897 matches
-
sunt de conceput veacul încheiat și cărările netezite de el spre viitor, fără oglinda lui spirituală, în cristalul căreia este încorporată și actrița Tamaru Buciuceanu-Botez. Cât timp avem printre noi artiști cum este maestra, solemna speranță de a nu se rugini articulațiile sufletești umane ale românilor, nu slăbește. Când joacă actrița Tamara Buciuceanu-Botez, trâmbițele crăiești ale teatrului, cinema-ului, tv-ului de altădată răsună mătăsos chemător, nostalgic; unde joacă azi maestra, păunii politici, împanglicații primăriilor nu se pot strecura să confiște nimic
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
dușmani și oameni de rău mă pot feri și singur. Dictonul din strămoși a trebuit să fie completat cu ceea ce se numesc astăzi „oameni buni” care, cu voie sau de nevoie mă alimentează cu agheasmă. Apa nu e bună că ruginești. Dar parcă vinul ar fi mai bun! Da! Îmi vor binele dar îmi fac viața amară. Să-i luăm pe rând: Cei cu potcap. Popi de le mai zice. Omul își duce greu traiul că mulți sug la hărnicia sa
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
Autorului artist: Arpad Racz Fata cu floarea soarelui / Mädchen mit Sonnenblumen / Pictura pe sticla / Hinterglassbild https://www.facebook.com/arpad.racz.50/photos all cu mâinile ating tălpile verbului îmbrățișez propria-mi poartă cu simpatie trag zăvorul se opintește între a rugini și a luci mat în diminețile în care beau cafeaua alături de iluzia copilăriei pe care încă o trăiesc tata râde mama încropește un zâmbet frații mei apar de niciunde jucăm un joc absurd la finalul căruia fiecare stă singur într-
MI-AM RĂZBUNAT TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383877_a_385206]
-
scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
vânt, un cântec schingiuit de-o lumânare. Lăuzi de pruncii care i-am lăsat, să ne petreacă pe sub țarini pașii, am strâns hotarul lumii la-nchinat, în casa noastră ne-au slujit urmașii. Și-oricât de dinainte am strâns amarul, ne ruginesc pe sub pământ din dări, chiar de-am trăi de două ori,paharul ar fi tot plin de lipsuri și iertări! Ne curg cărări de toamnă peste trupuri, încercănați de gânduri plângem muți, prin iarba grea de oase și de friguri
CE-I VIAȚA ASTA? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382936_a_384265]
-
legile armoniei divine, deși în ciclurile electorale am stabilit tot luna noiembrie pentru regenerarea vieții social-politice. În anul 2014, Dumnezeu ne-a dat fenomenul „16 noiembrie”, dar frunzele politice, mai mult sau mai puțin penale, mai mult sau mai puțin ruginite în mentalități și metehne, n-au vrut să cadă, cu tot suflul și speranțele cetățenilor. Anul acesta am avut parte de fenomenul „COLECTIV”, devastator de dureros, asemenea unui cataclism natural. Pe acesta nu ni l-a dat Dumnezeu, ci criminale
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
lângă pană. Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice bucăți de stambă pe jumătate putrezite, hârtii umede de pe care scrisul s-a șters, cioturi ruginite de spadă, nasturi înjumătățiți: nici o piatră prețioasă, nici un ban de aur. Clipa de acum e la fel: iată o cupă în care vin nu mai este, iată o coapsă tot mai rece, iată o fereastră pe care nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ritmul vântului, în cel mai dezolant peisaj al planetei. Cum era posibil? Puțin câte puțin, întrebarea începu să-și facă loc prin ceața ce-i învăluise creierul: cum era posibil? Cum ajunsese acolo cutia aceea? Și cum de încă nu ruginise și mai putea să arunce scânteieri în bătaia soarelui? Cine o aruncase acolo? Brusc, îi trecu prin minte o idee absurdă. Încercă s-o alunge, dar ideea reveni de mai multe ori, căutând să se transforme într-o certitudine absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dezordinea perfectă a domnului D. Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fereastra mea de la hotel era o alee murdară plină de hârtii vechi, și sticle sparte de vin ale bețivanilor, și pubele, și pisici, și mizerie. Crezi că sufeream pe atunci, David? Am vrut să mă sinucid cu lamele de ras ruginite din băile acelea ieftine. Dar nu i-am lăsat pe oamenii ăia să mă împingă la asta. Ultimul serviciu pe care l-am avut înainte să vin să stau cu voi a fost într-o bodegă infectă din New Orleans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
posibilă. Asta era strada din spatele celei principale, unde erau toate restaurantele și atelierele mecanice. De obicei o luam prin altă parte, pe lângă casele frumoase, fiindcă pe acolo îmi plăcea mai mult. Pe aici erau cutii vechi aruncate prin șanțuri, capace ruginite de roți, tomberoane mari deasupra cărora roiau muște și din care ieșea așa un miros încât a trebuit să mă țin de nas când am trecut pe lângă ele. Era întuneric în atelierele mecanice, cu mașini vechi postate pe butuci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la momentul respectiv. Așa că stăteam pur și simplu în fosta mea cameră și mă uitam la vârfurile pinilor care se legănau printre stele sau la trenul meu vechi care nu mai mergea, ci doar stătea acolo cafeniu de la rugină, dar ruginit până la șine din cauza acoperișului prin care curgea apă. Stăteam și mă gândeam că într-o zi voi lucra la el și-l voi unge cu ulei și poate că va funcționa din nou. Nopțile în care stăteam sus în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
venit nici măcar un răspuns cât de mic. Ziua următoare era Sabat. Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se dovediseră a fi numai basme de adormit copiii iar el se trezise fericitul posesor al unei zone foarte întinse pe care nu putea să facă nimic. Nici măcar iarbă nu creștea pe pietrele acelea. Utilajele pe care le adusese acolo rugineau fără să aibă ce scoate din mină. De data asta pierderea era imensă, ba mai mult, funcționarii din minister, aceiași pe care îi mituise el la înce put, îl amenințau că îi suspendă concesiunea dacă nu achită redevențele datorate statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neastâmpărat, îndrăzneț, iute la mânie și fudul. A acumulat o mare avere constând din moșiile Bohotin (Iași), Bogdănești (Bacău), Borzești (Bacău), Costuleni Costești (Cârligătura), Docolina, Drăgușani, Făurești și Filipeni (Bacău - Tecuci), Argoești, Petricani, Ungurașii, Frătinești, Săvești, Hortănești etc., vie la Ruginești și case la Iași. Manolache este primul dintre Rosetești care stăpânește moșia Filipeni, încă nehotărnicită, fără precizia întinderii spre Fruntești, Poeni, Ungureni, Mărăști și Oțelești. prilej de lungi procese cu răzeșii din jur. Moșia Filipeni va fi hotărnicit mult mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu palma lichenii de pe cruce. Apoi i-am trimis o bezea prin aerul care mirosea a pământ și a iarbă jilavă. Mormântul lui Destinat dispărea sub coroanele de flori și de perle. Primele începeau să putrezească și își răspândeau petalele ruginite pe pietrișul din jur. Perlele străluceau și prindeau câteodată o rază de soare care le făcea să se creadă diamante pentru o secundă... Mai erau, de asemenea, buchete năruite, panglici, plăci ornate, cărți de vizită în plicuri închise. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de școală, de Vasile Roaită, de Lazăr de la Rusca și de Mitrea Cocor, eram cu gândul numai la teatru, la admiterea în facultate, la Molière și Caragiale, auzisem că, la admitere, te puneau să cânți ceva, orice, chiar și A ruginit frunza din vii, spre exemplu, dar, dacă nu aveai ureche muzicală, ritm, picai la proba de aptitudini, nu treceai mai departe în nici un fel. Te trimiteau să te faci economist sau profesor. Artistul trebuie să aibă ureche muzicală și voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
calului de curse, atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o fată oarecare - visează deja să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea un aspirator sau un frigider nou sau o nouă combină muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea un aspirator sau un frigider nou sau o nouă combină muzicală are voie să scoată capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în postul de director al UNIVAX-ului, dar, la scurt timp, noile cuceriri ale științei și tehnicii îi depășiseră puterea de sinteză și începuse să vorbească prostii, fiind în cele din urmă mutat ca magaziner la magazia UNIVAX-ului, unde ruginea încet, fiindcă treptat-treptat îl părăsiseră și roboții TESA, nemaicurățându-l de paraziți. Singura care mai stătea în magazie cu el era o marțiană bătrână, numai pielea și circuitul, Șari-neni, cu care juca adesea șeptic american. — Nea Gică, plecăm în misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
astea, și-au bătut capul ani în șir. Credeți că s-a prins cineva? Nimeni! Tuturora le era milă de ei! Vă dați seama în ce chinuri groaznice au murit toți șase? Nici o ființă inteligentă lângă ei! Acum avioanele sunt ruginite, se joacă puștii și femeile prin ele. Comandantul și pilotul se uitară speriați unul la altul. — Dar ce, se pleacă greu de la voi? făcu Aciobăniței. — Eu nu țin minte să fi plecat careva și nici tradiția noastră orală nu pomenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și nebunul. Cum tineretul nostru plecase la căpșuni, Parlamentarii țării se pretindeau imuni Când am venit acasă adus de dorul pâinii Pe străzi, în capitală, hălăduiau doar câinii. Când am venit acasă, poporul amuțise, Flinta de haiducie de ani buni ruginise În țară tronau popa, jandarmul și primarul Greul, ca totdeauna, îl ducea tot țăranul. Când am venit în țară nu mai cânta nici cucul Țara era condusă de Ilici zăbăucul! Când am venit în țară nu cred că era iarnă
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
la meua raó de ser que en la resta tot és nimietat. Poema de Țîțîna Nica Țene traduït al català per Pere Bessó ***** A VENIT TOAMNĂ A venit toamnă încă o dată am mai îmbătrânit puțin șunt un șurub ce-a ruginit în poarta ti și scârțâie-n prelung suspin. Aleargă frunze pe asfalt și se lipesc de el, prea ude, cand curge ploaia din înalt fiorul toamnei mă pătrunde. De mă cuprind melancolii nădejdea mi-e, Doamne, la Tine Ești rațiunea
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]