296 matches
-
Marchizul avea întinse relații de rudenie cu cele mai aristocrate familii, între altele și cu a contelui de Noailles. Astfel, Max Hangerliu era rudă cu răposata contesă de Noailles. Nu astea erau cărțile de vizită europene ale Hangerliilor. Prin celelalte rubedenii de generație mai veche, aveau legăturile cele mai solide cu familii mult mai importante, în Italia, Belgia și Spania, și cea mai neînsemnată rudenie era cu o familie din Graz: von Tupay-Isertingen. Lui Max nu-i rămăsese decât o casă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
repede de la aroganță la convorbirea convențională. Multe decenii de calm împiedicase manifestarea spontană a vocației Hangerlioaicăi, acum mirosul de răzmeriță din aer, reînviind condițiile epocii fanariote, îi dezvăluia personalitatea comprimată. Hangerlioaica adună în salonul ei un număr foarte mare de rubedenii de sex masculin, dintre cei cu desăvârșire valizi și mai ales tineri. S-ar fi crezut că prințesa dă o recepție. G. Călinescu Însă ușile erau păzite cu grijă. Hangerlioaica ceruse autorității militare să-i fixeze, în baza autorizației, imediat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oamenilor nu e născut, ci fătat. Și încă și aici era o rezervă de făcut: câinii și caii lui Hangerliu aveau un pedigree. Hangerlioaica nu ascundea veleitatea de a lua ea în mână frânele răzmeritei și întocmise o listă de rubedenii de împins în locurile de comandă. Dăduse câteva declarații la ziarele din străinătate și pregătea o slujbă religioasă impozantă în amintirea lui Hangerliu la Mitropolie, cu care prilej ar fi luat parte fetele de la orfelinat și unitatea militară căreia îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în stare de orice. Benedictin al științei, Ermil Conțescu are, pe de altă parte, mentalitatea unui gospodar omnipotent; în înțelegerea lui, catedra și disciplina profesată sunt un fel de proprietate personală; lumea universitară a devenit pentru el "un sat cu rubedenii". Rudele lui nu împînzesc, de altfel, doar universitatea, ci și ministere, instituții. Profesorul își are reprezentanți în toate partidele, și aceștia, combătîndu-se aparent, se sprijină ocult, sistematic. Pentru a pătrunde în învățămîntul superior, înverșunatul arivist științific Gonzalv Ionescu, unul dintre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vara aceasta în clocot, eu stăteam la pândă și zilnic le mai dădeam peste mână când o băgau prea adânc în oala cu smântână, îi mai dojeneam părintește folosind doar cuvinte blajine ce aminteau de Dumnezei, sfinți, mamă și alte rubedenii, și încercam să le bat obrazul îngroșat de atâta stat la cârma țării. Am stat eu un timp în expectativă, dar acum gata, m-am întors, întreg și eu, și geamantanul, vorba lui Topârceanu. Oricum fiind vară, aleșii noștri sunt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Hipocrat.91 Pe lângă descrierea amănunțită a confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această înșiruire presupune de fapt o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o ședință a Biroului Politic al PMR (4 septembrie 1952), a intervenit obiecția lui Gheorghiu-Dej: Sunt 12.000. Aproape două diviziiă La fiecare dintre aceștia, mai trebuie să numărăm Încă 3 suflete În medie și să mai adăugăm aici și rubedenii. Este o problemă foarte serioasă. Este, sigur, o măsură radicală, Însă nu știu dacă va da și rezultatul dorit. Trebuie judecați după poziția lor actuală, lucrează sau nu lucrează, avem nevoie de ei Într-un loc sau altul, li se
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
privește detașat, dar și cu un anume romantism revendicat de locul în care s-a născut și format. Structura volumului ne trimite la "Amintirile" lui Ion Creangă și la "Desculț" al lui Zaharia Stancu. Celula familiei, cu tot soiul de rubedenii, copleșită de implicațiile sărăciei, ale despărțirilor, ale morților, cu o morală simplă, fără interiorizări grave, se află la limita măsurii și a echilibrului. Pitorescul balcanic, zâmbetul duios, întâmplarea unită cu misterul, eterna dramă țărănească incluzând măștile ce amintesc de volumele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
era blând și visător, copilul îi păstrează o amintire duioasă; tatăl era un om puternic, capabil să-l scoată din coarnele vitei nărăvașe. Bunica era o ființă stranie, maniacă, dormea pe scândură și pe cergă după cuptor ("Baba"). Șirul de rubedenii sunt prezente, pentru a evoca alte întâmplări. Țața Manda îl va dezmoșteni pe Marin, pentru că îi lasă ogorul nearat ("Dezmoștenitul"). Ca și Darie, Marin pleacă la școală cu părere de rău, cu care ocazie aflăm despre "Craiova văzută din car
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-a lăsat vrăjit de exprimarea lucrurilor absente, cu patima ieșirii la lumină a nevăzutului, precum o făcuse și celebrul său înaintaș Orson Welles, o altă călăuză-ntr-ale artelor. Cu patimă... [...] Pe lângă această lectură personală a textului, regizorul apelează la toate rubedeniile literare ale piesei: tragedia antică (similitudinea Anca Electra sau scena recunoașterii aristotelice a lui Ion), Dostoievski (demonii ce torturează personajele), Tolstoi și Poe (negrul, sumbrul, întunericul), dar și Kafka (dreptatea prin nedreptate). Ambiguitatea climatului din film provine, poate, din izvorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
frânturi din faptele la care au fost martori. Mărturia lor este chinuită, prost scrisă și pe alocuri indescifrabilă. Ba mai mult, acești țărani nepricepuți se văd acuzați de potlogeni că tot ceea ce au mărturisit nu reprezintă adevărul, deoarece „sunt toate rubedeniile ei, iar nu oameni străini dentr-a cel sat“. Importanța mărturiilor este însă acoperită de cununia ilegitimă săvârșită de femeie. Că a suferit sau nu contează mai puțin, dar „că s-a oumbrăznicit, a strica cununiacea dupre lege“ și „au îndrăznit
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de a vedea în rațiune o valoare supremă, pe care ar trebui fondat disprețul față de animale." ("Trecerea de la animal la om și nașterea artei"). Rușinea pe care aveam să o resimțim în scurt timp pentru că suntem legați de animal de rubedenia noastră, animalul , disprețul cu care acesta va fi privit în numele rațiunii (cazul lui se aseamănă cu cel al unei rude sărace, rămase acasă, a cărei tristă, umilitoare vedere îl face pe cel care s-a ajuns din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Ioan Lăcustă Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească ce se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian }ongu, un
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian }ongu, un soi de nepot, sau copil de suflet al răposatului, nimeni nu mai știa ce fel de rubedenie era, ținea neaparat să-i arate un film video cu papa. La început nu a vrut să rămână. Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. |sta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
potrivit celor consemnate de „vigilentul” comisar-ajutor, personajul principal al „cercetărilor” sale a fost ulterior și comerciant, o meserie mult mai credibilă pentru un etnic de limbă idiș sau ivrit. Concluzionând cu faptul că Meier este întreținut din contribuțiile bănești ale rubedeniilor stabilite în Paraguay (oare cum ajungeau banii tocmai din celălalt capăt al lumii la Vaslui în anul de grație 1948?!?), C. Badiu a trântit la urmă și una care, cu certitudine, i-a făcut praf pe cei de la Iași: „Nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
repede acești minoritari și-au pierdut toate drepturile dar și averile. De teama diversiunilor și a sabotajelor, chiar și evreii din mediul rural (inclusiv din reședințele de Plasă) au fost strămutați obligatoriu în orașele-reședință de județ, găsindu-și adăpost pe la rubedenii, prieteni sau simpli coreligionari. Chiar dacă în dosarele referitoare la evreii hușeni nu am găsit documente doveditoare fiind aplicarea decretului-lege 1253/ 7 mai 1941 care interzicea acestora deținerea aparatelor de radio, am găsit în schimb material documentar de acest gen la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pe toți, tineri recruți, veniți din Iași și din toate colțurile județului. Eram ca într-un țarc mare, împrejmuit de garduri și clădiri înalte, și cu o poartă de fier, bine închuiată, prin grilajul căreia ne priveau ochii triști ai rubedeniilor și prietenilor veniți să ne conducă „pe ultimul drum”, căci pe atunci, era în ziua de 7 noiembrie 1957, plecarea în armată părea o aventură în necunoscut, de unde doar o minune te mai putea aduce teafăr pe locurile natale. Ziua
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
văd, i-am spus eu, ce te faci cu bobocul matale? Că doar n-o să-l cari acasă. - Nici vorbă, îmi răspunse unchieșul râzând. Să vedeți, dimineața, când pleacă de acasă, din sat, bobocul o ia înainte, iar cârdul cu rubedeniile sale vine din urmă, la distanță de vreo două sute de metri. De aceea l-ați văzut dimineață venind singur. Iar acum, că-i seară... dar mai bine priviți. "Hăitașul" nostru s-a întors cu fața în direcția satului, parcă amușinând
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
coadă. Probabil de asta ziceau că ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea că el nu este într-atât de mare, ca să trimită Dumnezeu semne pentru el și poruncea să înhame iapa la sanie aproape în fiecare seară. Pe la rubedenii, unde-i ducea iapa, se încingeau la chef și de multe ori rămâneau să doarmă prin străini. Doamne, ce zăpadă groasă era în anul acela! Și acum ninge și abia a trecut ziua Sfinților Arhangheli. O să fie iarăși iarnă grea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ci doarme.» Așa au zis Fiul lui Dumnezeu, când au văzut moartă în pat pe fata lui Iair, mai marele Sinagogului. Și așa zic și eu către înțelepția voastă blagosloviților ascultători și către dumneata măria ta și către celelalte iubite rubedenii, care cu tânguiri și cu lacrimi vă întristați împreună, pentru această de bun neam cocoană, care s au odihnit în Domnul. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinței
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că Ilona va rămâne singură aici. După ce dispăru groparul, Apostol, fericit, dădu să caute pe Ilona, o așteptă... Nimic. Îl cuprinse o tristețe chinuitoare când îi trăsni prin cap că fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cină și întîmplător îi spuse Petre că "fetișcana" s-a încuiat în odăița din fund și nici nu crâcnește, parc-ar fi înghețat acolo "cine știe de frica cui"... Ziua următoare i se păru strâmbă, sfărâmată și plină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de poporul român, care a avut rapsozi legendari, creațiile lor umplând mii de pagini ale culegătorilor de folclor. Lucrarea face referiri la diferite nume de la Cursești, de la Armășoaia de la Toporăști, Dumbrăveni, Gârceni. Satele comunei Pungești de astăzi sunt pline de rubedenii. Încrucișările maritale asigurau o vigoare și o rezistență în fața greutăților vieții. Autorului nu-i scapă nici un aspect din viața cea de toate zilele a țăranului. Am putea vorbi de o radiografie precisă a satului cu intelectualii lui devotați ridicării gradului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93049]
-
invenția mea -, nu puține schimburi de cuvinte și conversații pe care le-am avut cu nefericitul de Augusto Pérez și că povestește-n ea și istoria venirii pe lume a tardivului meu fiu Victorcito, s-ar părea și că sunt rubedenie îndepărtată cu don Miguel, dat fiind că numele meu de familie este și al unuia dintre înaintașii săi, potrivit preadoctelor investigații genealogice ale prietenului meu Antolín S. Paparrigópulos, atât de cunoscut în lumea erudiției. Eu unul nu pot prevedea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
închipuie că trăiesc treji, neștiind că treaz cu adevărat nu e decât cine e conștient că visează, așa cum cu adevărat în toate mințile este cel conștient de nebunia sa! Și „cine nu confundă se cunfundă“, cum îi spunea Víctor Goti, rubedenia mea, lui Augusto Pérez. Toată lumea aceasta a mea, cu Pedro Antonio și Josefa Ignacita, cu don Avito Carrascal și Marina, cu Augusto Pérez, Eugenia Domingo și Rosarito, cu Alejandro Gómez, „nimic altceva decât un bărbat“, și Julia, cu Joaquín Monegro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întorceam la coase și seceri ca să mă aflu acolo în siguranță, ferit de fraza pe care tata-mare o va face din nou să iasă din trupul lui uriaș - în una din secundele următoare: —Și ce mare scofală e de capul rubedeniilor tale, muritori de foame, niște sărăntoci nenorociți, chiar dacă taică-tu susține că ar fi fost mai mult decât atât, pentru că a călătorit în Orient cu trăsura. Adevărul e că n-a demonstrat nimic, n-a fost în stare să realizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]