826 matches
-
2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea. Isterice incendii și plumb topit prin clipe... Voi deveni o baltă cu apă, stuf
RĂCOAREA DIN URMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383090_a_384419]
-
august 2016, ConstanțaSursa foto:#Lonely #Days - A #Gothic #Tale#ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii... XXXI. ULTIMA NOAPTE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016. Tenebra morții-n prag de toamnă Își pregătește sarcofag Și frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viața mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veșnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobră, ca un sfetnic
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
munți, Aud și râsul de fetiță, Născută din părinți cărunți Și-n inima de prepeliță Se mai sărută două punți: Pe una trece, în fanfare, Secunda orei ce ... Citește mai mult Tenebra morții-n prag de toamnăîși pregătește sarcofagși frunze ruginii îndeamnăLa simfonii pe un drumeag,Pe care viața mea înseamnăMai mult decât un pas pribeag.Mă pregătesc de-un cancer veșnicAl râului ce-a sfredelit,Puternicindu-se temeinicîn miezurile de granit,Sub luna sobră, ca un sfetnicLa-mpărății de mezolit.Eu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Sufletu-ți picurând în vârf de pană. În iriși blânzi, mă văd acum regină Și fiori calzi rebelu-mi trup emană, Izbăvitoare rază de lumină, Când sorbi ultima-mi lacrimă din geană. Nu mai exist. Sunt frunza fără vină Și-n ruginiul toamnei, cu-o liană M-am contopit sub bolta diafană, Ni-e drag când trupul tău cu noi se-mbină, Izbăvitoare rază de lumină. Referință Bibliografică: Rondelul luminii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12
RONDELUL LUMINII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383161_a_384490]
-
în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea. Isterice incendii și plumb topit prin clipe... Voi deveni o baltă cu apă, stuf
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
o salvare veche, dintr-un tomnatec pat. Citește mai mult Simt că se-apropie vara, o simt în amintireaCelui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubireaUnui destin de rană, lucrînd în amîndoi.O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa,Nenumărate zile de foc vin să acuzeRăcoarea milenară din sufletu-mi de nea.Isterice incendii și plumb topit prin clipe...Voi deveni o baltă cu apă, stuf și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului TRECUTĂ IARNĂ Trecută iarnă... abia te-am zărit... abia am avut timp să beau un vin fiert la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
metodei Mulțimii. Dar în orice caz datorită minții mele de copil. Stăteam alături de Adél pe divan și am adormit. Strângând între timp în mână singurul meu obiect nefolositor, un cristal de sare. Biserica e încă departe, aproape înghițită de frunzișul ruginiu. Se scaldă în soare. În umbra cărării e o femeie. Cu tuburi mici de vopsele în mână și cu niște funii ude pe braț, pe care probabil că le-a spălat, iar acum le duce să le usuce. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să se oprească. La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase de culoare ruginie brăzdau de sus până jos roca. Firicele de mică străluceau în lumina soarelui care coborâse până aproape de orizont. Muntele se arcuia într-un pinten semicircular ca un intrând în poiană, înconjurat de cursul de apă. Câțiva pași mai încolo, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl îmbrățișă fericit. Apoi, fără să mai rostească nici un cuvânt, porniră amândoi spre mașina cu care acesta venise. 37 Vara era pe sfârșite. Arșița zilelor din luna lui cuptor rămă sese în urmă. Vârful coroanelor copacilor încă nu căpătase nuanțe ruginii însă aerul deja mirosea ușor a toamnă. Cerul era curat, numai deasupra orizontului pluteau doi nori ca niște scame albe. O pasăre de pradă descria cercuri largi deasupra muntelui. Întins pe spate în iarba înaltă de sub Stânca Adevărului, Cristian Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încît putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stînca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mîinile, Înainte să apuce vînjoșii lor purtători să-i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr-un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
amintirile au mai rămas din fericirea de-altadata... De unde vin, pe unde trec, de tine îmi vorbesc, De-o dragoste nețărmurita și curată, Ce niciodată n-o mai întâlnesc. În jurul meu atâția muguri sunt și flori de primăvară, Dar frunze ruginii îmi împresoară sufletul mereu.... În lumea ta, tu nu cunoști nici o povară Și nici nu poți să vezi cât mi-e de greu.... Doar amintirile au mai rămas din fericirea de-altadata... Sunt parte integrată din trăirea mea, Ce-mi
DOAR AMINTIRILE.... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364355_a_365684]
-
ai răvășit gânduri și vise și le-ai amestecat cu frunzele ucise de sărutul brumei înșelător, uitând că sunt un simplu muritor... Ai zburat toamnă printre ulmi cu alai de frunze și ceată pe culmi, mi-ai lăsat sufletul în ruginiu îmbrăcat m-ai fermecat toamnă ș-apoi ai plecat... Referință Bibliografică: Cu tine toamnă / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CU TINE TOAMNĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364579_a_365908]
-
Momente > FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fă-mi Doamne o bucurie! Toamna lungă vreau să fie! Să mă plimb hoinar prin vie, Să văd frunza ruginie Cum acoperă bobița Ca o mamă grijulie Care-și apăra fetița Când e dulce dar... zurlie. Să văd palmele zbârcite Cum adună bob cu boabă Pe sub rugi, abia chircite, Umbre de-un moșneag și-o babă. Lin va curge iarăși
FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364603_a_365932]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DIN ALTĂ TOAMNĂ Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi ești mult mai trist decât atunci Când îmi spuneai că ochii mei sunt lunci de verde ruginiu la ceas de toamnă Când mă priveai aprins și-mi spuneai: "Doamna, Aș vrea să te ating măcar c-un vis Cu unul ce nu pot pune în scris Aș vrea să te cuprind măcar în gând Și lacrima să
DIN ALTA TOAMNA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361533_a_362862]
-
Articolele Autorului E frig afară, cade ploaie, Nu mai este cald, nici soare; A venit bătrâna toamnă! Vara s-a retras să doarmă. Străzile sunt tot mai goale, Pe cer nu vezi păsări să zboare; Totul este fumuriu, Iar pământul, ruginiu. În gradină e-un miros! Frunze multe sunt pe jos. Mirosu-i dulce-de gutui, De nuci, de struguri amărui. Vinul curge în pahare Sângeriu e la culoare; Ulița mea e aurie, Doamna toamnă iată, vie! 2011 Referință Bibliografică: E toamnă / Beatrice
E TOAMNĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363945_a_365274]
-
pâlcuri dese de jos până sus. O cromatică, uneori în contrast alteori în armonii împodobește Valea Iadului de o parte și alta, începând de la apa rece a vijeliosului râu și până la hotarul cerului de un albastru rece. Verdele brazilor, galbenul, ruginiul sau pe alocuri un roșu aprins al foioaselor, cenușiul stâncilor ce-și scot pe alocuri frunțile printre arbori și albastru cerului creează o imagine ireală, de basm. Turiști din toate colțurile țării dar și din străinătate adoră Apusenii atât pentru
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
Acasa > Stihuri > Momente > NOAPTE DE TOAMNĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară umbrele-nserării Peste dealuri aurii, Vântul piaptăna copacii De frunzele ruginii. Luna-și trece chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
Articolele Autorului Ard felinarele toamnei în crengile triste și ude Din cer picură ritmic lacrimile ploilor nude. O frunză stingheră cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
caninii ca arginții în uităturile nervoase a mai trecut o zi, tot fără tine, și uite-așa ne trece viața, ne amăgim, sperând în mâine și o luăm, iar, de la capăt dimineața... în florile târzii de toamnă, călcând pe frunze ruginii, o să-ți spun, adio, doamnă, te-am așteptat destul să vii!... Referință Bibliografică: a mai trecut o zi... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 953, Anul III, 10 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate
A MAI TRECUT O ZI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362874_a_364203]
-
a surprins golul din răspunsuri. Mulți nu numai că și-au ales un proiect de viață lipsit de înțelepciune și nerealist, ci adesea nu au niciun plan, chiar deloc. Sunt ca frunzele bătute de vânt, în toate direcțiile. În toamna ruginie a frunzei virajul spre roșu se accentuează, moartea se apropie. Gândește-te să te ocupi bine de propria ta persoană; tu ai aceleași drepturi cu oamenii cărora le dai o mână de ajutor. A-ți transforma viața în cenușă și
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PASTEL DE TOAMNĂ Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Toamna îmi pastelează ființa simt în galben și roșu amintirea împrumut ruginiul frunzelor îmi îmbrac cu el lacrimile și gust din durerea toamnei. În acest anotimp bacovian devin fetița nostalgică așezată pe genunchii tatălui, într-o zi în care visurile nebune erau intacte și-mi mocneau în ochi. Trec prin mine ploile
PASTEL DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363021_a_364350]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului De cum m-am apropiat de zidurile monumentale ale Heidelbergului,am avut impresia că sunt înconjurat de acele personaje legendare care m-au urmărit de-a lungul anilor, pe când am urcat pentru prima oară spre zidurile ruginii. Privirea mi-am îndreptat-o spre Cetatea Universitară, Muzeul farmaceutic și bine înțeles către Castelul Regal . E drept că ici, colo printre armura de un verde pătrunzător, se întrevăd zidurile groase, drepte și armonioase care străjuiesc de mii de ani
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]