437 matches
-
într-un tren militar.Nici măcar nu știu unde să îți scriu.. Dacă rămân grea ? Dacă ... -Scrie-mi în mintea ta , zeci de scrisori, în visele tale.Eu le voi citi .Promit asta! S-a lăsat cuminte pe spate iar mâna mea a desenat rotocoale fierbinți pe sânii ei rotunzi.. Aveam dreptul colosal să iubesc și să mor într-o miime de viață... -Uite cum mor stelele! Uite ce strânse sunt! -Carul mare, carul mic, calea lactee, noi unde suntem? Oare acolo sau aievea? -Între
INGERI CAPTIVI P 1 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343648_a_344977]
-
E decembrie. În văzduh plutește, pe aripi de vânt rece, dragostea. Ninge iar peste țara mea. Undeva, departe, la poalele unui munte cu creste cărunte se odihnește un sat de vreme și de lume uitat. Satul trimite spre norii târzii rotocoale de fum cenușii... E noapte. Luna pătrunde prin vitralii de biserici încă nezidite, tandru, discret, în naosul sufletului meu de poet și mă mângâie cu raze piezișe pe câteva versuri încă nescrise. Gândurile rele nu mai au putere, gândurile bune
CADENŢE HIBERNALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340227_a_341556]
-
femei și babe țipau pe ulițe ca apucatele: --Săriți, că-l omoară pe Tache Spârcâiac! Și toți alergau spre ulița cu hărmălaia. Când au ajuns primarul și vicele la casa Mărăștenilor, din grinzile și căpriorii acoperișului mai ieșeau ici-acolo rotocoale de fum și aburi, semn că focul înnăbușit tot mai mocnea. Nevasta lui Tache, prăbușită pe camioneta blestemată din poartă, plângea în hohote. Primarul a repezit-o: --Unde e, mă, Tache și Mărășteanu? Printre sughițuri, aceasta l-a repezit și
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
Ionescu, publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. bătrânul a venit și s-a așezat pe scaun, a cerut o mahoarcă și un deț ce sliboviță, și aprins tăcut țigara și a început să pufăie încet, încet scoțând rotocoale de fum, în crâșmă fiecare își vedea de ale lui, a scuipat în palme, ptiu, curva dracului, asta cu zile mă omoară, nu se astâmpără nici să o pici cu ceară, iar am prins-o cu dascălul în păpușoi, după ce
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
zile și mă bagă ăștia la ocnă, pentru o curvă de muiere. Citește mai mult bătrânul a venitși s-a așezat pe scaun,a cerut o mahoarcăși un deț ce sliboviță,și aprins tăcut țigarași a început să pufăieîncet, încetscoțând rotocoale de fum,în crâșmăfiecare își vedea de ale lui,a scuipat în palme,ptiu, curva dracului,asta cu zile mă omoară,nu se astâmpără nici să o pici cu ceară,iar am prins-o cu dascălul în păpușoi,după ce săptămâna
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
supărat-o? Că nu mi-a spus niciodată. Nici atunci când spunea că mă omoară cu mâinile ei. Doar ofta și ținea supărările în ea. Și atunci se ducea la focărie, aprindea focul pe vatră și rămânea cu privirile agățate de rotocoalele de fum care se ridicau spre horn. Așa am surprins-o odată și am întrebat-o: la ce privești, mamă? -Ei, na, a zâmbit ea, la fumul ăsta, care se duce și nu știu und’ se duce! Avea ochii umezi
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
zvântă risipind Speranțele-nvechite bătute de-al vântului colind. Toți căutăm înfrigurați propoziții eliptice de predicat Căutăm locuri din noi despre care nu am învățat Căutăm iubirea sorbind iluziile cu mâinile goale Fumul din arșița inimii mistuite se-nalță-n rotocoale. Iubirea rupe cerul, împarte pamântu-n două Perlează ochii noștri cu boabe reci de rouă Te urcă în extaz, te-aruncă-n agonie Iubirea va fi stăpână și-n timpul ce-o să vie. Referință Bibliografică: PICĂTURI DE DRAGOSTE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN
PICĂTURI DE DRAGOSTE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381345_a_382674]
-
Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață, de-ar ține hârjoana o vecie! Dar ce
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Anotimp rebel Cu frunze mari, multicolore, Plânge pădurea-n miez de toamnă, Un stejar ca un tutore La demnitate o îndeamnă. Pe boltă stelele sclipesc; Se strâng în haite multe fiare, Dau rotocoale și pândesc, Să le cadă prada-n gheare. Întreg cuprinsul a-nghețat, Domnește-o stare melofobă, Se simte timpul înșelat; Se strâng mai toți pe lângă sobă. Vitele-nchise-n obor Tremură de frig și zbiară; Poate doar la abator Viața le-
ANOTIMP REBEL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380858_a_382187]
-
ȘIREATA, ce-și făcea, Un cuib de lut și paie Chiar sub fereastra mea. Iar MICUL VÂNĂTOR, MOTANUL PEDEPSIT, Privea la CLOȘCA cea cu pui Și la DOI FRAȚI CUMINȚI. De PEDEAPSA MÂȚEI toți știam. Chiar și UN PORUMBEL Ce rotocoale tot dădea, Să prindă un GÂNDĂCEL... Era o zi de soare plină Și FLUTURII ÎN ZBOR, Alături de BONDARUL LENEȘ Dădea de zor ocol, Să se așeze pe o floare Sădită la fereastră, De cine credeți oare? De Farago, poeta noastră
PORTRET DE AUTOR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374495_a_375824]
-
cețos, pătat cu două pete negre și plin de promoroacă, scăldat în nori metanic ori chiar cu falnici cirrus (deși de-amoniac) - și bâjbâind cu greu poteca Soarelui ce-apar mic în negre depărtări, târându-se pe-orbită gâfâind în rotocoale mari, ghidat de trei inele aproape-ntunecate. PLUTO Planetă pitică de neon înghețat, descoperită-ntâi prin calcul, cândva un satelit al lui Neptun din care cauză unii astronomi îți anulase rangul de planetă, dar fugind curajoasă din robia lui te-
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
schimbă locul de pe negrul cer. Pluto, grănicer al ghețurilor metanice de mărgărint, scânteie palidă în prag de infinit... Sacre planări te-au împietrit în adâncimi și-n rădăcini de albedou încețoșat. Aci apari, aci te pierzi în haos, făcând un rotocol excentric, de 248 de ani în jurul Soarelui pe care-abia de-l vezi în haos. PLANETA X Te căutăm cu mii de telescoape și mii de sateliți (cei sceptici spun că nu exiști, dar eu te simt că ești!). Te bănuim
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
soseau săgețile din astrul ce-avea căldură și mărire și inundau tăcut albastrul cu un potop de strălucire dar nici un sunet nu răsare purtat de raze de lumină privește înc`odată-n zare și zboară-apoi pe calea-i lină în rotocoale largi cât lumea s-a pogorât pe vârf de munte păstrând uimiri despre minunea ce ajunsese să-l încânte abia târziu în prag de seară îi spuse puiului că ieri a auzit întâia oară clar, ale soarelui tăceri *** Volumul "Pasteluri
CONDORUL RIDICAT ÎN ZARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374629_a_375958]
-
prea somn de-atâta cântare din noapte, o buburuză își deschise, harnică, aripioarele și își scaldă antenuțele într-un picur de rouă, iar lumea gâzelor începu să se trezească la viață. Un fluture cu aripi diafane își scria, timid, în rotocoale abia simțite zborul către o fereastră, mare și albă. Dincolo, prin sticla cristalină se zărea chipul cuminte, al copilașului și toate acestea îl făcură să cânte din tot sufletul lui. Când termină cântecul privi mai bine spre pamânt și coborî
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SECVENȚE DE PRIMĂVARĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SECVENȚE DE PRIMĂVARĂ Fluturii se strâng pe vale, Zarzării au frunze noi, Face zeci de rotocoale Peste nuc, în zbor greoi, Un bărzoi. Norii locul își tot schimbă, Câte unul, câte doi, Printre tufe calm își plimbă Coada ca un măturoi, Un vulpoi. În livadă și-n grădină Doar salcâmii-s încă goi, Cocoțat pe o
SECVENŢE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374974_a_376303]
-
îmbujorate, la-mpletit coroană-casă, zburătoare, zburător salvat de boare, pentru zi de sărbătoare... CADRIL iarna înainta prea repede pentru mine prea departe mi se părea drumul înapoi o lamă ascuțită siroco sau zefir încins îmi tăia fața alerga peste lespede făcea rotocoale ultimele note din cimpoi cădeau fără aer se așternea deasupra țipând o trompetă sfâșietoare prelungă umbre își îndreptau spatele de pe pietre pășind peste morminte acoperite de magmă strângându-se spre circ în agora pentru ultimul bal umbra cu fireturi de
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
îmi apropii doar palme să te văd să te simt să mă plec să te-ating mă plimb, fulg pe bob un bârlog de-nfrățit pe polog margini lungi psoași dungi porți de strungă s-ajungă minutar în cuibar inelar circular rotocol aștrilor luminițe pocnite scânteiere pe piele peri cărunți punți pe umeri revin degete mișc rotocol în sensul acelor de ceasornic perpetuum mobile în rotire de aștri scrâșnete interioare la atingere între spate dealuri lungi fire de păr pe ceafă se
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
ating mă plimb, fulg pe bob un bârlog de-nfrățit pe polog margini lungi psoași dungi porți de strungă s-ajungă minutar în cuibar inelar circular rotocol aștrilor luminițe pocnite scânteiere pe piele peri cărunți punți pe umeri revin degete mișc rotocol în sensul acelor de ceasornic perpetuum mobile în rotire de aștri scrâșnete interioare la atingere între spate dealuri lungi fire de păr pe ceafă se strâng ceară de albine culcuș șaua umerilor nu las nimic frigului acoperindu-ți spatele până-n
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
2265 din 14 martie 2017 Toate Articolele Autorului BULGĂRAȘ DE NEA Cornelia Neaga Printr-un nor cam albăstrui Soarele dă o ocheadă Și se joacă : - Uite-l! - Nu-i! Cu-n bulgăraș de zăpadă. Doar atât mai rămăsese Dintr-un rotocol mai mare, Uriașul ce fusese Fălos, troianu-”n cărare. Cine mai era ca el În satul înzăpezit? Omăt mare, cel mai cel! Pân” soarele s-a trezit. Adie și-un vânticel Ce-i dă un dram de speranță, Dar un
BULGĂRAȘ DE NEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375614_a_376943]
-
omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna, privind înapoi, cu nostalgia celui care-și părăsește casa, văzură că omizile cele tinere, rămase în părul sălbatic, căzuseră în genunchi închinându-li-se și atunci înțeleseră ... Referință Bibliografică: Îngerii / Gheorghe Vicol : Confluențe
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
usturoiul în prăgar, Că lupii-n haită urlă pe coline! Se face tot mai frig la asfințit. Speriată, luna chipul și-l ascunde Și-i vai de călătorul rătăcit! Scapăr-amnarul și fă focu-n sobă, Fumul pe coș să iasă-n rotocoale! I-auzi cum latră câinii! Nici o vorbă! Afară lupii suri ne dau târcoale. Referință Bibliografică: Noaptea Sfântului Andrei / Alin Adrian Ciolompea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2159, Anul VI, 28 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372946_a_374275]
-
Mai repede sau mai incet, alunecam cu toții din ea! Știm că nu se mai întorc cei dragi. Dar îi așteptăm. Auzind cântecele Laurei Stoica răscolim cu ochii cerul și așteptăm că după vreun nor să se ivească Lăură! Pe sub toate rotocoalele de nori căutăm ochii ei albaștri! În fiecare moleculă din noi tremura glasul ei! Dar glasul i se face tot mai rece și pleacă tot mai departe. Nu e haină pentru el să îl încălzească. Mereu și mereu, unele și
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
care vor urca după mine, dornici să primească sfaturile și mângâierea părintelui Macarie. Când am ajuns sus pe plai, picioarele mi s-au afundat în zăpadă până la șold și un vifor ca în stepele rusești mătura totul în cale, în rotocoale spiralate“, scrie autorul Ciprian Voicilă în cartea sa. Cât despre întâlnirea cu părintele Macarie, autorul și sociologul Ciprian Voicilă scrie: „Când l-am văzut prima dată, m-a marcat chipul său luminos, pe care l-am regăsit ulterior în fotografiile
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
mână și cu platoul rece pregătit în grabă de mama sa. - O să plouă?, întrebă Mircea ca să spargă gheața discuțiilor. - Nu cred, răspunse doctorul în timp ce își aprindea pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez, pe care l-a operat de
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția rotocoalelor de fum cenușiu care urcau destul de repede pe gaura coșului, prin care cobora un lanț cu zale din fier forjat, agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci puse la afumat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]