758 matches
-
sufletului, adesea, neînțeles... Poetul George CĂLIN, „veșnic îndrăgostit visător”, ascultă susurul izvoarelor, descoperind întreaga armonie a universului cu care ar dori să se contopească... dar, de cele mai multe ori , face popas în preajma „cascadei Niagara” și gândurile se revarsă năvalnic, antrenând în rostogolirea lor preaplinul inimi ce se vrea descătușat, eliberat, dăruit lumii. Multe versuri nu au o idee, sunt ca o furtună ivită pe neașteptate, ce angrenează în dezlănțuirea ei înfinitele stări sufletești, scânteile atâtor vise care sunt gata să aprindă cerul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Și m-am închis pe mine-n mine Și zâmbet platoșă mi-am pus, Să lupt cu ziua care vine Pășind în drumul spre apus... ¤¤¤¤ Sămânța iubirii Prin neguri de timp străbate spre mine, un glas tremurat înecat în suspine. Rostogolire nebună ca o pală de vânt, o umbră desculță fantomatic cuvânt Străbătând din neant a tăcerilor vale... Mă cheamă duios mă cheamă cu jale. - Ai iubire să-mi dai, ori un strop de alint? fericirea din nou vreau s-o
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
să poposim atunci în stele,/ Dar stelele nu ne-au voit nici ele,/ Geloase să nu fim asemeni lor.// C-un pas mai jos, am vrut să fim azur,/ Dar nici azurul nu ne-a vrut tovarăși,/ Și-a început rostogolirea iarăși,/ În hohotul stihiilor din jur.// Și tot alunecând spre povârniș,/ Am vrut să ne săpăm mormântu-n zare,/ Să ne păstreze ea și să ne care/ În cerul plin de taine, pe furiș.// Dar limpezirea zării de cristal,/ Sub greutatea
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
prezența lor de astăzi la această lansare și nu în ultimul ... IX. ELENA BUICĂ - CUM AȘ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. În largul fluviu al anonimatului și din rostogolirea neîndurătoare a timpului, mi-aș dori, ca din tot ce am fost și am scris, să dăinuie ceva pentru posteritate, să rămân măcar atâta cât spunea Nicolae Titulescu: „Chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge...Chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
al oamenilor Tiganeștiului natal, oamenii din mijlocul cărora m-am ridicat, am luat de la ei zestrea de suflet așa cum apa ia forma vasului în care este pusă. Cu această zestre ... Citește mai mult În largul fluviu al anonimatului și din rostogolirea neîndurătoare a timpului, mi-aș dori, ca din tot ce am fost și am scris, să dăinuie ceva pentru posteritate, să rămân măcar atâta cât spunea Nicolae Titulescu: „Chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge...Chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
cărări născură o chemare, Un cânt, o stratagemă și o-nțelenită scuză, Pentru un pas pe loc ieșit din defilare Și-o rătăcire care rămase apoi confuză. Născu un zumzet trunchiul de brav stejar trăznit; O ghindă își opri și ea rostogolirea. Sub frunza moartă, anemic, învie-un ciripit Și-un fir de iarbă neagră își regăsi menirea. Născu o virguliță, catrenul scris în grabă Și-așa, turcoazul rănii își desenă destin. Un vers stingher țipă, ca să se afle-n treabă Și
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
despre biografia Sa, se străvede îngrijorarea care îi mistuia pe ea și pe Regele Ferdinand, neputincioși a clinti nimic din tragedia prin care trecea poporul rus cotropit de Lenin și culminând cu executarea cumplită a familiei țariste ruse. În faptul rostogolirii dramatice a valurilor istorice, venise rândul Regelui Mihai I să fie copleșit de nenorocirea roșie de la răsărit care se încrenga palmă cu palmă în teritoriul sfâșiat al Europei, pentru ca, până la desăvârșirea actului de împânzire în lumea întreagă, să-și desfacă
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
ROUĂ ȘI PICURI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1174 din 19 martie 2014 Toate Articolele Autorului Poezie parte din setul de 15 poezii participante pentru calificarea în Antologia Sărutul iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Cerc în rostogolire un altul în el prin ele zărim orizonturi sărim afară prin raze săgeți roșii ce curg îmbracă priviri rezemați de gânduri tot răul golim în ape sub poduri în zid prăvălit pe mormanul de pietre în praf și nisip în
SĂRUTUL ÎN ROUĂ ŞI PICURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347913_a_349242]
-
apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu spectator, îl readuse la realitate calul care, apărându-se de muște, smuci din cap și Pătru Valdescu simți căpăstrul
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu spectator, îl readuse la realitate calul care, apărându-se de muște, smuci din cap și Pătru Valdescu simți căpăstrul
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
o platformă înaltă de 6 picioare (cca 2m), pe un teren pietruit, până când un sergent în vârstă și morocănos, care sărise din avion de mai multe ori decât m-am dat eu jos din pat, era mulțumit că săritura și rostogolirea erau corecte. A urmat parasailing-ul - mult mai ieftin și mai sigur decât saltul din avion. Parasailing-ul era simplu. Legai de tine hamurile parașutei și o funie de 900 de picioare (cca 300m) de partea din față a hamului. Celălalt capăt
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
șoferul elibera ambreiajul. După câțiva pași, voalura se ridica și te desprindea de pământ. Când ajungeai la o înălțime de 500 de picioare (cca 167m), șoferul camionului apăsa frâna, și te lăsa să cazi liber pe pământ, iar căderea și rostogolirea erau evaluate. Fiecare avea trei încercări, dar ar fi vrut mai multe! Am avut un aparat foto cu mine, dar rezoluția lentilelor și timpul de expunere nu au fost suficiente pentru a surprinde mișcarea, astfel încât fotografiile nu sunt foarte bune
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CEALALTĂ RĂDĂCINĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Lumină izvorâtă din noi ca pulberea iscată din gând adieri așternute în taină arcuite tăceri murmur rostogolirea urmelor structura nopții dintre ani cuvinte iubirea noastră lacrimă distanță apă pământ fântâna vremii săgeata roșie curgând Referință Bibliografică: Cealaltă rădăcină / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
CEALALTĂ RĂDĂCINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348783_a_350112]
-
râs a rămas și face parte din mine. Izbucnește cu o forță care este numai a lui, cunoscută în acea noapte. Un râs ca o avalanșă care apare eliberându- mă de multe, în ceasuri grele. Uneori, nu se aude, dar rostogolirile lui în mine luminează dinlăuntrul meu. Am dansat în acea noapte, în mirajul flăcărilor, până când una dintre femei m-a luat în brațe, legănându-mă ușor. I-am așteptat toată vara următoare. Priveam din vârfurile dealurilor, doar/doar i-oi
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului am uitat să fiu nu am uitat să nu mai fiu da și nu împletite în carnea mea cu zimții lăsați liberi să taie asperitățile firii adânciri rostogoliri pe planșeta Creatorului de păpuși și otgoanele unei morți promise prescrisă viului între antagonicele gesturi a lua a da a da a lua repetiție sau bâlbâială divină preluată conștiincios de uman într-un poem al nesiguranței lance de spirale puncte
TRAFIC DE GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346876_a_348205]
-
cu o mie de culori în care te reflectezi... Precum cascada ce coboară din creștetul munților și o pornește la vale în vuiet tumultuos, purtând în ea muzica apelor dezlănțuite, scăpate din zăgazurile gheții în care au stat prizoniere...O rostogolire ce nu mai poate fi oprită...Torentele de tandrețe, mari indundații nostalgice, valurile de dor alb, incendiul de apă care nu suportă bariere... Un rug de cuvinte, o pălălaie albă, ridicându-se în mii și mii de scântei care pocnesc
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
minunat. Deschise ochii și văzu că se apropie de pământ. Întinse puțin genunchii și așteptă impactul. Acesta fu groaznic. Etrius simți cum întreg corpul său îi sare din loc. Pentru a ușura forța împactului, Etrius se rostogoli pe umăr. După rostogolire rămase întins pe jos. Simți o durere acută la picior și în spatele umărului. Și-a rupt femurul și clavicula stângă. Se ridică încet și șchiopătă până la David. Acesta îl văzu și îl întrebă: -Ce s-a întâmplat? -Am căzut ce
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
stăpână, Mergând cu infinitul mână-n mână. Traian Vasilcău- „Poemul lacrimii” S-a dovedit că un poet autentic are sufletul mare și absoarbe ca un burete suferințele semenilor, care-i provoacă stări de durere ce-o revarsă-n poeme-rugăciune, în rostogoliri sonore precum dangătul de clopot cu plânset tânguitor. Și când semenii săi sunt fiii unei patrii sacrificate pe Crucea Istoriei, sufletul poetului-clopot de cristal- topește gemetele ce curg pe albia Timpului, transformându-le în fulgi sclipitori de rugăciune, pe care
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
și maturitate. Și văd fotolii, lumânări, pahare, încăperi, văd ape curgătoare, văd cai, văd marea... inimii. Chitara amuțită de dor vibrează din apropierea, din îndepărtarea de esențiale mutații. Mi se deșiră ochii de-a lungul trăirii. Mi se deșiră auzul în rostogoliri peste relieful sentimentelor. Fotografiile viselor s-au șifonat de atâtea atingeri. Șșșș! Auzi? Cuvinte rostite și nerostite se zvârcolesc în așternutul vibrației. Șșșș! Vezi? Mă uit la tine și îmi amintesc de sufletul meu.(18 martie 2016) Referință Bibliografică: Amintire
AMINTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373239_a_374568]
-
scenei întunecate: “- Cât de puțin îi trebuie unui om ca să fie fericit!” (pag. 130) Ritmul însuși al acestui “jurnal” este, și el, ca un năduf răbdat îndelung. Meandre și volute, curgeri line și învolburări, suișuri și coborâșuri, rotiri, alunecări și rostogoliri, toate acestea compun o melopee la fel de complicată ca viața însăși. Oricât de grea, această viață este, pentru cei mai mulți dintre “eroii” romanului, un infern suportabil. Sau o penitență. Vârsta tânără și exuberantă prin firea lucrurilor are nevoie, din când în când
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
cunoscuți apropiați și prieteni, și studenților săi de la Facultatea de Geografie a Universității din București. • Tablourile sale de natură sunt „vivante”, nu fotografice. Nu sunt, adică, simple “naturi statice”. Ele urmează marele spectacol al naturii de pe paralela 45 românească, în rostogolirea de miresme și de culori a anotimpurilor, și animată, în plus, de prezența oamenilor și de fenomenele meteorologice. Fără să aibă dimensiunile ciclopice ale “reportajelor” lui Geo Bogza, peisagistica lui Grigore Gociu este esențializată și sugestivă, cu nimic mai prejos
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
evoluție. Limbajul poetic este expresiv, uneori ambiguu, alteori sugestiv. El presupune existența unui cititor inițiat. Alb și negru, întuneric și lumină sunt talerele unei balanțe pe care autoarea încearcă să o țină în echilibru. În punctul central stă adevărul universal. („rostogolire pe văile cuvântului”, „gânduri printre rânduri”). Fiind suflet neliniștit, într-o continuă zbatere, Anne Marie proiectează eul liric din trecut, prin prezent, în viitor, pentru împlinirea totală („teama neînțeleasă”). Anne Marie nu trebuie descoperită în fața oglinzii cuvântului ci în spatele ei
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
si-o-mbratisare caldă Te-nvaluie ușor când, ostenit de toate, Apari în pragul casei, la ceas târziu în noapte... Femeia e durere...În lacrima-i fierbinte Se oglindesc tristețile aducerii aminte A tot ce-a fost minciună, trădare sau necaz, Rostogoliri de cioburi pe-un înghețat obraz.. Femeia e uitare...Pe-o aripa de gand Înaltă vechi dorințe, din care n-a gustat nicicând, Uitând parcă de sine, ea poartă spre-mplinire Vise și năzuințe ivite pentru zborul unor alte destine
FEMEIA E... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375750_a_377079]
-
înspăimântă ferocitatea gesturilor unora dintre ele. altele mă ridică în pragul de lemn. altele îmi ridică privirea spre metalele cu rădăcini de spirit. sclipesc în adâncul pământului apoi saltă sarea înmulțind bilele mărunte de mercur. simt acidul sării simt recele rostogolirii mercurului printre fibrele de lemn uitate odată demult de palmele cuvintelor nenăscute. se naște totul în jurul meu sau eu în jurul a tot ceea ce nicicând nu gândeam că există sub tălpile înfricoșate de adevăr. atâta frumusețe pe care acum vulpile civilizațiilor
TABLOU TRĂIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377744_a_379073]
-
mărime al „Jockey Club”-ului. De când e văzut prin cluburi și cafenele cum și-o aprinde, ține, stinge, după un bine studiat protocol, țigara devine un accesoriu aproape obligatoriu al oricărui dandy. La cigarre se pronunță cu mare afectare, prin rostogolirea prelungită a celor doi r.... Să le mai oferim Împătimiților de tutun, dar și de dandysm amănuntul că lordul Petersham, celebru pentru faptul că Își croia singur costumele, Își fabrica pe cont propriu și țigările, pentru care ținea gata pregătite
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]