300 matches
-
un acut simțământ al privilegiului. Acest lucru - o știe orice profesor - nu este deloc prescris și nici permis de Învoielile statornicite: „Vai, dar așa ceva nu sunt obligat să fac!”, „Ce-o fi urmărind și acest profesor?”. Mersul acestei legături se rostuiește pe măsură ce se edifică și Înaintează, prin depășirea unor piedici, prin Încălcarea unor reguli și instaurarea altora noi. În asta constă, poate, valoarea și tăria acestei Întâlniri. Un astfel de cuplaj rar, noetic și profund spiritual, generează demnitate, respect față de sine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula păstorului (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine însuși și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă, arătând cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Oricum, opera nu este foarte profundă și este sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leandru, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula pastorală (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă, arătînd cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Opera nu este foarte profundă și e sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze funcția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceva, acel ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă el și le exteriorizează în proza scrisă de o elevată ținută artistică și de o înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor”. Documentație argumentată, la care însuși C. Hușanu adaugă și explică: „Am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
fosta Doamnă a țării Românești va fi hărțuită de creditori pentru datoriile contactate cândva de soțul ei și unde va și muri, prin 1544, răpusă de ciumă. îi incumba Despinei, ca „șef al familiei”, să-și căpătuiască fetele. Să le rostuiască. Și nu oricum, căci erau fiice de Voievod. Măritișul Ruxandrei, cea „pețită cu sabia”, a declanșat - vedem mai sus - chiar o competiție domnească, întrucât Voievodul Ioan Zápolya nu a respectat dreptul de preemțiune acordat cândva - zice-se - de Neagoe Basarab
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pod în Balcani, vorbesc despre această umanitate voievodală care trăiește prin mituri, ca formă de manifestare a destinului. Nici romanele lui V. nu sunt altceva decât dialoguri cu oameni și împrejurări istorice care au marcat adânc sufletul românilor din Transilvania, rostuindu-l între doi poli: suferință și rezistență activă. Exponențială pentru acest destin este soarta familiei Corinda, a cărei istorie autorul o reia din mai multe unghiuri de vedere, ca într-un fel de saga: Soarele la miezul nopții, Zile în
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
aceea a Profesorului în căutare de pilde care să aibă „puterea unei exemplarități suverane”. Om de școală, sortit unei lungi cariere de dascăl, cărturarul nutrește o neprecupețită admirație pentru „arta de catedră”, privită ca sacerdoțiu și har al oficierii. Personalitățile rostuite în sobre medalioane (Nicolae Iorga, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Francisc Rainer, E. Lovinescu, Nicolae Cartojan, Tudor Vianu, Al. Claudian, Alice Voinescu, Nicolae Bagdasar ș.a.) se proiectează, conform didacticismului asumat al suvenirelor, în luminoase „modele de umanitate”, oferind „lecții de viață
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
Liviu Rebreanu, scriitor cu care se aseamănă în modul realist de a scruta lumea satului transilvănean, ceea ce așază scrisul celor doi în aceeași confrerie spirituală. La N. satul este văzut ca o oază de patriarhalitate și armonie, cu o viață rostuită după legi imemoriale, cu o solidaritate de clasă și de neam precisă, cu datine de încuscrire și de familie venind din străbuni, cu o ierarhie socială bazată pe avere sau pe știința de carte. Pe lângă membrii familiei, personajele principale ale
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
una de tip dialectic sau de tipul lui „ba nu”, este însoțirea cu ele, cu limba, cu unul dintre cei „trei mari gânditori români”, pentru a explora și a înstăpâni „sentimentul românesc al ființei”. De la cuvinte, de la acelea care se rostuiesc în „rostirea filosofică românească” și produc „creație și frumos în rostirea românească”, se înaintează către vedenie, viziune, mentalitate, către „modulații românești ale ființei”. Cea care face mijlocirea este întrebarea, care aduce suspendarea și regenerarea, inversiunea, cu oglindirea, negația ca îndoială
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
cu cititorul relații de un tip mai special, care le recepta doar în funcție de timpul lecturii. Acest anistorism medieval (ce semnifica, în fapt, caracterul imuabil al dogmei creștine) nu putea fi compatibil cu platforma concretă, istoricește descriptibilă, de pe care voievodul își rostuiește încheierea gândurilor. Comunicând formulările privind autoritatea domnească drept rezultat al meditației pe marginea propriei experiențe politice (Dan Zamfirescu), el se identifică unui anume timp și avansează în a produce câteva schimbări. Sacralul vechilor autori bate în retragere în fața laicului, „înțelepciunea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
nu i se poate nega părintelui un dar al persuasiunii. De altfel, și în predicile din volumul La inima Domnului (1938), și în articole, unele adunate în culegerea Coborâri în adânc (1943), B. caută să dea elocinței un anume dichis, rostuind paradigma biblică în șirul de învățături și de dojane bisericești. Poemele lui evocă, în grai cucernic, episoade biblice, luminate de „profetica minune”. E o trăire poetică, înainte de a fi una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
Ciclul are în centru o familie de țărani, Borcea, de pe Târnave. Pivotul primului roman e tatăl, Octavian Borcea, personalitate puternică, îndărătnică, surprins în anii ’50, ai colectivizării, celelalte romane aducându-i în prim-plan și pe numeroșii fii ai acestuia, rostuiți prin țară (intenția de frescă a unei epoci se face astfel vizibilă). Ideea unificatoare a ciclului, pe lângă nucleul familial, o constituie chemarea vetrei natale, satul Zăpadia reprezentând pentru toți un centrum, ale cărui figuri emblematice sunt, pe lângă Octavian tatăl, bunicii
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
și ei. Și le plac oamenilor păsările pădurii? — Cum de nu! Întruna vorbesc despre măiestria viersului privighetorii, despre fala vulturului. Despre aurul penelor grangurului. Se mai afla acolo și un pitpalac; tare le mai plăcea să-l asculte cum își rostuia răspicat numele: pit palac, pitpalac... — Așa. Da’ de mine n-ai auzit nimic? — Drept să-ți spun, chiar nimic. Oamenii nici nu te cunosc! — Bun; de acum înainte au să mă cunoască! Și iaca, de atunci, a prins cucul a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care aveau loc, într-o irealitate care le mărturisea substanța. Și toate câte au urmat... sau poate n-au urmat. Așezarea mea, acum, în casa simpaticului meu proprietar și a soției sale, în apropierea grădinii publice de altădată, n-o rostuisem eu, ci intermediarul pe care-l rugasem să-mi caute o locuință într-un cartier mai liniștit ai orașului. După selecție fui invitat să-mi dau părerea cu privire la alegerea pe care o făcuse și am găsit-o perfectă. Din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
refăceau în mereu alte jocuri ale întâmplării conversațiilor, afară de stăruitoarea mea vecină - domnișoara Marga Popescu - care s-a alăturat de foarte puține ori și pentru scurtă durată grupurilor, revenind de fiecare dată, vădit veselă pe scaunul de lângă mine, unde fusese rostuită de la început de imaginația sau poate calculul (nu se știe ce fel de calcul), al doamnei Pavel. Eu însumi mă alăturasem câtorva sau formasem cu alții asemenea mici grupuri dar pentru scurt timp. Tânăra profesoară de franceză, nimerită întâmplător într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
abia fiind acoperite de zgomotele mării. Doar tata a rămas senin în ziua aceea de plecare în pribegie, iar pe buzele lui, Salma a putut chiar citi, de-a lungul întregii traversări, un zâmbet straniu. Căci se pricepuse să-și rostuiască, în chiar miezul derutei, un minuscul câmp al victoriei. II Cartea de la Fès Aveam vârsta ta, fiule, și niciodată n-am mai revăzut Granada. Dumnezeu n-a vrut ca soarta mea să fie scrisă toată într-o singură carte, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însă știam că-mi era sortită, pentru că e în firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre verișoare, pe cea mai frumoasă uneori, dar adesea și pe aceea care poate fi cel mai greu rostuită la casa ei în altă parte. M-am resemnat așadar, știind că împlineam astfel dorința cea mai scumpă a unchiului, aceea de a nu lăsa la moartea sa nici o fată necăpătuită. Pentru primele patru, procedase metodic: cea mai mare căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fie dus la o organizație de acolo care se ocupa cu veteranii de război. A cerut să-l ajute cu informații despre tatăl său. Astfel a aflat că nu murise. Trăia, era în Kazahstan, se însurase, avea copii, era rostuit. Rușii i-au mai dat o săptămână să-și viziteze tatăl. Bătrânul: „Mi-a spus că nu ne-a mai căutat de rușine. Atunci, în încercuire, dezertase și trecuse la ruși. L-au luat și l-au trimis în Kazahstan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au făcut pe o imensă suferință. S-a clădit pe temnițe, iar urletele celor chinuiți erau înghițite de cântecele de slavă pe care noi înșine le urlam. Slăveam ce? Aparenta liniște în care creșteam, ne făceam planuri de viitor, ne rostuiam viețile. Neștiutori, neîncrezători, înverșunați împotriva unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se apucară să rostuiască împreună toate treburile de seară ce se cereau aranjate în gospodărie. După ce terminară cu toate, se așezară la masă, apoi mama intră cu copila în casă. În timp ce se pregăteau de culcare, Florinuța zise: Mamă, mă doare un dinte. Ia să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Îngrijită de niște rubedenii care Îi doreau și-i chemau moartea. Poveștile oamenilor cărora le era milă de ea spuneau că, din pricina acelui de pe urmă Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper ori ienibahar, după cum le rostuise Tușa atunci când le ținuse trupurile Între degetele bolnave, dar agere. * * * Fără să fiu beat, aseară m-am lăsat să zac În tristeți. Fusesem pe la Bufet, băusem fără chef câteva beri acre, nu se legase nici o vorbire cu nimeni. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-voi, poate, cuvenitul timp, să-mi ostoiesc tristețea strânsă În acea clipită, pe care unii o numesc: viață. Noaptea senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Roșu. Drăcăria se putea ajusta din curele după cât de Înalt sau scund era aprigul bărbătuș, după cât de Îngustă sau lată-n cur se vădea delicata domnișoară. Aceasta nu avea decât a se așeza comod pe policioară, iar Îndemânarea pofticiosului partener rostuia lucrurile cum trebuia. Titel Meșteru trudise o săptămână Încheiată ca să construiască aparatul lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În scândura de lemn, așa Încât amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor, autopsierii sunt În cea mai mare parte, oameni de treabă. Nu-ți povestesc acum când și În ce Împrejurări am putut să-i Întâlnesc pe câțiva dintre ei. Dar nu-ți face probleme: dacă Doamne-Doamne este cu adevărat, va rostui El lucrurile În așa fel Încât, după ce o să dai și tu colțul, să fierbem amândoi În același cazan cu smoală; și atunci vom avea timp destul să povestim nu numai Întâmplatele, dar, mai ales, neîntâmplatele lumii. Să vezi atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]