518 matches
-
dor de armonie, mi-e dor de iubire, mi-e dor să mă dăruiesc ajutând pe cei în nevoi. Aș vrea să am putere să fiu de folos tuturor (ce cantitate enormă de altruism, ca în vremurile biblice). Sufletește sunt ruinată, se pare că nu merit să am vise împlinite! De ce s-a călcat pe sufletul și inima mea, de ce mi-au strivit sentimentele frumos așezate, răscolind prin dureri trecute, uitare și moarte? (pag. 238) În practică e greu să faci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fie de vină parfumul?” ― Cred că am ajuns. Nu poate fi decât aici. Babic își opri calul și, ridicat în scări, cercetă împrejurimile. În mijlocul unui pâlc de copaci stufoși, crescuți la întâmplare, se ridica un vechi palat, o clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
amiralului Ciciagov, și împăratului în ciudă? Kutuzov îl întâmpinase cu zâmbetul victoriei pe buze. Mare brânză! Se fudulea că avea acum petit fossé, șănțulețul. Dar ce avantaje dobândea Rusia din bucățica aceea de Dunăre și dintr-o fărâmă de țară ruinată, prost administrată și cu o populație încă neasimilată? Cu totul nesemnificative. Îi asigura ea vreo oarecare securitate, vreo pace durabilă? Dimpotrivă. Amiralul se strâmbă. Bătrân nebun și orb! Cum de n-ai văzut că suntem în pragul celui mai distrugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din pricina dogorii, pare că orașul se îndepărtează de noi, conduc, inima îmi este pustie, îl caut pe Udi, știu că se ascunde acolo, trebuie să îl anunț înainte de a fi prea târziu, un nou prunc bate la ușile inimilor noastre ruinate, ce îi vom spune și care va fi reacția lui, dar în jurul nostru nu este țipenie de om, numai focuri arzând pe marginea drumului, însămânțând câmpia cu florile scânteilor lor și parfumând aerul cu miros de carne friptă, mirosul sacrificiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aici - este un Pizza Express, dar, deși este parte dintr-un lanț de restaurante, a reușit să evite renumele prost de care se „bucură“ acestea. Ne ducem la barul pe care-l frecventăm de obicei, pe la jumătatea străzii; e aproape ruinat, cu reclame la bere spaniolă și franțuzească pe pereți, atmosfera e stranie, căci vopseaua se coșcovește; este acolo și o masă de biliard, așezată în fața câtorva separeuri tapițate cu vinil roșu, absolut adorabile. Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu lancea, calul Îi cade În genunchi, Joinville zboară În față, dincolo de capul animalului, se ridică de la pământ cu spada În mână, iar sieur Erard de Siverey („Dumnezeu să-l ierte”) Îi face semn să se refugieze Într-o casă ruinată, sunt literalmente călcați În picioare de un steag de turci, se ridică nevătămați, ajung la casa aceea, se baricadează În ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adică până în ceasul când au fost siguri că vin la putere. Ceea ce înseamnă că au dat foc țării cu premeditare și fără nici un scrupul, căci ruina țării, pentru ei, n-are importanță, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei țări ruinate... Degeaba, sunt odioși, amice! Eu nu fac politică și-mi sunt indiferente partidele cu așa-zisele lor ideologii, dar ăștia sunt îngrozitori! Zbârnâitul telefonului îi întrerupse indignarea: ― Alo!... Da, da, Drapelul!... Domnul Herdelea? Aici... Poftim! Era Gogu Ionescu care cerea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere gotice, canelate adânc, rânjind pe ziduri. Nimic nu era de proporții umane în acest edificiu. Pe o nesfârșită scară în spirală am urcat în cupolă. Nu există în lume, și nici măcar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era primitivă ca un idol de lemn. Ne-am îndreptat toate încet, cuprinse de teamă, spre o clădire întunecată, mai înaltă decât celelalte, care se desprindea pe cerul înstelat în capătul străzii perpendiculare pe strada noastră. Era o clădire veche, ruinată, cu o parte din ziduri complet căzute, cu planșeurile dintre etaje înclinate și cu lemnăria buretoasă la vedere. Cercevelele geamurilor lipseau, așa că ferestrele apăreau ca niște găuri informe în zidurile coșcovite. Acoperișul în pantă nu mai avea țigle și în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fum. Sala dărăpănată se umpluse de un fum înțepător, greu de respirat. Prin colțul dărâmat al zidului se vedea un sfert de lună, albăstrind cerul în jur. Totul se destrămase și ne găseam acum, la miezul nopții, într-o clădire ruinată: niște fetițe speriate. Din colțurile lor, liliecii se treziră din nou și începură iarăși să zburătăcească prin sală. Alții de-afară le răspunseră, năvălind prin ferestre. Am luat-o la fugă, țipând, pe coridoare, urmărite de cârdurile de șoareci înaripați
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă exaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise. Nu știu cum s-a petrecut aceasta. Altă dată, am găsit o casă părăsită, ta marginea unui câmp de orez în care eu mă avântasem și mă întorsesem ud până aproape de genunchi. Am stat pe zidul ruinat al casei, pe pietrele acelea amenințate de vegetație, uscîndu-mă. Nu răsăriseră încă stelele, și seara era caldă, cu adieri de eucalips. Alături, încercînd să stea tot atât de confortabil, deși venise într-o sari cu fir, Maitreyi căuta cu privirea începutul pădurii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de cuvânt și ar veni, spuse. -... Îndată ce se va potoli ninsoarea, repetă Marina absentă, vin eu cu o mașină bine încălzită. Mașina unui prieten din corpul diplomatic... Parcă de-abia acum își dădu seama cât e de vastă și de ruinată sala. Se îndreptă încet către cămin și-l privi cu atenție. Sub cenușă, se mai zăreau resturi din jăratic, pâlpâind brusc, la răstimpuri, când, pe sub ușă, ajungea până aici viscolul, în gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apucase violoncelul și, privindu-l cu simpatie, făcîndu-i cu ochiul, ca unui băiețandru, reluase aceeași bucată. Și acum cânta din nou Casals, cânta tot opus 56, și cânta aici, în acest salon rece și umed, sărăcăcios luminat, părăginit, pe jumătate ruinat. - S-a întors Oncle Vania, șopti Ieronim. Nu știu ce s-o fi întîmplat, căci de obicei nu se întoarce înainte de două, trei dimineață... De altfel, nu cântă el, adăugă. Nu cântă niciodată după concert. - Ce ne facem? întrebă, cu sfială, Vladimir
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mi-e frică! Mi se pare că umblă cineva prin pod... Antim începu să râdă, fără să reușească totuși să-și ascundă turburarea. - Așa se aude întotdeauna, nopțile, mai ales acum, toamna, când bate vântul. Casa asta e pe jumătate ruinată... O vezi bine, de altfel, adăugă întinzînd brațul spre fundul salonului. În penumbră se zăreau câteva scânduri bătute de-a lungul peretelui, neîndemînatec acoperite cu draperii decolorate, zdrențuite, mâncate de molii. - Nu mai cântă, șopti Ieronim. Asta înseamnă că se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împreună în grădina sălbatică a conacului părăsit. Tom, după cea de-a doua înfrângere, cum o socotea el, o îndemnase pe Hattie să meargă împreună în căutarea lui Pearl și a lui Emma. Pe urmă urcaseră toți patru în carcasa ruinată a casei, pardosită cu iarbă și margarete și piciorul-cocoșului. Înăuntru, printre rămășițele părăginite ale zidurilor care păstraseră doar două frumoase ferestre elisabetane, plutea o atmosferă stranie, sepulcrală, de parcă, în ciuda soarelui luminos, casa ar fi fost cufundată în amurg. În locul năpădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se văd și culegători. La Pergam, urcăm pe o Acropole mai înaltă decât cea ateniană. Șoseaua îngustă se răsucește în spirale violente. Am tot timpul senzația că autobuzul se poate răsturna. Sus, pe culme, e exact ceea ce am presupus. Ziduri ruinate, din piatră ordinară și câteva coloane de marmură, în mod evident, "aranjate". Golurile au fost umplute cu ipsos. Capitelurile sunt aproximativ corintice, dintr-o epocă în care stilurile nu mai erau pure. Ruinele ― câte sunt ― au fost "sistematizate". Trecut, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am trecut prin apropiere de Hollywood; Magicul Hollywood care, industrializând happy-end-ul, cum a industrializat "catedrala de cristal" metafizica, a inundat lumea cu o imagine a Americii profund falsă. Într-o singură privință, Hollywoodul exprimă, probabil, cu fidelitate psihologia americană. Iluziile ruinate aici n-au clătinat câtuși de puțin locul pe care-l ocupă mirajul (rămas, s-ar zice, de la căutătorii de aur) în visurile ce au transformat Hollywoodul într-un fel de Eldorado aparte. Chiar și eșecurile artistice sunt privite cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din lume. Măritîndu-se soră-mea, el i-a promis o zestre de două mii de galbeni. Este ridicul când un om promite înscris ceea ce nici are, nici poate realiza, dar obligațiunea față de cumnatu-meu este pozitivă, și bătrânul meu e ca și ruinat. Mai am o soră, un geniu în felul ei, cu o memorie ca a lui Napoleon I și c-o înțelepciune naturală cum rar se află. Dar ea-i pe jumătate moartă, căci e lovită de apoplesie. Am frați mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai mult decum era înainte. Daca instrucția va ținea pas cu popularea, atuncea poate va merge bine. Reparațiile trebuitoare școalei din Stînca: Repararea pareților, lipit și văruit Acoperirea cu stuh, căci e numai cu rogoz și trece ploaia Ogradă Ogeagurile ruinate Firma Ornic (oprit 16 fr. și n-au reparat) Harta Europei de legat Traian de încadrat A se da 2 stânjeni lemne în regulă [PROCES-VERBAL DE INSPECȚIE. ȘCOALA TABĂRA] [29 noiembrie 1875] Inspectând astăzi școala din Tabăra, am găsit prezenți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
adus în situația asta. Nu sunt în stare să concep fatalitatea fără nici o crăpătură, pe unde vine un licăr de speranță. Mai târziu, m-a copleșit o senzație stranie de irealitate. Mă afundam, parcă, într-un fel de timp gol, ruinat, pustiu, auzind ca prin vis vântul care izbea afară, de zid, crengile oțetarilor. Prin întuneric, ghiceam dunga cenușie care e sabia tatei din tabloul de pe perete, dar memoria mea devenise cețoasă, nesigură, încărcată de resturi ale unor întîmplări greu de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care mă văzusem numit "fiu de cățea" sau "fiu de tîrfă" de cei ce aveau chef să mă insulte, încît mi-am închipuit că vorbise din răutate. De altfel, era pacienta mea. Tereza mi-a povestit că avusese o căsnicie ruinată, că făcuse greșeala să se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubise și că suferea de insomnii cumplite din pricina cărora avea tot felul de fobii. Când am încercat să aflu dacă mai consultase vreun psihiatru, a părut încurcată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
amintea de un oraș cu clădiri din piatră și locuințe întunecate, instituții bogat decorate, un oraș cu cvartale și tramvaie electrice. Zvonurile de pe coridoarele consiliului îl făcuseră să se aștepte la același gen de loc, însă mult mai întunecat și ruinat, dar sub cerul fără stele, acest oraș avea o strălucire rece. Stîlpi subțiri de înălțimea fleșei catedralei aruncau o lumină albă peste alei și podurile care șerpuiau deasupra unei alte autostrăzi imense. Pe fiecare parte străluceau turnuri de sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mine? — îmi cer scuze. — Nu mă deranjează. Da, depinde de mine, acest bătrîn Smollet. Și Sludden. îmi aleg șefii cu atenție. Tipul ăla mi-a fost șef cîndva. Jack arătă spre un afiș jerpelit care acoperea capătul unui bloc ruinat. Fața bărbatului din spatele biroului plin de telefoane era prietenoasă. Dedesubt erau următoarele cuvinte: CĂUTAȚI UN LOC DE FABRICĂ, O FABRICĂ SAU FORȚĂ DE MUNCĂ? SUNAȚI LA 777-7777 ȘI VORBIȚI CU TOM TALLENTYRE, PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MUNCĂ PENTRU UNTHANK. — Tallentyre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de zile, trăisem într-o lume tot mai ruinată, care-l pierduse pe Dumnezeu sau pe care Dumnezeu o pierduse. Parcă vedeam cerul, după ce ani de zile nici nu mai știusem că există. Parcă trăiam iar, după ce murisem de viu. Parcă eram sub aripă. Un sentiment bun, de dragoste
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
merit spiritual în secolul nostru. Nu putem fi siguri dacă nu tocmai ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când mă voi ramoli nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să-mi aducă vreun câștig. Și la nevoie aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]