450 matches
-
și de a fi participat la clarificarea căilor de evoluție a limbii literare. În concepția lui, limba este „sufletul” națiunii, temelia și condiția unei culturi naționale. În istoria literară, P. a rămas cunoscut datorită lucrării Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, prima antologie de literatură românească, alcătuită, cu scopuri didactice, în patru tomuri (șase părți), apărute treptat, din 1862 până în 1865. Simplă culegere de texte literare sau de popularizare a unor cunoștințe practice, Lepturariu rumânesc... devine, începând cu tomul al treilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
prin Lepturariu rumânesc... - carte de căpătâi a viitorului poet Mihai Eminescu -, P. este unul dintre întemeietorii istoriei literare românești. SCRIERI: Convorbire între un tată și între fiul lui asupra limbei și literelor românești, Cernăuți, 1850; Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I-IV, Viena, 1862-1865; [Scrieri filologice și de istorie literară], în I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui..., Cernăuți, 1889. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 61-66; Maiorescu, Critice, I, 127-131; I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
M. Eminescu; Ei cum au dat de căldurică, pe loc li sau muiat ciolanele. - I. Creangă) și, mai ales, forță de caracterizare a unor personaje satirizate de către autor (AGAMEMNON DANDANACHE: [...] eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră și ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! - I.L. Caragiale). 2.9.3. Figuri semantice/de nivel lexicosemantic (metasememe/tropi) Epitetul este figura de stil ce constă în alăturarea unui determinant expresiv pe lângă un substantiv sau verb, pentru a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prim rang, Ș. editează cursuri consacrate atât acestei epoci, cât și altora - Russkaia literatura (1890-1917). Literaturnâe teceniia. Marina Țvetaeva. Anna Ahmatova (1971), Istoriia russkoi literaturî (konța XIX veka - naceala XX veka). Poeziia (1982), Istoriia russkoi sovetskoi literaturî. Vospriiatie eë v Rumânii (1987) - unele în colaborare: Russkaia literatura (konța XIX veka - naceala XX veka) (1967), A. S. Pușkin în context cultural românesc (1984) -, precum și antologii - Russkaia poeziia konța XIX - naceala XX veka (1890-1917) (1975) și Sovremennaia sovetskaia proza (1978) - ambele în colaborare, toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
Russkaia literatura (1890-1917). Literaturnâe teceniia. Marina Țvetaeva. Anna Ahmatova, București, 1971; Istoriia russkoi literaturî (konța XIX veka - naceala XX veka). Poeziia, București, 1982; A. S. Pușkin în context cultural românesc (în colaborare), București, 1984; Istoriia russkoi sovetskoi literaturî. Vospriiatie eë v Rumânii, București, 1987; Filosofsko-esteticeskaia mâsl’ i russkaia literatura, București, 1995; Filosofia mitului în literatura rusă, București, 1996. Repere bibliografice: E. Dvoicenko-Markova, Rumânskie slavistî i ih sbornik „Romanoslavica”, în „Voprosî literaturî”, 1964, 12; I. C. Chițimia, România și „interminabilul” poet Pușkin, LCF, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
a scris o poveste pentru copii cu titlul Insula Șerpilor. iobag - nume dat în Evul Mediu țăranului român care nu avea pământ și era dependent de feudal (boier, nobil), inclusiv cu libertatea. În Moldova se numea vecin, în Țara românească rumân, iar în Transilvania șerb. iobăgie - sistemul de totală dependență a unui țăran de feudalul al cărui pământ îl lua în folosință. Deși asemănător cu sclavia din Antichitate, teoretic, nu se permitea vânzarea iobagului ori uciderea lui, dar se accepta înstrăinarea
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
și publicist. A participat la Revoluția din 1848 și la realizarea Unirii (vezi Unirea Mică). Rovine - bătălie istorică, la 17 mai 1395, terminată prin înfrângerea sultanului Baiazid I. Mircea cel Bătrân (vezi Mircea cel Bătrân) a obținut independența Țării Românești. rumâni - vecini, nume dat țăranilor fără pământ (vezi iobag, iobăgie). Rusia - una din marile puteri europene, formată în estul Europei, prin extinderea granițelor Rusiei Kievene. A fost condusă de țari până în 1918, când comuniștii au detronat familia imperială și au instaurat
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
se va uni, la 24 ianuarie, cu Moldova (vezi Moldova) și va forma Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei (vezi Unirea Mică). Țarigrad - veche denumire a orașului Constantinopol (vezi Constantinopol), azi Istanbul. țăran dependent - țăran care nu avea pământ (vezi rumân, iobag, iobăgie). Țările Române - nume folosit în Evul Mediu pentru Moldova, Țara Românească și Transilvania (vezi Moldova, Țara Românească, Transilvania), până la Unirea din 1859, când Moldova și Țara Românească s-au unit, formând Principatele Unite (din 1881, Regatul România, vezi
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
descriere de un relief artistic pronunțat a fantasticului tărâm al morții. Deși se apropie tematic de lirica preromantică a mormintelor, meditația lui F.-B. nu este tributară izvoarelor străine, ci imaginarului popular. SCRIERI: [Poezii], în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1862, 512-517, PAU, 79-83. Repere bibliografice: Ioan Rațiu, Vasile Fabian-Bob, Blaj, 1907; Densusianu, Lit. rom., II, 35-36; Călinescu, Ist. lit. (1941), 111-112, Ist. lit. (1982), 110-111; Popovici, Romant. rom., 329-330; Piru, Ist. lit., II, 299-301
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
Maiorescu, Simeon Marcovici, în care, în spirit iluminist, se face elogiul înnoirilor civilizatoare și al instrucției în limba națională. Revista a trezit interesul cititorilor mai ales prin tipărirea schimbului de scrisori dintre Costache Negruzzi și I. Heliade-Rădulescu (Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, 1836), expunere a ideilor acestora privitoare la istoria limbii și a poporului român, la obiectivele activității culturale și literare în provinciile românești. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288339_a_289668]
-
populare și Serbarea Anului nou la români (apărute în „Albina” din 1868-1869) sunt printre primele contribuții la studiul literaturii și obiceiurilor populare din țara noastră. Semna și cu pseudonimele A. Cosovanu, Audin Costânceanu și V.C. Audinu. SCRIERI: Mulțămită den partea rumânilor bucovineni, închinată domnului Eudosiu de Hurmuzachi, Cernăuți, 1861; Schițe de escursiuni și Urzirea mănăstirii Sucevița, Suceava, 1889. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 232-233; Ioan Slavici, Amintiri, îngr. și pref. G. Sanda, București, 1967, 43-50, 106, 494; Iorga, Ist. lit. XIX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285945_a_287274]
-
Scriban, Iași, 1870; Călătoria mea la pământul sânt și la Ierusalim în lunile iunie, iulie, august și septembrie 1874, București, 1875; Plângerile unui sihastru pentru România, [Iași], 1875. Repere biblografice: Aron Pumnul, Neofit Scriban, în Lepturariu rumânesc cules din scriptori rumâni, IV, partea I, Viena, 1864, 214-218; Maiorescu, Critice, I, 129-130; Pop, Conspect, II, 56-59; Constantin Erbiceanu, Viața și activitatea preasfințitului Neofet Scriban, București, 1888; D. Lascăr, P. S. Neofit Scriban, București, 1898; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 176-178; Iorga, Ist. Bis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
care încă în turburările și neodihnile lor au simțit lipsa și trebuința lui. El astăzi cunoaște mai toate limbile Evropii, încă și ale acelor nații ce trăiesc subt apărarea și ocrotirea altor legi, și foarte trist era pentru noi, iubiților rumâni, cînd el încă pînă acum nu cunoștea limba noastră, și noi vestirile lui le primeam în limbi streine, în vreme ce ne aflăm în pământul nostru și trăim supt legile și cîrmuirea noastră. Acuma însă aceeași putere ce pînă acum părintește ne-
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
ne bucurăm de aceste drepturi ale pământului nostru, aceeași însuși ne face să simțim și această bucurie de a ne făli în mîinile noastre cu gazeta patriii noastre și scrisă chiar în limba noastră. Acuma poate cineva vedea pe simțitorul rumân curgîndu-i lacrămi de bucurie, văzînd în toate casele bătrîni, tineri, bărbați, femei, învățați, și mai de rînd, îndeletnicinduse și petrecînd cu Gazeta în mînă, și înmulținduși ideile, avînd cunoștință și țiind un șîr de întîmplările lumii. Va putea cineva vedea
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
lor întru a ceea ce privește spre păzirea regulelor scrisului, a gustului și în scopul cel moral aplicat după obiceiurile pămîntului nostru; va coprinde încă bucățile dramatice ce se vor reprezenta în teatrul național cît și în cel strein; Critica actorilor rumâni în rolele lor. Afară de aceasta, cînd articulele mai sus arătate nu vor fi îndestule a umplea colonele aceștii foi; atunci se vor culege materii și din alte gazete de teatru ale Europii întru a ceea ce privește spre înaintarea teatrului și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
Europei Centrale și de Sud-Est în secolul XX. Membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă. Lucrări publicate: Între tentația imperiului și alianța strategică, URSS și Europa Centrală și de Est (1941-1953) (2012); Nașterea Imperiului (2002); Istoria Rumânii, autor al capitolului Rumânia pri kommunizme 1948-1989 (2005); Hegemoniile trecutului. Evoluții românești și europene. Profesorului Ioan Chiper la 70 de ani (în colaborare Florin Anghel și Mioara Anton, 2006). Zoltán ROSTÁS este profesor de sociologie și de comunicare la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care cuprindea În Antichitate și jumătatea nordică a Peninsulei Balcanice). În plus, românii poartă un nume remarcabil. Sunt singurul popor romanic (alături de micul grup al rumanșilor din Elveția) care a păstrat numele vechilor stăpânitori ai lumii. Forma inițială a fost „rumân“ (transmisă și În alte limbi: „Rumanian“, „Roumain“), modificată În epoca modernă În „român“, pentru a semăna și mai bine cu „roman“ (ortografierea fiind aproape identică). Inițial, români Își spuneau cei din țara Românească, de unde și numele țării, apoi denumirea s-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
alte limbi: „Rumanian“, „Roumain“), modificată În epoca modernă În „român“, pentru a semăna și mai bine cu „roman“ (ortografierea fiind aproape identică). Inițial, români Își spuneau cei din țara Românească, de unde și numele țării, apoi denumirea s-a generalizat (interesant că „rumâni“ se numeau În țara Românească și țăranii dependenți, curios amalgam lingvistic Între starea socială cea mai de jos și numele poporului și al țării). Nu este de mirare că — Într-o primă fază — factura limbii române și Însuși numele de român
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
viață istorică „diminuată“. O ipoteză interesantă privește rolul social-politic al slavilor. Cuceritorii slavi ar fi alcătuit clasa conducătoare. Termenul „boier“ este Într-adevăr de origine slavă (preluat de slavi de la bulgari). S-ar explica astfel și dublul sens al cuvântului „rumân“: român, dar și țăran dependent. Aceasta ar fi fost condiția românilor: țărani supuși unei aristocrații slave (cu timpul, firește, asimilată, și alcătuind mai târziu boierimea românească). Originea etnică a categoriilor sociale (susținută În cazul românilor de istorici precum Petre P.
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
endnote id="(361, p. 183)"/>. În tradiția populară românească și cea aromânească <endnote id="(511)"/>, legende de tipul celor de mai sus coexistă cu povești care subliniază cupiditatea evreilor (Într-o legendă muntenească, de pildă, „un Jidan bătea mormântul unui rumân” care murise fiindu-i dator mulți bani ; <endnote id="cf. 149, p. 38"/>), cu strigături vulgare, ajunse prin degradare În folclorul copiilor („Cinci bani, zece bani,/ O căruță de jidani” ; <endnote id="cf. 162, p. 164"/>), și cu nenumărate proverbe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unele producții folclorice : Că jidanii și rutenii Pripășiți p-aici Zic că-s dânșii pământenii Iar că noi și moldovenii Suntem venetici <endnote id="(419, p. 34)"/>. Țăranii din Maramureș Își exprimau nemulțumirea cam În aceiași termeni : „În Săliștea numa rumâni o fost ; jizi n-o fo’ de fel, făr’ numa unu știu că o fost În cinzăci-șî-nouă [= 1859], unu Maier. Ș-apoi de-atuncea s-o Împlut satu cu jizi, șî amu zâc că ei-s moșteni” <endnote id="(13
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
turcilor,/ beția și porcia rușilor,/ tăria și prostia sârbilor <endnote id=" (vezi 327)"/>,/ dăscălia și minciuna râmlenilor,/ scârnăvia nemților,/ râia și gubăvia sașilor,/ norocirea grecilor la bani,/ mândria leșilor <endnote id=" (vezi 605)"/>,/ frumusețea cerchezilor,/ pohvala [= lăudăroșenia] moldovenilor,/ zavistia [= invidia] rumânilor,/ eresul armenilor,/ bogăția ovreilor,/ sărăcia și goliciunea țiganilor” <endnote id="(20, p. 299)"/>. Am transcris În totalitate acest text din 1705 pentru că este un bun exemplu de imagologie, conținând nu numai hetero-imagini, dar și auto- imagini, În caz că originea textului este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zicale populare românești, de genul : „de când cu jidovii” [= din vremuri imemoriale] ; „muncă jidovească” [= muncă grea] ; „a fi rupt din jidovi” [= a fi voinic și corpolent], sau „omul ăsta așa-i de jidov, ca un urs”, sau chiar „ce jidov de rumân !” <endnote id="(39, p. 21 ; 166, p. 46 ; 247, p. 115)"/>. Iată principalele motive mitice care intră În compoziția legendelor românești referitoare la „jidovi” sau „uriași”, culese, de regulă, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea : a) „Oamenii ăi de demult
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dia puteare, cum cu smerenie și cu mare plecăciune să putem sluji Măriei tale până în sfârșitul vieții noastre, Amin". O particularitate în plus, în faptul ca Zoba își asociază urării, dedicației și semnăturii pe "toți protopopii și cu tot săborul rumânilor din Ardeal" în Sicriul... și notează că, prin Cărare pe scurt, se închină el și întregul Sobor Domnului Mihai Apafi. Interesantă această poziție a preotului din Vinț care, practic, se erijează în reprezentant al celorlalți ierarhi: era îndreptățit să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1804, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 317-328; Adplausus quo illustrissimo ac reverendissimo domino Samueli Vulkán, Buda, 1806, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 360-363; Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, îngr. Al. Gavra, Buda, 1844; Hronica românilor și a mai multor neamuri, I-III, îngr. A. T. Laurian, A. Panu, M. Kogălniceanu, Iași, 1853-1854; ed. I-III, îngr. Gr. G: Tocilescu, București, 1886; Învățătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]