1,828 matches
-
mai pluti ambiguitatea în multe suflete neliniștite, setoase de picanterii, voi declara public, cu glas tare, în plină cancelarie, că sunt gravidă! Dacă vor fi curioși, le voi spune și în ce stadiu mă aflu... N-am de ce să mă rușinez, e viața mea, fac ce vreau cu ea, nu? Ai avea acest curaj? De ce nu! Cum altfel să astâmpăr atâtea vorbe, în doi peri, care nu mai încap nici în culise? Și în pauza mare, chiar a doua zi, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ai găsit în aceeași stare în care m-ai lăsat, doar că nu mai dormeam, ci eram trează. Când Te-a văzut, sufletul meu s-a umplut de o bucurie nepământească, dar pe cât mă bucuram, tot pe atât mă și rușinam. Am încercat să caut scuze: - Doamne, iartă-mă, Te rog, m-ai găsit la fel pentru că nu am nimic cu ce lucra. - Nu ai, dar nici nu le-ai căutat, nici nu le-ai cerut, mi-ai zis. Tot cel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tiptil de el. Doar când au ajuns prea aproape, râsul nestăpânit al unuia dintre ei l-a dezmeticit. Dar era prea târziu. L-au Împins hohotind peste gardul din bețe putrezite, care se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi apărură nenumărate umflături roșii, semn că se urzicase rău În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu așteaptă. Doamna are cinci, intră acum, e o fericită. Toți o priveau ca și cum ea ar fi avut cheia fericirii și o ținea ascunsă. Ceilalți ar fi vrut ca numai ea să plătească pentru egoismul său; în schimb ea se rușină de numărul ei, așa cum te rușinezi de rasa ta inferioară sau de faptul că stai la bloc. M-am trezit de la patru ca să fiu aici, în curând o să mi se facă rău și nu sunt deloc fericită. Alex mesteca gumă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acum, e o fericită. Toți o priveau ca și cum ea ar fi avut cheia fericirii și o ținea ascunsă. Ceilalți ar fi vrut ca numai ea să plătească pentru egoismul său; în schimb ea se rușină de numărul ei, așa cum te rușinezi de rasa ta inferioară sau de faptul că stai la bloc. M-am trezit de la patru ca să fiu aici, în curând o să mi se facă rău și nu sunt deloc fericită. Alex mesteca gumă și se uita superior la ceilalți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plăcută și iubită, dar nu avusese suficient timp să miște nici măcar un deget. El însă trebuie să știe totul. El oricum văzuse în sufletul ei, așa cum nici mama, nici tata nu văzuseră, nici măcar Dan, iar asta o făcu să se rușineze. Mergea să-l întâmpine și nu avea nimic de arătat. Dacă s-ar întoarce... bine, dar două mii de ani înseamnă așa de mult... poate că nici n-o s-o vadă, o să se piardă în mulțime, el o să plece din nou
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bolnavi. Așa că au plecat toți într-acolo ca să fie vindecați în marea lor credință. Nimeni nu-și mai adusese aminte de promisiunea făcută cu două mii de ani în urmă, doar Dan și Corina. Și ei se întorceau acum triști și rușinați spre casă. Numai bretonul ei flutura vesel ori de câte ori Corina întorcea capul ca să mai vadă o dată piața pustie. PE MARA O DOARE RĂU CAPUL De câteva zile pe Mara o doare rău capul. La primele ore din zi nu băga de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și bilete. El rămânea întins, cu o incizie cât toate zilele, și aștepta să-și revină, doar pentru o altă operație. — Luis e un nume frumos, îi șopti o asistentă la ureche ca să-l consoleze puțin, însă el se simți rușinat de lipsa organului. Închise ochii ca să nu continue discuția. A doua zi medicul îl anunță că mâine va avea loc operația la ochi și îl întrebă dacă are nevoie de un psiholog. Luis se ținu tare și refuză, va avea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de lângă el. Ea nu întoarse capul. În ochii ei pătrunse tot întunericul de afară și ea clipea rar peste el. — Eu cobor la Expoziție. — Și eu. Fata se întoarse brusc. Nasul ei în vânt îl lăsă fără replică. El se rușină și merele s-au rușinat atunci puțin. Măcar dac-aș fi avut niște flori. Ea îi privea haina neagră ce se strânse ca un cuib pentru mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
capul. În ochii ei pătrunse tot întunericul de afară și ea clipea rar peste el. — Eu cobor la Expoziție. — Și eu. Fata se întoarse brusc. Nasul ei în vânt îl lăsă fără replică. El se rușină și merele s-au rușinat atunci puțin. Măcar dac-aș fi avut niște flori. Ea îi privea haina neagră ce se strânse ca un cuib pentru mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost de acord cu asta. Părerile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o dimineață când Marghiolița, femeia de serviciu, care nu bătea niciodată la ușă, a venit să ia gunoiul și văzând-o pe Lili pe genunchii șefului scăpă mătura din mână și ieși din birou cu fața acoperită cu ambele mâini, rușinată de ceea ce văzuse, de parcă ea ar fi fost cea surprinsă în acea scenă indecentă. Alex nu mai voi să citească celelalte pagini. Închise mental volumul, hotărât fiind să curme această legătură care putea avea implicații dintre cele mai nefaste. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-i mai cumplit decât așa ceva! Nimic, oameni buni. și, o să vedeți, de ce spun asta. și, o să vă îngroziți. Casapu, că ăsta era numele său, Casapu Ion, chiar avea să nu-și dezmintă numele. Prin faptă. Prin fapta oribilă, care a rușinat, în fața lumii și a istoriei, un întreg sat, românesc, din partea de Nord a țării. Făcuse, cu Ilinca lui, cum zic, cinci copii: trei băieți și două fete. Fata cea mare avea, în vremea pe care o are în vedere povestirea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
documente. De la o instituție de stat de mai sus de județ. Când s-au văzut, parcă a scăpărat o flacără. Au tresărit, s-au înroșit la obraz, și-au schimbat actele necesare cu mâini tremurânde și cu privirile plecate, parcă rușinate de ceva, și ziua respectivă a trecut în istorie, și s-a așezat, disciplinată, alături de celelalte zile ale lumii și ale Stareței noastre. Ceva s-a întâmplat, totuși, după plecarea funcționarului care-i adusese vraful de acte. Peste două săptămâni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fardată, obsedată de viață, o femeie întreagă - soția mea! Observam cu spaimă că femeia devenise o persoană coaptă la minte, în plină posesiune a facultăților sale, în timp ce eu rămăsesem copil. Într-adevăr, fața și ochii ei mă făceau să mă rușinez. O femeie care își dăruise trupul tuturor, cu excepția mea, în timp ce eu trebuia să mă mulțumesc cu vaga evocare a copilăriei sale, a acelei epoci în care trăsăturile sale puerile îi împrumutau un aer nesigur și fugitiv și când fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fi întrebat: „Știi de unde era carnea pe care ai mâncat-o ieri?“ Dacă asta nu i-ar fi făcut să râdă. Trebuia să operez noaptea, ca să-i văd târfei ochii, căci privirea ei plină de reproșuri mute m-ar fi rușinat. Ca să termin, am strâns o rufă căzută la piciorul patului, de care mă împiedicasem. Am fugit din cameră, tremurând de spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el îmi dăduse ideile astea criminale. Scăpasem astfel de un cuțit, asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-i mai populau creierul. Fața Îi era, la rândul ei, o operă de artă. Avea o formă concavă, de buton de lift, ca și cum toate formele de relief aruncate acolo cu lopata ar fi căutat să se retragă Într-un crater, rușinate de compoziția jalnică din care erau silite să facă parte. Negăsind ceva mai bun de făcut, m-am ridicat În capul oaselor și i-am privit câteva clipe În tăcere, căscând. Lungi clipe, aș zice, și neînsoțite de vreun fior
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toată lumea voia, dar nimeni n-avea tupeu. Da, felul În care arăta te-a făcut să vrei să-i vorbești, dar modul cum se mișca Îți inspira repulsie și te stînjenea. Te rușina pe tine În ochii tăi și o rușina pe ea În ochii tăi. Apoi i-ai zis lui Dermott, prietenul tău de la școală, că aveai de gînd să vorbești cu ea și asta a fost tot. Pe cînd te apropiai de ea, puteai să-ți simți fața cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
leu și peste năpârcă, vei călca În picioare leul tânăr și șarpele. șPsalmul 91ț Antoniu Închide cartea Încet, de parcă s-ar teme ca nu cumva să cadă cuvintele din ea. Câteva lacrimi Îi coboară pe obraji. Le șterge În grabă, rușinându-se de propria slăbiciune. Sforăitul lui Kawabata i se așează pe creier, și pe gânduri. Cinci ,,Mă numesc A. A. și sunt manechin la o fabrică de confecții care produce mantale militare cu nasturi de alamă, pentru o țară africană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
siguranță că și eu, ca școlăriță necunoscută, ar trebui să pot face asta. Sau mi-era jenă să recunosc că o vizitasem la Hotel Kreuzer? Personal, Dorei Îi venea greu să creadă că dintre toți oamenii, tocmai eu mă simțeam rușinat de eternul feminin. De parcă n-aș mai fi fost acel Anton de care se atașase așa de mult. - În plus, adăugă, Froehlich este un savant consacrat. Răspunsurile tale n-ar ajunge În nici un caz unde nu trebuie. Abandonând chestionarul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa plină de căcat de câine, dar v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de o secundă. — Și pe fata aia. — Care fată? — Nepoata aia a prietenei tale. Dar grandilocvența lui se văzu puțin subminată de gândul că tânăra respectivă n-ar accepta niciodată invitația lui. Ea nu-i o dansatoare, se gândi el, rușinat de propria nerecunoștință. Ea nu-i drăguță și ușuratică și de rând. Ea e frumoasă, e genul de femeie cu care mi-ar plăcea să mă căsătoresc. Și, pentru un moment, contemplă cu o undă de amărăciune inaccesibilitatea ei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Când toți sunt săraci, nimeni nu-i sărac. Bogăția lumii le aparținea tuturor. Dacă va fi Împărțită, nu vor exista oameni bogați, dar fiecare va avea destul cât să mănânce și nimeni nu va mai avea nici un motiv să se rușineze În fața vecinului său. Colonelul Hartep Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca Ofelia, păcat că nu am cosițe, oricum, voi culmina cu creația ce o fac în Ora solstițiului. Mihai își retrage capul băgat printre perdelele de pluș din fundul sălii și-și îndreaptă pașii înapoi spre ieșire, ca un hoț rușinat de prezența sa la locul furtului. Dom' Vlădeanu, îi strigă în șoaptă secretara teatrului zărindu-l v-am căutat cu telefonul pe la uzină. Domnul Negrea voia să vă comunice în legătură cu deseară... Mihai mulțumește în șoaptă și cotește în stînga, urcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
când încercase să analizeze senzațiile provocate de rană sau de arsură și înțelesese comportamentul lui Alan de la centrul de sănătate. Dar mai rău, mult mai rău e că înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
n-are nici un rost să stăm aici. Ramona se înfășură în haina neagră de velur, cândva la modă, și tremură ostentativ. — Știi... De fapt, nu sunt interesat de... știi tu... de fapt... — Cauți companie. Înțeleg, iubire, nu trebuie să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull și Ramona plecară împreună cu aerul firesc al unui cuplu de bătrâni căsătoriți de mult. Dispărură înspre Caledonian Road. Alan se simțea mult mai bine după dușul fierbinte. Se udase teribil în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]