta de impolitețe. Petrecerea dură nesperat de mult peste miezul nopții. După ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
voită. Mai avea vreun rost să se mire? Acum începeau, tot mai mult, să se limpezească apele în legătură cu modul în care domnișoara Olga își împărțea grațiile. Iată, încă o confirmare! Își spuse în sinea sa. Vorbe nechemate care se voiau rostite erau încărcate de mâhnirile naivității sale. Casandrele aveau material din belșug pentru buletinele lor de știri... Alex împrumută pentru un moment, fizionomia unui om încercat de milă pentru bietul tânăr. Dar, dată fiind situația mai mult decât delicată în care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
soțului ei, de așa-zisa lui răutate dar, după ce trecu pragul bucătăriei, uită totul cu desăvârșire. Știa bine că în glumele lui nevinovate există întotdeauna un semn de afecțiune. * Tot drumul până acasă, Alex întoarse pe toate fețele fiecare vorbă rostită sentențios de către Jan și-și spuse în sinea sa: Mâine dimineață voi porni la drum hotărât, așa cum i-am promis prietenului meu! Noaptea visă numai livezi ninse de flori, pajiști cu iarbă ca niște pânzeturi de catifea, de un colorit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sforăie și uneori tușește. Nu o va privi niciodată, de teamă să nu dispară. Îi va fi suficient să o știe în preajmă. Cu timpul se va simți tot mai singur, și o să vrea să i se răspundă, orice cuvânt rostit va fi o binecuvântare pentru el. Dar nu va auzi decât tăcere. Atunci se va gândi să plece, să caute alte făpturi care să-i vorbească. Se va apropia de ușa de lemn și, înainte să o închidă în urma sa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-o pe ea ieri, sau poate dacă n-ar fi ieșit din casă, sau... Ieri a trecut, dar astăzi? — Mai trebuie să aștept mult până primesc sarea? — Nu eram atent. — Se vede. Nu știu la ce te poți gândi... Cuvintele rostite se pierdeau treptat în baloanele de grăsime din supă, pe care le spărgea cu lingura, din răzbunare că-i fusese întrerupt șirul gândurilor. Nu le va ierta niciodată pentru că se răspândiseră în atmosferă, îi pătrunseseră în minte și nu-l
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
te retragi din joc. - preciză vocea caldă. Aici, la noi, nu ajung decât cititorii conștienți de actul cititului-adăugă vocea gravă. Caro de ași - își auzi Gerard propria voce, încercând să descifreze el însuși ce sens ar putea avea sintagma abia rostită. Din nou râsete rebele, proprii unor femei trecute printr-o lungă beție sau prinse cel mult, într-un ungher de încăpere și gâdilate. Specialitatea, autorul cărții și titlul, te rog-adăugă una dintre fete, în timp ce transpirații tot mai reci îi năclăiau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
venituri bugetare mici, stau foarte prost cu banii, iar telefonul e scump, așa că... sss-sss! vă rog să mă sunați dumneavoastră. E mai indicat și din punct de vedere diplomatic. Avea vocea schimbată, un pic răgușită, iar după fiecare cîteva cuvinte rostite se oprea să-și tragă mucii pe nas. Atunci colonelul auzea În receptor un sîsÎit prelung și aspru, ca și cum cineva ar fi frecat pereții cu o hîrtie uscată. — Dar cărei fericite Întîmplări Îi datorez interesul Majestății Voastre pentru neînsemnata mea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fost o adevărată binecuvântare faptul că Antonia era atât de preocupată de ea însăși. Într-un mod categoric și cam obositor ajunsese la concluzia că eu eram bucuros să revenim la situația anterioară. Numele lui Georgie nu a fost nici măcar rostit; n-am putut să-mi dau seama dacă pe Antonia o lăsa rece infidelitatea mea sau presupunea că ea încetase. Cel mai probabil Antonia părea să fi uitat de existența lui Georgie. Nu-mi puteam închipui, oricât de smintiți am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut timp berechet să-mi dau seama de lucrurile pe care Dora le exprimase prin gesturi tăcute și nu prin vorbe rostite tare. Și, Într-un final, m-am iluminat, dându-mi seama unde ascunsese obiectrul pe care Îl căutau toți. Nu era În camera 202 din Hotel Kreuzer, ci chiar aici, În casa de pe Otto-Ludwig-Straße. Și nu era În calul troian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]