372 matches
-
Monsanto. Rareori se mai întîlnește în istoria vreunei insurecții o mișcare atât de lipsită de sens ca retragerea spre Monsanto. Părăsind Lisabona, militaro-monarhiștii renunțau la singura lor șansă de izbândă. Toate încercările revoluționare debutaseră, cum era și firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
LA COIMBRA. Oliveira Salazar ajunge la Coimbra în octombrie 1910 - odată cu Republica. Studenții trăiau în acele zile de toamnă calmă cele dintâi extaze revoluționare. Curtea bătrânei Universități clocotește de glasuri tinere; entuziasmul tribunilor improvizați nu mai cunoaște margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al libertății a sosit. Euforia puterii e atât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ură împotriva lui Granjo crește mereu. Extremiștii manifestează pe străzi, strigând "Republica e în primejdie" și "Jos Granjo!". În dimineața zilei de 17 octombrie, trei lovituri de tun anunță că o nouă revoluție a izbucnit. Imediat încep să treacă spre Rotondă artileria și trupele insurgente. Impresa da Manha amintește cuvintele lui Danton: "De l'audace! De l'audace! Toutjours de l'audace!" La ora 9 dimineața, un ofițer al gărzilor republicane comunică ministrului de Finanțe pactul gărzilor cu insurgenții. La ora
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Eduard VII și schimbă focuri de armă cu gărzile republicane. Dar, poate pentru că nu aflaseră la timp orarul insurecției, sau poate pentru că fusese la mijloc o trădare - o bună parte din regimentele care trebuiau - să se răscoale, nu apar la Rotondă. Lupta începe totuși și după o rezistență înverșunată, cu pierderi de ambele părți, insurgenții se predau. Șefii sunt închiși în fortul din Elvas, iar starea marțială e declarată în Lisabona. Lovitura de la 18 aprilie 1925 este primul simptom al intervenției
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
condusă de colonelul Mendes dos Reis. Lupta se dă între marinarii rebeli, ajutați de civili din toate partidele politice de opoziție și garnizoana locala. Spre deosebire de toate celelalte revoluții și contra-revoluții care avuseseră loc în Lisabona, teatrul operațiilor nu mai este Rotonda și Parcul Eduard VII, ci cartierul Son Pedro de Alcantara, unul din cele mai populate cartiere ale Capitalei. Artileria guvernamentală seamănă din belșug moartea printre localnici. Palatul Palmela este grav atins de șrapnele. Lupta de stradă durează multe zile și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de a valorifica viața - se mențineau, pasivi, în marginea revoluției, mulțumindu-se să repete că o "dictatură nu poate dura" și vorbind cu melancolie despre "libertățile" pierdute. Uitaseră haosul dinainte de 28 mai 1926, uitaseră războaiele civile care izbucneau ciclic la Rotondă, uitaseră grevele care nu se mai sfârșeau, uitaseră guvernele care cădeau în mai puțin de trei săptămâni, uitaseră corupția întregii administrații, uitaseră degradarea fără seamăn a vieții publice, uitaseră asasinatele bandei lui Dinte de Aur, uitaseră revoltele marinarilor și bombele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acum puteam vedea rue Vaucanson, spre care dădea corul, și rue Conté, care prelungea ideal naosul. Rue Conté dădea În rue Montgolfier, spre stânga, și rue de Turbigo, spre dreapta, cu două baruri În colțuri, Le Week End și La Rotonde, iar drept Înainte o fațadă pe care se profila o inscripție, abia am reușit s-o descifrez, LES CRÉATIONS JACSAM. Periscopul. Nu era prea evident de ce se afla În sala sticlăriei, În loc să fie În aceea a instrumentelor optice, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să rămân pe loc. Aveam timp să ajung din nou În biserică Între zece și unsprezece, poate chiar și după aceea, deoarece Stăpânii aveau să vină doar către miezul nopții. În momentul acela un grup de tineri ieșea din La Rotonda. O fată trecea pe rue Conté, cotind apoi pe rue Montgolfier. Nu era o zonă prea frecventată, puteam să rezist oare ceasuri În șir privind lumea insipidă pe care o aveam În spate? Dar dacă periscopul era acolo, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de „A-sa-si-nii!” deveniră bubuitoare. Până sus nu ne-a împiedicat nimeni. Poarta principală era închisă, marea rotondă era goală. Protestatarii s-au grupat sub statuia Leului uriaș de bronz, cu pieptul bombat. Huiduielile s-au întețit când pe clădirea de lângă poartă și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
absent. Poate voiam să spun altceva... Începu să soarbă, pe gânduri. Când ajunse în hall, clipi, ca să-și obișnuiască ochii cu lumina, apoi se apropie de un piccolo și-l întrebă de Sala catalană. Nu era departe; trebuia să ocolească rotonda cu oglinzi, către care păreau că se îndreaptă toate femeile, și să traverseze apoi coridorul care conducea la anexă. Adrian porni, cu pasul repede, dar, trecând pe lângă scaunele ispititor aranjate în jurul unei măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum, dumneavoastră, și nici nu știu cum să vă mulțumesc, dumneavoastră ați ghicit că este o legătură, deși mărturisiți că n-o vedeți. Dar poate am s-o descopăr eu... Se ridică brusc, se înclină în fața bătrânului și se îndreptă hotărât către rotonda cu oglinzi. La capătul hall-ului îl întîmpină un grup masiv de invitați, ieșind gălăgioși dintr-o sală învecinată. Adrian voi să-i lase să treacă, dar după câteva minute își pierdu răbdarea și, cerîndu-și scuze, își făcu loc printre ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
capătul hall-ului îl întîmpină un grup masiv de invitați, ieșind gălăgioși dintr-o sală învecinată. Adrian voi să-i lase să treacă, dar după câteva minute își pierdu răbdarea și, cerîndu-și scuze, își făcu loc printre ei. Se trezi dincolo de rotonda cu oglinzi și rămase o clipă nehotărât. In fața lui se întindea un alt hall, cu același covor gros, roșu-aprins, cu aceleași fotolii și măsuțe joase. Dar lumina părea aici mai puțin obositoare. Adrian căuta din ochi un piccolo. Când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am văzut! Mai mult decât atât... - Nu trebuia să te uiți înapoi, îl întrerupse Leana. Adrian să nu te uiți niciodată înapoi. Că dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna... Înaintau amândoi tăcuți, îndreptîndu-se spre rotonda cu oglinzi. - Acum îmi aduc foarte bine aminte, începu deodată Adrian. Avea o voce clară, distinsă, curtenitoare... - Așa ne plimbam amândoi, îl întrerupse Leana, așa călcam, tot ca acum, pe covoare groase, într-un hotel ca acesta, și ne țineam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să râdă. George McCaffrey întră în Camerele Ennistone prin micul baptisteriu octogonal, unde se aflau ușile grele ele bronz prin care se ajungea la izvor și care constituiau totodată drumul cel mai scurt și mai direct de la promenadă la Camere. Rotonda sau „Baptisteriul“, cum i se spunea, avea două uși, una de fiecare parte, în mod obișnuit încuiate. Totuși, uneori, din cauza lucrărilor de întreținere, una sau alta dintre uși putea fi găsită deschisă. În această zi (după-amiaza zilei la care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost tocmai din rușine față de cei care-mi contorizaseră de-a lungul vremii reticențele necrologice. Apoi, deși am refuzat orice ieșire în media la moartea lui Valeriu Anania, când revista Tabor a alcătuit un grupaj de texte evocative despre autorul Rotondei plopilor aprinși, nu am mai spus nu. Ca să observ șocat acum că moartea lui Liviu Ciulei m-a afectat într-un mod incredibil, fiind gata să scriu fără limită despre această minunată „plămadă a visurilor noastre“ de spectatori. Omul care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la un instrument nevăzut. Deasupra titlul: An die Liebe ― (Către Iubire, Iubirii) și subtitlul: Nicht nur Gedichte ― (Nu numai poezie) Poemul mă surprinde și mai mult. Templul rotund al altarelor Athenei Pronaia* Doar trei coloane au rămas în picioare din rotonda ta, Athena Pronaia, și nimeni nu plânge; și Phoebus însuși în carul său solar strălucește legat încă de o curiozitate josnică a inimii. O, deci, nici unul dintre oamenii de lângă noi nu simte durerea? Sunteți voi, așadar, toți, dușmanii acestei Zeițe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
târziu Creatorii și lumea lor dar cu titlu schimbat: Un ctitor de suflete: Victor Papilian. Și ce frumos scrie despre acest savant, unul din cei mai curajoși martiri ai prigoanei și orgiilor penitenciare comuniste, Înalt Prea Sfințitul Valeriu Anania în Rotonda plopilor aprinși, prelatul și prolificul creator de cultură, românul care ne-a lăsat o lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de farmec banalizează cheiurile. Planurile de apă, mai vaste, oferă perspective largi. Între numerele 130 și 140 ale cheiului Jemmapes, mai există și acum cîteva clădiri industriale de cărămidă, fontă și sticlă. Piața Stalingrad, linia de suprafață a metroului și rotonda Ledoux, veche construcție destinată colectării taxelor, marchează limitele Parisului dinainte de 1860. Dincolo se află bazinul Villette, care a fost un rezervor de apă potabilă. Cartierul recapătă o ambianță mai populară. Există, desigur, și un complex cinematografic recent aproape de rotondă, iar
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și rotonda Ledoux, veche construcție destinată colectării taxelor, marchează limitele Parisului dinainte de 1860. Dincolo se află bazinul Villette, care a fost un rezervor de apă potabilă. Cartierul recapătă o ambianță mai populară. Există, desigur, și un complex cinematografic recent aproape de rotondă, iar ceva mai încolo cheiurile găzduiesc terenurile pe care au loc jocuri cu bile, foarte căutate la sfîrșit de săptămînă. Se trece pe sub căile micii centuri, ale cărei arcade adăpostesc ateliere de artiști și sedii de asociații. O fabrică de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Crede-mă, continuă să faci un documentar, așa cum aveai intenția la Început“. Își Închipuia că-mi voi filma una dintre surori! CÎteva zile mai tîrziu, am aflat că se organiza o excursie la Simiane-la-Rotonde, un sat unde se Înălța o rotondă al cărei secret arheologii nu izbuteau să-l dezlege: era vorba de un monument construit de sarazini, de un edificiu ocult conceput de Frederic de Hohenstaufen sau de o invenție malefică a templierilor? De Îndată ce am aflat că Maryse se Înscrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-l dezlege: era vorba de un monument construit de sarazini, de un edificiu ocult conceput de Frederic de Hohenstaufen sau de o invenție malefică a templierilor? De Îndată ce am aflat că Maryse se Înscrisese să meargă În excursie, am declarat că rotonda din Simian va figura În documentarul meu. Mama a spus că va fi mulțumită și ea să vadă faimoasa rotondă. Aflase cumva că Maryse va veni și ea? Chiar nu mă putea lăsa În pace? Aveam totuși șaptesprezece ani! CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de o invenție malefică a templierilor? De Îndată ce am aflat că Maryse se Înscrisese să meargă În excursie, am declarat că rotonda din Simian va figura În documentarul meu. Mama a spus că va fi mulțumită și ea să vadă faimoasa rotondă. Aflase cumva că Maryse va veni și ea? Chiar nu mă putea lăsa În pace? Aveam totuși șaptesprezece ani! CÎnd ne-am urcat În autocar la Saint-Michel-l’Observatoire, m-am prefăcut că descopăr prezența Marysei, care era așezată În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mama că Maryse făcuse În așa fel Încît să fie singură cu mine? Ziua aceea a fost un adevărat chin. Avusesem de gînd să mi-o petrec Împreună cu Maryse, dar prezența mamei m-a silit să filmez blestemata aia de rotondă din toate unghiurile. Auzeam rîsul Marysei care Îi ajuta pe responsabilii cu excursia să pregătească picnicul. Mama explica mereu cui voia s-o audă că fiul ei avea să intre la o școală de cinema la Paris. Vizitarea rotondei urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de rotondă din toate unghiurile. Auzeam rîsul Marysei care Îi ajuta pe responsabilii cu excursia să pregătească picnicul. Mama explica mereu cui voia s-o audă că fiul ei avea să intre la o școală de cinema la Paris. Vizitarea rotondei urma să aibă loc după prînz, dar eu știam deja că va fi prea Întuneric ca să mai pot filma. Mi-ar fi plăcut să fac cîteva prim-planuri cu Maryse pe un fundal de coline cu contururi vagi. La Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe peliculă de 16 mm. Trebuia să fac un film și nu să mă Învîrt În jurul unei fete, acesta a fost pentru mine adevăratul to be or not to be. O adolescentă Îmi sucea mințile În timp ce eu mă răsuceam În jurul rotondei de la Simiane, care n-a ajuns să joace În viața mea rolul Capelei Sixtine În viața părinților mei. În vreme ce filmam rotonda aia misterioasă, Îmi spuneam că eu nu văzusem niciodată, nu dezmierdasem niciodată, nu sărutasem niciodată, nu pătrunsesem niciodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]