4,274 matches
-
actorii nu trebuie să se strîngă în jurul unei mese analizînd textul, căci analiza e act lucid de exercitare a rațiunii, or pentru Brook prisosul intelectual e o meteahnă, textul cerînd să fie „mirosit“, și nu „înțeles“. Concluzia nu e deloc roză: teatrul nu e dezbatere de idei, ci manifestare de energii, și atunci rămîne să te întrebi ce-i de făcut ca energiile să nu fie expresii brute ale unor impulsuri joase: nu prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
cărei putere nu poate fi înlăturată decît prin provocarea anarhiei. Și apoi ciclul se repetă: anarhiștii sînt împușcați, stabilitatea e restaurată pînă cînd se preschimbă în dictatură, iar etuva dictaturii crapă prin fisurile unei noi anarhii. Optica nu e defel roză, căci, dacă o accepți, ești silit să recunoști că intențiile bune provoacă catastrofe. Motivații ce par benigne sfîrșesc malign, dar și invers, mobiluri ce par dăunătoare au fețe binefăcătoare. De exemplu, repercusiunea întîmplării asupra liberului arbitru. Nenorocirile, accidentele, traumele și
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
-mi fixez în mod legitim privirea asupra chipului ei, pipăind cele mai mici detalii. Ochii deschiși la culoare, atât de pierduți c-ai zice că două spații goale îi sălășluiesc pe față. Șuvițe de păr vopsite în negru și polen roz pe pleoape. Între dinții din față o strungăreață (dinții norocului!) - de fapt o adevărată cavernă - pe care disperarea ei o face să semene cu un puț în care dispar cuvintele rostite. Clinchetul monedelor e la fel de asurzitor precum tăcerea respirațiilor ținute
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
moștenitorul politic al președintelui Băsescu, indiferent cine ce ar face. Nu reprezintă absolut nimic din crezurile, principiile, valorile oamenilor care au crezut și poate încă mai cred în lupta președintelui Băsescu. În țara asta, statul de drept nu are unghii roz! - scrie Sorina Matei (sursă).
Presa "portocalie", ultragiată că Băsescu mizează pe Udrea. Din nou by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/22187_a_23512]
-
dreapta (dreptaci)" și "eticismul moraliștilor de ambe sexe". Primii ani de după 1989 sînt cu năduf apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală confuzie între "roșii" și "albi" e menită, desigur, a discredita inocența istoriei, atîta cîtă mai e: "O stare paranoică, un fel de inocență paranoică le șoptește tuturor acestor cavaleri roșii și albi că ei sînt destinați
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
dat de ea făcînd o cercetare despre începuturile literaturii feminine în România. Am găsit și alte texte interesante scrise de femei în acea perioadă și am constatat că trăsătura lor comună era angajarea. Nu scriau poezioare de album și povești roz. La sursa literaturii feminine românești aflăm implicarea în problemele epocii, iar filonul acesta pornit de la Sofia Cocea ajunge pînă la Ileana Mălăncioiu și Ana Blandiana. Doamnă Valmarin, sînteți o feministă? Nu. Iar literatura feminină n-are nimic în comun cu
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
gest discret/ de despărțire/ într-o grădină...", "dragostea mea/ ca o amintire africană a nașterii/ asemeni urletului stins în pipăirea petalei// îți închin/ alunecarea antilopei pe caninul tigrului". Merită menționate cîteva dintre sclipirile năzdrăvane ale poetului: "îngerii blonzi cu puțele roz", "voi veni pe furiș/ ca o poluție", "fă-mă caca (pardon de expresie - n. mea) din fundulețul tău sfînt!" " Am încă viziunea damnatului prin neînțeles", afirmă poetul pe coperta II, intuind parcă destinul scrierilor sale... pentru că prețiozitățile stilistice și ermetismul
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
Indulgența față de puterea prin forță se manifestă și azi, mai ales în condiții de criză sau de tranziție excesiv de convulsionată. Sub anumite concepte, în sine benefice ca "stabilitatea", "apărarea ordinei de drept" sau "starea de urgență", pulsează, adesea imperceptibil, justificarea roz a puterii care, bună sau rea, ar fi preferabilă dezordinei sau anarhiei. Riposta lui Jean Jacques Rousseau la aceste "contraforturi ale Bastiliei" este distrugătoare: "Și în celulele temnițelor (les cachots) se trăiește liniștit". Și mai departe, teoretizând: "Cel mai puternic
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
adăugat de la el următorul catren: "Minunată-i unda mării,/ dar mai tare-i Craiul țării,/ căci pe toți Craiul domoale,/ ca spuma mării cea moale". Totuși aici este vorba de forța care pune stavilă exceselor. "Domolirea se încadrează în viziunea roz, clementă, asupra puterii. Ultima legitimare se referă la al doilea pol, consimțământul celor de jos. Idealizat, el este întrupat de devotatul și sacrificatul Gruia din Vlaicu Vodă; realist el apare, exacerbat dar just, în agitația mulțimii care cere și obține
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
autoportret indecis, fluid, un "autoportret din mers", cum ea însăși îl definește. Acest autoportret ni se înfățișează ca o siluetă de fată furișată prin tramvaie pline de bărbați prost-crescuți sau refugiată în bucătărie, unde scrie scrisori de dragoste "pe mușamaua roz,înflorată". Este vorba de o eroină a zilelor noastre, de ceea ce a mai rămas din feminitate într-o epocă a vulgarității dezlănțuite: "încă un an se duce liniștit la treaba lui/ Scuturându-și mâna cu ceasul,/ Ca tine în piața
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
ea la Zambaccian. La 7 revenim spre Ioanid, ocolind prin Kiseleff. Au căzut toate frunzele, trotuarele par acoperite cu o goană de vulpi roșcate. Și frig. În Ioanid am stat pe banca din chioșcul muzicii. Cerul, văzut de-aici, e roz. Adelei i-a fost frig. La 9 ne-am despărțit. Mă dureau măselele. Am mîncat o prăjitură la Anghelescu, ceea ce mi s-a părut vulgar. Mama a fost numită la Robescu. Citesc La Bruyère". Notele de evadare în timpul istoric, favorizate
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
mai drastici și mai puri intelectuali din epocă, observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție, nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul cenzurii, am fi cunoscut doar partea în care materia ar
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
în modul cel mai armonios din lume, la Iași, pe Regele Constantin și pe adversarul său, Venizelos: grec cinic și rafinat, faun cu maniere perfecte, îmbrăcat de un perfect croitor, de o urâțenie inteligentă, vesel luminată de lampa cu abajur roz din colț, exercită asupra femeilor o atracție irezistibilă. Două din ele erau vizibil neliniștite, astă seară, de lunga mea conversație cu el. În cursul acestei discuții în doi, mi-a atacat cu îndârjire înclinația spre intuiție și exaltare. Regretabilă "harababură
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
însăși se prezintă definită ca o contopire cu ingenuitatea supremă a materiei obiective, extraumane: "Aș intra într-o picătură de ploaie/ în violența ei/ m-aș ascunde într-un bob de porumb/ rîvnit de porcul cel mai gras cel mai roz/ caut/ răbdătoare/ locul/ unde ești" (Poezia). Sau o aspirație spre transparență, dizolvare, fluiditate mîntuitoare: "O privire transparentă/ mă dizolvă pe pămîntul verde/ sînt petală roșie/ rîu de sînge iubitor/ curg spre toate apele/ împărtășindu-le/ cu sfîntul lichid/ trebuie să
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în plan antifrastic, indică decăderea și pieirea lor. Avem a face cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu doar sacralitatea, ci și fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse/ Roze mureau pe trotuar prelinse/ Lăsînd în aer ochi de carnavale/ Și-n pasageri bătrîni uimiri ovale// Și biata mea, fireasca întrebare/ Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind mulțimea leneș, vinovat/ Cum un copil de mult întunecat// Un cîine am zărit
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
amănunt de prost gust absolut și de neuitat, purtînd în picioare pantofi și șosete negre. În general, în emisiunile Mihaelei Tatu bărbații recunosc superioritatea femeilor în multe domenii - iar femeile o proclamă. Sau, cel puțin egalitatea. Este deci o lume roz în care femeile sînt în general supraevaluate iar în cel mai rău caz tratate egal, iar de discriminări, dacă mai apar, sînt întotdeauna vinovați alții, puțin numeroși cu siguranță. Femeile pline de calități reușesc să obțină întotdeauna ceea ce vor și
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
se fi schimbat în sensibilitatea românilor față de istorie. Percepem trecutul cu ochii cu care îl percepea și Eminescu (alt nume de care e bine să nu te atingi!), proiectând imagini edulcorate asupra unei realități care n-a fost aproape niciodată roză. Că nu există nici o logică în adularea moaștelor trecutului o dovedește antipatia cvasi-generală a românilor față de monarhie. Or, dacă ar trebui să ne mândrim cu vreo perioadă din istoria noastră, ar fi cei cam 40-45 de ani dintre 1875 și
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
Însemnarea pe prima pagină a fiecărei cărți a primelor două sau trei întrebări, apoi a cîtorva cuvinte-cheie care să mă ajute mai departe în formularea întrebărilor și să-mi stimuleze memoria. O nouă lectură pentru intercalarea semnelor, întotdeauna de hîrtie roz șcine nu le-a remarcat mulțimea misterioasă și promițătoare?! obs. meaț, la paginile de unde voi citi, poate, cîte un fragment, sau care vor declanșa vreo controversă, sau pe care ar trebui să le găsesc repede pentru a contracara o contestație
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
întîi, orășelul acesta, ce arăta foarte cochet înaintea războiului, cu Piața Primăriei, cu impozanta Prefectură, cu grădina publică în care cînta fanfara, cu locul numit La brazi, cu străduțele lui cu pavele și cu trotuare din plăci mari de gresie roz, ei bine, era, totuși, capitală de județ, cu pretențiile ei, nu? Stînd însă în conul de umbră al unui Botoșani, oricum mai arătos, de altă anvergură, care apoi, în administrare comunistă, l-a și surclasat. Să nu uităm însă că
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
pe scenă; începutul lung - cu du-te-vino-ul directoarei teatrului și al unui protagonist pentru a găsi o scuză în fața publicului, plauzibilă pentru întîrzierea reprezentației cu Cyrano de Bergerac, care, de altfel, nu va avea loc niciodată, - se petrece după o cortină roz, transparentă, o imagine neinspirată, consumată acolo pînă la capăt, și nu doar sugerată, de-a dreptul obositoare. Ce a scris Kovacevic nu este simplu decît în aparență. Nu este, în realitate, la îndemîna oricui să facă un spectacol după piesa
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
pe cititorii lui Șerban Foarță, care au putut găsi în recenta sa antologie Opera somnia (Polirom 2000), chiar în primul vers al Preambulului, o modificare față de versiunea anterioară a textului (răstimp fiind substituit de zăstimp): "Mai lasă-ne-n zăstimpul roz, / să mai jucăm puțin pe funie!" Nu e deci vorba de o greșeală de tipar, ci de încă o subtilitate filologică a autorului. Revenind la dicționar, aș face totuși o obiecție mai generală: nu mi se pare prea fericită tendința
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
și care, anul acesta, a fost vedeta a patru programe tematice: albastru sau cinematograful de animație, expresie a imaginarului cineaștilor (printre aceștia, celebrii Gisèle și Nag Ansorge cu "Anima" sau mult aplaudatul "Tablouri dintr-o expoziție" semnat de Clemens Steiger), roz sau despre viață, trăiri și sentimente în filmul de animație ("Good morning Love" de Michel Dufourd, "Ricochet" - Claude Luyet, "Life" - Claudius Gentinetta etc.), roșu sau despre atitudine ("Les haricots savants" de Olivier Riechsteiner, "Out of control" - Javier Garcia, "Bingo" - Raffaele
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
discute" planul unic de dezvoltare pe 1990, precum și o "informare" despre întîlnirea de la Moscova a "genialului cîrmaci" de la București cu Gorbaciov, e realizat cu un penel inclement, goyesc: "La prezidiu Bobu Emil, lăcrimînd de iubire, cu fața ca o lună roză despicată de surîsul larg, unsuros, bate cu brațele scurte ca și cum ar vrea să-și ia zborul și nu poate; Gogu Rădulescu, cu pleoapele de plumb, vinete, doarme pe picioare; Dumitru Popescu, ca de obicei, arborează o expresie de greață universală
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Jean-Marc Barr reușește să-i insufle gingășie, inocență și puritate care par extraterestre - mă gândesc acum la scena cu delfinul furat de la delfinariu într-o pătură și transportat astfel până la mare, fiind udat pe drum cu apă dintr-o stropitoare roz. Jean Reno îl interpretează pe Enzo Molinari, prietenul din copilărie și rivalul lui Mayol în arta scufundării. El e cel care încearcă să-l aducă și cu picioarele pe pământ. Mai există și Joanna (Rosanna Arquette), personaj cu care scenariștii
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Dar timidă, Primăvara, îi răspunde: - Surioara mea mai mare, nu te teme ! Pentru toate este vreme ! Vreau întâi rochița nouă Să mi-o țes în timp ce plouă Din a ierbii firicele. Pun la gât muguri-mărgele, Iar apoi îmi prind în păr, Roze și-albe flori de măr. Sigur că așa gătită, Cu culori împodobită, Voi fi cea mai mândră-n rochia Pusă-n ciuda Babei Dochia. Când cocorii m-or peți, Soarelui vor povesti, Iar căldura-i feciorească Fi-va-n mine
SFADĂ ÎNTRE SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382715_a_384044]