10,776 matches
-
Vin stele mici de tot: miros și gustă. b) Melci Au moliciuni de la-nceputul lumii Și o lentoare rece, vegetală. Când pipăie și gustă, deodată, Frunzișul îngălat în umezeală. Sunt primitivi. Și senzuali. Și-atât De-ncet, de voluptos, fără rușine, Golesc și-și umplu strâmtele cochilii De parcă-ar face dragoste cu sine. a) Din foc și din gheață Motto: „Ce păcat! Când voi fi destul de-nțeleaptă, Nu voi mai fi Destul de tânără!“ Se duce de-acum tinerețea și simți Că
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
-i mai regal ca ascunzișurile noastre. El este iubitul meu de sens opus, când ne-ntâlnim în nopțile dese pielea lui îmi face mai albă pielea mea decât luna și repede ne învelim în sărutări iar trupurile se iubesc de rușine.
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
altoite în vreo trei locuri și tot atâtea pungi pentru lichide aurii și roșii, - ar trebui să am un soi de mândrie,-mi spuneam, ca de Bărăgan irigat. Fiind acum „compus din”, ca bizarii eroi urmuzieni, mi-e mai degrabă rușine, chiar foarte rușine, când ies din nou în zăpadă și ger, așa de murdar, cu atâtea linii deplasate, cu sângele meu abia închegat ajuns un fel de jeg al fostelor geometrii. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
trei locuri și tot atâtea pungi pentru lichide aurii și roșii, - ar trebui să am un soi de mândrie,-mi spuneam, ca de Bărăgan irigat. Fiind acum „compus din”, ca bizarii eroi urmuzieni, mi-e mai degrabă rușine, chiar foarte rușine, când ies din nou în zăpadă și ger, așa de murdar, cu atâtea linii deplasate, cu sângele meu abia închegat ajuns un fel de jeg al fostelor geometrii. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum prea multa literatură
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
a studiat pe Tesla, Einstein (de fapt, doar contribuția Milevei) și pe Milutin Milancov, astro-climatolog. A învățat româneasca lui. Recita pe de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș, Ducici, Șantici, Rachici. Poetologii. Mondiale și autohtone. Să nu se facă de rușine în fața erudiției lui a învățat chiar și tâmpenii. Ea a studiat sentimentalismul romantic, impresionismul, neoromantismul, neosimbolismul, primitivismul contemporan, neobarbarismul, zenitismul, dadaismul, suprarealismul, etnologia, folclorismul și curentele mitico- religioase. Transcendențele lirice. Paleografia. A plâns o Dunăre de la izvoare la vărsare. Și
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
scriind cu privirea aia rătăcită a lui, scriind poemul și țin minte că i-aș fi înfipt creionul ăla-n jugulară l-aș fi făcut să-și răcnească poemul în gura mare să îl audă lumea și să crape de rușine. mă simțeam ca un prost cu haina aia arsă țin minte că am rătăcit apoi prin cartier până dimineața fără să-mi mai fie frică. Liviu Dascălu s-a născut în Bârlad, la 16 septembrie 1977. A absolvit Filosofia la
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
face tăria, uitând că suntem dintotdeauna beți, suprema pricepere-i să ai alcooluri proprii, lăuntrice, să-ți chemi beția una, două, la dorință. Care pălincă s-ar putea asemui de departe cu elixirul slujirii la curțile cuvântului? Nu mi-e rușine să spun că sunt sclav cărând pietroaie la piramida nimănui, nu am roșit nicicând pentru asta. Pe mine însumi mă cojesc ca pe-un arbore, înălțat sub paloarea unor îngeri uitați, din Biserica Greacă-a Brăilei, în fumul unei tămâi
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
pe unde rătăceau caravanele cu străini hierofanți, ce se pregăteau să ia cu asalt cuvintele topite în călimară). 6. Totuși, îmi spun, nu e vorba de un exercițiu de imaginație, numai realitatea pare bolnavă de închipuiri ridicate, fără pic de rușine, de mintea noastră în lumina cu gust de otravă, pe care zilnic o sorb direct din ecran. Ea pășea maiestuos prin nisipul iluziei mele, atât de aproape, că puteam să îi strig, să se ferească de șarpele de aramă care
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
joi totul alunecă Deja spre dulcele Înger Duminică. Aureola coaptă i se-nclină Fără sfială către coapsa plină Și aripile calde i se-ațîță Dacă ating femeile cu țîță Și cu buric lăsat la întîmplare Pe pîntecele-avid de dezmierdare. Lui i-e-o rușine grea cînd ocrotește Locul acela cu parfum de pește, Ba-l mai și cîntă, laudă întruna Divina-i clipoceală-n rouă, spuma Prelinsă pe patlaginile late În zori. O, bucurii nevinovate. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Sînt
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
Mă-ncurajară: în jur sunt lanțuri ale cunoașterii. Dar trec prin verigi desfăcute. O voce: pentru că exiști, navigând aievea, cu ochii în vânt, și stai să te destrami, ascultă: dorința, freamătul, plânsul par calde și nu-s, un nume de rușine poartă, numele Timp. Și totuși, nu-ți pierde credința în desfăcutul trandafir al acestor ape. Martorul Iarbă cuminte, iarbă ciufulită de vântul ideii sau arsă de rafalele dorinței, iarbă cu chip înălbăstrit, iarbă-martor, oprită gânditoare la porți, măsurând cu seva
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Alexandru Mușina Noi nu mai avem dreptul să iubim. Fiindcă știm: repede trecătoare e febra, Mirarea, durerea, rușinea... Nesfîrșită, nesfîrșită oboseala. Oboseala de după dragoste. În care uiți, ești uitat. În care din tine nu mai rămîne decît un abur Care se destramă, încet. Nici o urmă în aer, pe masă, pe covor, în piele. Nici o urmă pe cearceafurile proaspăt
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
Ion Gheorghe Rușinea morții Pe dreapta feței mele mi-a crescut o iască, Parcă aș fi un bătrân și vajnic nuc. Dracul de înger să mă umilească Pe unde voi fi văzut să nu apuc, Nici vorbă, nici chip de ființare De mi-
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
lor desuet - în obraz îmi crește un ciudat animal Care mă înghite încet, încet, Din mine însumi trăgându-mă afară, Așa, într-o doară, Fără durere, fără bucurie și bine, Să aflu că moartea care, de regulă-i, o mare rușine S-a prefăcut în nerușinare. Dar în obrazul meu crește sânul mare Al Iubitei Mame Cibela Către care m-am născut, trăiesc și mă-ndrept De pe când nu-i fusesem samavolnic și nedrept Smuls de la divinu-i piept Să mă înlocuiască
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Cosonii, Sexterții De la Moscopole până-n Valea Heerții. Grecii se creștinară fără să dea seamă în ciuda marilor ziditori de doctrine Care pălăvrăgiseră-n Agora odată cu laptele de mamă, Fiind absorbiți de volbura gnoselor protocreștineD Schimbarea credinței nu se mai consideră mare rușine, Simbolul Istoriei a rămas Roata întoarsă, Peste noapte tragodia devine farsă. De două mii de ani dospește-acest gunoi La temeliile Creștinătății în care ne-am născut și-o să pierim cu toții: Și neamurile vechi și semințiile mai noi. Ridică-te, Mândra mea
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
să acopere realitatea. Să ascundă tărășenia. Că nu poți să zici că ăștia doi, scriitori importanți, vorba aia, nenicule, mă-nțelegi? Monșer, nu poți! Te vede Europa. Și Europa stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Te rîde mapamondu'. Rușine! Stupefiant. Rușine. Stupefiant! Noi dezvăluiri, noi și senzaționale dezvăluiri despre viața sexuală și intimă a unui mare scriitor. A doi, pardon, scriitori. Mai bine vă lăsăm să priviți la televizor.
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
realitatea. Să ascundă tărășenia. Că nu poți să zici că ăștia doi, scriitori importanți, vorba aia, nenicule, mă-nțelegi? Monșer, nu poți! Te vede Europa. Și Europa stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Te rîde mapamondu'. Rușine! Stupefiant. Rușine. Stupefiant! Noi dezvăluiri, noi și senzaționale dezvăluiri despre viața sexuală și intimă a unui mare scriitor. A doi, pardon, scriitori. Mai bine vă lăsăm să priviți la televizor.
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
-ntind, prin odăi, peste pat, Făcîndu-ne somnul mai ondulat, Cu visele-n șapte topite culori Ce te iau, adormită, de subsuori, Și te trag de sub pături și, goală, Te lasă să umbli c-o portocală Pe unde mi-e și rușine s-o spun, Ci doar te împroșc cu parfum...
Îngerii noștri sunt mai deștepți… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7037_a_8362]
-
nu-l lăsa inima. I se părea cumva neprofesional să rămână, dar cu totul lipsit de etică să plece, sau să accepte bani. Nu poți spune unui om la impas: iartă-mă dar n-am timp, fără să-ți fie rușine să-l privești în ochi. Așa că traducea mai departe scurtele indicații al doctorului, întrebările familiei, nevoia unui pahar de apă, știind că între cele două limbi se cuibărise limba bolii, pe scena acestui suflet ipostaziată în corp. Iar despre aceasta
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
și înaltă trădare, fu condamnat la moarte și executat prin spînzurare. Nevasta lui muri de durere, iar fetele sale ajunseră angajate în bordelul central al orașului. Sodoma există și în ziua de azi. 4. Oedip și Sfinxul După ce Sfinxul păți rușinea și primi de la Oedip dezlegarea corectă a enigmei celebre despre animalul care are, pe rînd, dimineața, la prînz și seara, patru, două și trei picioare, se gîndi să se răzbune. Așteptă răbdător mai mulți ani, pînă cînd află că, în
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
pe lagăr? (Cuvinte, cuvinte. Spuse atunci, auzite în amintire, azi! Aud și gust gustul plicitiselii de atunci. Zilnic, gustul de cenușiu, de adormitor, și pasiv și opac. Cum am putut să-l uit? Era mereu prezent, cum era și gustul rușinii. Fuseserăm trădați, fuseserăm învinși, și după trădare și înfrângere, ni se lăsase limba ca să spună laude învingătorilor, și să se încrețească între gâtlej și cerul gurii de un gust ca niciun altul, gustul rușinii.) Poate că partidul comunist nimerise formula
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mereu prezent, cum era și gustul rușinii. Fuseserăm trădați, fuseserăm învinși, și după trădare și înfrângere, ni se lăsase limba ca să spună laude învingătorilor, și să se încrețească între gâtlej și cerul gurii de un gust ca niciun altul, gustul rușinii.) Poate că partidul comunist nimerise formula ingenioasă a cum să țină în frâu o nație ca a noastră. Ține-i pe români legați prizonieri cu ore și ore de plictiseală, cu luni și ani de adulare și rușine, și din
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
altul, gustul rușinii.) Poate că partidul comunist nimerise formula ingenioasă a cum să țină în frâu o nație ca a noastră. Ține-i pe români legați prizonieri cu ore și ore de plictiseală, cu luni și ani de adulare și rușine, și din când în când, în acel șuvoi gri de efort istovitor și plictiseală imbecilizantă, îngăduie-le câte-o mică trufanda - îngăduie-le o scurtă vacanță, un amor trupesc, grăbit și speriat, ori carne de Crăciun, ori un film străin
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții adevărate. sub greutatea fântânilor (auspra sinelui) Afundați până la gât în sinele sugrumat, cariați de scări și timp, spaimele, dorințele, singurătatea sfâșiată, sub marele evantai al rușinii stați la taifas cu păsări mecanice cu reflexele care vă scot ca și înecați din apa adâncă și tulbure când sexul își tulbură cocoșeii de aur îi zornăie în auz cu clichet de vis întors asuprăși adormit cu fața în
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
nici un scrupul. Lumină, umbră, pe rînd, soare, lună, Îmi străjuiesc cuvintele spre tine. Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare, Munți de miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub roua grea?
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
o fată precum Kiki la Paris cînd are totul de-a gata acasă, aici, la Buenos Aires? Don Antonio n-a fost zdravăn, ce vrei, poet! A tocat banii femeilor la Paris și acum vorbește de rău Argentina. Să-i fie rușine, zău așa, Kiki, nu-l asculta! Tu ai totul. Păi, tocmai asta și era, Kiki nu voia nimic de-a gata și își dorise să facă totul de una singură. Nu datora nimănui nimic. De aceea și plecase la Paris
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]