490 matches
-
-l dau ție, Prințăso, i-l pune în poala fetei, Izaura. — Și eu îți dau un ou, îi oferea Păun. — Eu n-am cum să-i dau. Cum n-ai, hapleo? Îi tai o bucată dă slănină, săreau ceilalți la Rozmarin. Scoate briceagul și taie și pentru ea și pentru noi. Rozmarin tăia bucățele slănina ca să le îmartă. Când împărțitul se termina, s-așezau turcește toți și începeau ospățul. Mâncau cu poftă slănina, cu vreun covrig sau vreo bucată de pâine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Și eu îți dau un ou, îi oferea Păun. — Eu n-am cum să-i dau. Cum n-ai, hapleo? Îi tai o bucată dă slănină, săreau ceilalți la Rozmarin. Scoate briceagul și taie și pentru ea și pentru noi. Rozmarin tăia bucățele slănina ca să le îmartă. Când împărțitul se termina, s-așezau turcește toți și începeau ospățul. Mâncau cu poftă slănina, cu vreun covrig sau vreo bucată de pâine ce se mai găsea prin trăistuțele lor. Când ajungeau la ouă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
erau în impas. — Sunt fierte ouăle? — Să vedem, îi crăpa puțin coaja Păun.văzând că sunt crude, repede îl dădea pe gât, în timp ce Prințesa se strâmba a greață. — Fă Prințăso, nu-ți place crud? Dă-mi-l mie! îi spunea Rozmarin. — îl sorbi tu că este al tău și e mișto, o îndeamnă Izaura. Prințesa crapă coaja oului, îl duce la gură și reușește să-l mănânce, deși îi mai scapă pe jos. — A fost bun, fă Prințăso? sunt curioși să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mergi cu noi, Prințăso!sar copiii și strigă de bucurie. — S-aveți grijă de Prințăsă! — Avem, avem, pleacă toți bucuroși. Începea o altă experiență pentru Prințesa. Au ajuns pe la diferite case. S-au grupat lazaura cu prințesa și Păun cu Rozmarin, fiindcă nu puteau să se ducă toți buluc peste oameni. Prințesa nu știa ce să facă, de aceea mergea tăcută pe lângă Izaura, care era experimentată. — Doamnă, dațâ-ne și nouă ce vă lasă inima. Sfânta zâ de az să vă ajute
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
n-aș mai putea privi scânteile focului din șatră, seara. Aș avea pe masă de toate, dar mi-ar fi dor de ciorba de urzici, lobodă și dragavei și de mersul desculță prin livezi ca să le culeg cu Izaura, Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate printre blocuri. Dar cu cine? Că Izaura, Rozmarin și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate printre blocuri. Dar cu cine? Că Izaura, Rozmarin și Păun pleacă. Cu copii din cartier mă voi juca. Or vrea să se joace cu mine? Se vor uita urât la început, dar am să mă port frumos cu ei până ne împrietenim. Va fi greu să învăț? Ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gând: „De unde mai apărură și baragladinile ăștia. Nu puteau să stea dracu’ acasă?” Fluturându-și fustele lungi printre cărări, printre scaune, Izaura și Rusalda abia se țineau după ghid stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în toate părțile ca și Păun, Nectar și Rozmarin curioși să vadă ceea ce nu mai văzuseră până atunci. Mai avem mult, domnule, c-am amețât dă cap? — Imediat. Când au ajuns și-au ocupat locurile ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam fi rărtăcit prântră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
șatră care au năvălit cu întrebări și cu pupături. — Cât dă frumoasă te-ai făcut, Prințeso! Când te-am văzut pă afiș nu ne venea să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin. — Ăsta este omul Izaurei, i l-au prezentat pe Nectar. — Izaura, scumpo, te-ai măritat.Să ai noroc,a pupat-o Prințesa. Și tu Nectar să fii fericit împreună cu ea, l-a pupat și pe el. — Dar mama și tata
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
știe că patroana este chiar Izaura. Nespusă le-a fost bucuria când s-au revăzut. — Nu mă gândeam că ne vom întâlni aici, a îmbrățișat-o Teofana. Cum de te-ai stabilit? Am muncit din greu împreună cu Păun și cu Rozmarin până când ne-am făcut acest restaurant. — Cum vă merge? — Foarte bine. — Ce fac ai tăi? — Tata și mama au rămas acasă în țară. De Dedi știi c-a murit. Le mai trimitem noi bani ca să nu ducă lipsă de nimic
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
restaurant. — Cum vă merge? — Foarte bine. — Ce fac ai tăi? — Tata și mama au rămas acasă în țară. De Dedi știi c-a murit. Le mai trimitem noi bani ca să nu ducă lipsă de nimic. Discutând, au apărut Păun și Rozmarin. Uite cine a venit la noi, era bucuroasă Izaura. — Prințeso, de când nu te-am văzut, s-au îmbrățișat în privirile mrate ale celor din trupa Teofanei. — Te-ai căsătorit?au întrebat-o ei. — Nu încă. — Să me chemi la nunta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în fuste dă țâgancă. La plecare, Izaura i-a reamintit Teofanei s-o invite la nuntă că va veni. Într-adevăr a venit și Teofana s-a bucurat enorm. — De ce nu i-ai adus și pe frații tăi. — Păun și Rozmarin au rămas cu restaurantul că nu aveam pe cine lăsa. Dacă n-ar fi fost ei, nici eu nu puteam veni. Teofana îi admira ținuta. Izaura părea o adevărată doamnă; brunețică, frumușică, în haine de firmă. La fel și soțul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aș vrea să ne distrăm noi două fără limite. — Ce-ar zice Patrik? Ce-ar zice Cezar? — Cu ei împreună. S-o facem lată. — Mai rămâi și tu niște zile. — Aoleu! Vai dă capul meu, că mă belesc Păun și Rozmarin. Ș-apoi e și în interesul meu să mă duc, că dă acolo trăiesc, nu, Patrik?îl întreabă deși știe că n-a înțeles despre ce este vorba. Când nunta s-a terminat, cître dimineață, Alexandru cu Lucia au venit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sprijin pentru picioare. Gabriel văzu că omul purta niște pantofi maro cu șireturi, clar fără ciorapi. Avea un păr lung, cărunt, soios, și o față preocupată, îngrijorată. Îi văzu clar fața când încercă să se cațăre pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După primele momente de șoc, lui Gabriel îi trecu spaima și se lasă cotropită de milă și teamă pentru bietul nenorocii; milă față de vulnerabilitatea patetică a trupului său bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bach, ori să știi să asculți trilurile mierlei din fața casei, fără să-ți plimbi degetele pe mușchiul de pe coaja unui copac, sau pe spinarea vreunei pietre încălzite de soare, să-ți pui în balcon câteva smocuri de busuioc, mentă, mărar, rozmarin, un rând de regina nopții, câteva mușcate care să-ți spele privirile cu aromele și culorile lor... Niciodată nu am luat în glumă astfel de îndemnuri (chiar dacă ele sună de obicei stupid, aproape grotesc în urechile sarcasmului juvenil, copleșit de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frecate până străluceau, rafturile șterse de praf, perdelele spălate și călcate, ficare dală de la cele trei etaje frecată și spălată cu mopul. Mătușa Cevriye a șters una câte una frunzele tuturor plantelor de apartament din living, ale mușcatei și campanulei, rozmarinului și colierului de lemn dulce. A șters până și frunzele slăbănogului. Între timp mătușa Feride i-a surprins pe toți scoțând cel mai frumos paravan din zestrea ei. Însă bunica Gülsüm a fost fără Îndoială cea mai Încântată de veștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
necunoștință de cauză, crede-mă. ― În privința asta te cred. Știu că nu exagerezi. ― De unde știi? ― Știu, Galilei... De la Julia. ― Cine e Julia? ― O femeie pe care am iubit-o mult... Mi-a frecat brațul stâng cu suc din frunze de rozmarin și a zis, cu glas grav, pe latinește: bestarberte corrumpit viscera ejus mulieris. "Ce-i asta?" am întrebat-o. Julia a izbucnit în rîs." Acum nu mai ai scăpare. Te-am vrăjit. O să plângi din cauza mea." Și a avut dreptate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
făcut Întotdeauna. Se ridică brusc În picioare. — Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina fără a mai trece prin vacarmul dinăuntru. — De ce? Întrebă Meri. Aris va fi bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Participanții au Început să danseze, focul Încălzea puternic, au Început să se dezbrace ca de obicei. Pentru o cremațiune e nevoie, În principiu, de tămâie și de santal. Aici se adunaseră doar niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact cu cel al unei fripturi la grătar. Cel care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bună ! Nathaniel îmi zâmbește de sus de pe scară. Cum merge ? — Bine, mulțumesc ! Mult mai bine. Nici un dezastru încă... Urmează o pauză. Îmi dau brusc seama că mă uit prea intens la mâinile lui care strâng sfoara. Am venit după niște... rozmarin. Arăt către coș. Ai ? — Sigur că da. Îți tai imediat. Sare de pe scară și pornim pe potecă, spre grădina de verdețuri. Aici, departe de casă, e o liniște absolută, în care se aud doar câte un bâzâit de insectă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu mici cărărui între diversele parcele. — Tu ai făcut toate astea? E incredibil. — Mersi. Și mie îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca un toc de pistol și începe să taie dintr-un arbust verde închis țepos. Inima începe să-mi bubuie tare. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o idee total aiurea despre noi ! Se pare că e convinsă că... mă-nțelegi. — A. Dă din cap că da, uitându-se în altă parte. — Ceea ce e, evident... ridicol ! adaug râzând din nou. — Mm hmm. Mai taie niște crăcuțe de rozmarin și mi le arată. Crezi că-ți ajung ? Mm hmm ? Ce-i asta ? Asta-i tot ce are de zis în legătură cu subiectul ăsta ? — Sinceră să fiu, cred că nu-mi ajung, spun, și el se întoarce spre arbust. Deci... ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fără să înțeleg. Ce naiba... A, da. Relația mea cu probleme. Da, zic după o pauză. Da, așa e. Fir-ar să fie. De ce-am inventat o relație cu probleme ? Ce-o fi fost în capul meu ? — Uite-ți și rozmarinul. Nathaniel îmi pune în brațe un mănunchi de plante puternic parfumate. Altceva ? — Îhm... da ! zic repede. Poți să-mi dai și niște mentă ? Mă uit la el cum se strecoară atent peste șirurile de ierburi spre niște ghivece uriașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
soluție rapidă de ieșire din situație. Sunt genul care-și revine ușor, spun într-un final. Sunt precum... cauciucul. — Cauciucul, mă îngână el, impenetrabil. Oare a fost o comparație nefericită ? Nu. Ce naiba, cauciucul e sexy. Nathaniel îmi pune menta peste rozmarinul din brațe. Are aerul că încearcă să înțeleagă ce-i cu mine. Mama a zis... Se oprește, jenat. — Ce ? zic cu respirația tăiată. Au vorbit despre mine ? — Mama se întreba dacă ai fost... agresată ? Își ferește privirea. Ești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și îl pun pe un foc mic. Guy mă privește amuzat. — Samantha, spune când mă întorc cu fața spre el. Trebuie să vorbim. — Am treabă. Ceasul cuptorului începe să sune strident și deschid ușa și scot chiflele cu usturoi și rozmarin. Mă străbate un val de mândrie când le văd așa rumen-aurii și când le simt aroma delicioasă, de verdeață. Nu mă pot abține și mușc dintr-una, după care i-o ofer lui Guy. — Tu ai făcut astea ? Pare de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]