450 matches
-
Stihuri, tr. Virgil Teodorescu, introd. Paul Cornea, București, 1966. Repere bibliografice: V. Alecsandri, „Satire și alte poetice compuneri de prințul A. Cantemir”, „Propășirea”,1844, 23; I. Heliade-Rădulescu, Notiță critică, „Curierul românesc”, 1844, 50; Aron Pumnul, Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I, Viena, 1862, 147; Al. Odobescu, Opere, București, 1955, 205; Ghenadie Enăceanu, Principele Antioh Cantemir ca scriitor, „Revista nouă”, 1889, 4; N. Iorga, Știri despre D. Cantemir din scrisorile fiului său Antioh, CL, 1904, 10; Ștefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir în
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
cu grijă, pe masă, trei păhărele de țuică. Vânătorul sorbi încet băutura, cu ochii pe jumătate închiși. Puse paharul la loc și-și șterse mustățile zbârlite. Grăi iar cu glasu-i ostenit: — Am auzit că la Sărățeni o duc mai bine rumânii... Sandu nu-mi dădu voie să răspund. Își repezi arătătorul drept, înainte: Cum? foarte bine! acolo, ca în sânul lui Avram! Ți-o spun eu, neică Marine, pe onoare! Omul dădu din cap. Crâșmarul îi puse în mână a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
carâmbul cizmei o pipă neagră. Suflă de câteva ori tare în țeavă și o bătu cu botul de marginea mesei. Deodată rosti tare, întinzând mâna stângă, mare și neagră, spre mine: Nu! la noi nu-i chip să mai trăiască rumânul! Pe mine m-a sărăcit boierul ăl de-a murit, și ăsta care a venit m-a afundat și mai rău în necaz... Am rămas numai cu casa, atât - și cu pușca... În glasul lui era ca un hârâit aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost cu neica Marin pe baltă... Nu, n-am fost. — Da’ cu calul ai trecut? — Dacă n-aveam nici o treabă pe aici, de ce să trec cu calul? Apoi da, asta spuneam și eu lui neica Marin, că el întreba pe rumân dacă te-a cunoscut bine... A întrebat dacă m-a cunoscut bine? Nu, eu dimineața am alte treburi; nici n-am vreme să vin la vânat... Asta spuneam și eu... Dar neică Marin întreba întruna pe rumân... Omul spunea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el întreba pe rumân dacă te-a cunoscut bine... A întrebat dacă m-a cunoscut bine? Nu, eu dimineața am alte treburi; nici n-am vreme să vin la vânat... Asta spuneam și eu... Dar neică Marin întreba întruna pe rumân... Omul spunea acum că nu poate ști, i s-a părut... —Bine, de ce întreba? El nu știa că n-am fost?... Simții că prea întrebam și răspundeam ușor. Trebuia mai bine să curm dintrodată ciorovăiala aceasta. Sandu, tot zâmbind, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împăratu crapilor în balta lui Mitrea? Nu zic, la undița dumnitale poate să dea, că dumneata ești boier; dar în vârșele mele nu poate fi nici pomeneală; nici n-a fost, nici va fi. La vârșele mele, ca la un rumân sărac, dă numai câte un crap de cei suletici, cărora noi le spunem ofițeri. Unde vă duceți voi, bă ofițerilor? Apoi ne ducem la Fundul Lintiții, la vârșele lui Mitrea. Da de ce nu se duce unu mai dolofan? Pentru căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A venit cârciumarul. —Cum te chiamă? —Tănase. — Nene Tănase, află că eu sunt Sandu. Cunoști-mă au ba? — Am auzit. Am nevastă și copii. —Legea lor de nevastă și copii; nu-i vorba de asta. Scoate vin și dă la rumâni. A scos cârciumarul vin. Au băut oamenii de s-au îmbătat. Râdeau unii de alții. Să n-aud râzând. Să n-aud vorbă. Beai și ridici iar brațele sus. Ieșiți câte unul și duceți-vă. —Bogdaproste, au spus oamenii. —Hăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a dat drumul la câini. Celălalt s-a Întors frumușel cu o grămadă de rubedenii, au omorât câinii și i-au azvârlit pe rudari din curte cu tot calabalâcul, să se ducă unde or ști, numai pe pământul moștenitorului nu. Rumânii se purtaseră oarecum diplomatic cu familia de strămutați geologic: arseseră câteva palme femeilor care blestemau și copiilor care plângeau, Îi fugăriseră pe cei de parte bărbătească adultă prin porumb, după care Încărcaseră În căruțele pictate măiastru ale rudarilor ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ocol, și-au chemat la rândul lor rubedeniile și au pornit o bătălie cum nici În filmele lui Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați, au găsit un lucru de toată mirarea, care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsit un lucru de toată mirarea, care i-a făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-și aruncau măscări se așezaseră țiganii cei negri, cu care nici rudarii, nici rumânii nu voiau să aibă a face. Țiganii, cu muieri și copii cu tot, Îi despărțeau pe bătăuși. Au vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
felul de „reprezentanți” ai unor nații, dar ei, Rușii nu păreau deosebit de impresionați, Întrebau doar dacă... le scriseseră bine numele - În alfabetul lor și cu patronim, se Înțelege. Oarecum obișnuiți erau și cu numele românești, dar te somau să alegi: «Rumân ili Maldavan», de parcă nu era același lucru... La un moment dat - mai ales că unii pronunțau: Homa, răspund: «Sunt român... de origine latină!» și adaug pe dată că numele meu vine din latinescul homo, care Înseamnă om - apoi, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ce-i, Bumbule, cu oamenii ăștia, ce poftesc? Marin Stan începu rugămintea, alții o continuară până ce Iuga se dumeri: ― A, vasăzică I-au arestat?... Foarte bine au făcut... Acuma cred că o să vă vie și vouă mintea cea bună a rumînului! Câțiva strigară obraznic să-l ierte. Miron se înfurie: ― La mine nu se prind treburile astea! Mă mir că încă nu mă cunoașteți, că doar împreună trăim! Eu v-am socotit oameni de omenie, dar mă tem că am greșit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a scris o poveste pentru copii cu titlul Insula Șerpilor. iobag - nume dat în Evul Mediu țăranului român care nu avea pământ și era dependent de feudal (boier, nobil), inclusiv cu libertatea. În Moldova se numea vecin, în Țara românească rumân, iar în Transilvania șerb. iobăgie - sistemul de totală dependență a unui țăran de feudalul al cărui pământ îl lua în folosință. Deși asemănător cu sclavia din Antichitate, teoretic, nu se permitea vânzarea iobagului ori uciderea lui, dar se accepta înstrăinarea
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
și publicist. A participat la Revoluția din 1848 și la realizarea Unirii (vezi Unirea Mică). Rovine - bătălie istorică, la 17 mai 1395, terminată prin înfrângerea sultanului Baiazid I. Mircea cel Bătrân (vezi Mircea cel Bătrân) a obținut independența Țării Românești. rumâni - vecini, nume dat țăranilor fără pământ (vezi iobag, iobăgie). Rusia - una din marile puteri europene, formată în estul Europei, prin extinderea granițelor Rusiei Kievene. A fost condusă de țari până în 1918, când comuniștii au detronat familia imperială și au instaurat
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
se va uni, la 24 ianuarie, cu Moldova (vezi Moldova) și va forma Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei (vezi Unirea Mică). Țarigrad - veche denumire a orașului Constantinopol (vezi Constantinopol), azi Istanbul. țăran dependent - țăran care nu avea pământ (vezi rumân, iobag, iobăgie). Țările Române - nume folosit în Evul Mediu pentru Moldova, Țara Românească și Transilvania (vezi Moldova, Țara Românească, Transilvania), până la Unirea din 1859, când Moldova și Țara Românească s-au unit, formând Principatele Unite (din 1881, Regatul România, vezi
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
notat că pentru Hangerliu franceza era, cu oricâte balcanisme, o limbă spontană, pe care își permitea a o întoarce în toate chipurile, maltratînd-o, fără să pară un străin. În românește, ca și prințesa Hangerliu, Max vorbea muntenește, zicând "dă ce", "rumîn" și înjura ca surugiii, chiar în saloane: "Tanti, exclama el despre câte unul, ăla e un escroc, mama lui!" Prințesa însăși era tot așa de slobodă la gură, și pe un funcționar superior, pe care îl ajutase în carieră și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
miniatura bisericii în mâini, după obiceiul iconografic obișnuit în veacurile trecute. În pomelnice erau citați în frunte ca ctitori. Imaginea lui Cioarec fusese înlăturată. Totdeodată, în școala prințesei se preda ca bucată de citire și temă de compoziții Asasinarea prințului rumân Hangerliu, în care era vorba de prințul mâncător de semințe de floarea-soarelui. Prințul murise, după această versiune, ca un sfânt (o replică masculină a Jeannei d'Arc), privind mereu spre cer și proferând cuvinte pioase. "Nous allons faire dodo" era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strofa întîia că nimeni nu alină durerea dulcei Bucovine, ci o lasă pradă minciunelor celor turbate cari încep cu "uae " și se sfârșesc în "ciuni". în strofa a doua, autorul face pe român negru și pe vânzătorul Iuda 'l face rumân. Iară bine! Strofa a treia, de clasică ce e, nu putem să nedreptățim publicul și să nu i-o redăm. Ea sună: Să piară, în Leptura-i rumânul papă-lapte, Iar tu, o Bucovină, citind a ta dreptate, În munți, în văi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a doua, autorul face pe român negru și pe vânzătorul Iuda 'l face rumân. Iară bine! Strofa a treia, de clasică ce e, nu putem să nedreptățim publicul și să nu i-o redăm. Ea sună: Să piară, în Leptura-i rumânul papă-lapte, Iar tu, o Bucovină, citind a ta dreptate, În munți, în văi, în codri, acolo vei simți C-al României soare el nu-ți va asfinți. Iacă o strofă în care un om de merite (mort, nota-bene, pentru că dac
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se respecta mai temeinic, în special în ceea ce privește procesele de proprietate de moșie și hotare, stabilirea hotarelor unui sat nou care se întemeia sau a unei prisăci. Tot obiceiul stabilea și ce obligații în dijmă și în muncă aveau rumânii, adică țăranii neliberi, față de stăpânii lor. Aceste prețioase documente istorice vechi de drept cutumiar românesc din Moldova, deși sunt de proveniență feudală, ne relevă dimensiunile unei civilizații tradiționale sătești de mare importanță și ale unei culturi populare de o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare s-a spânzurat de crengile copacului "sub care el însuși se așezase odinioară, într-o clipă de zbucium". Profund tulburat, fiul armurierului începe să se gândească "la trecutul lui", pe care încearcă să și-l amintească mai întâi în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
M. Eminescu; Ei cum au dat de căldurică, pe loc li sau muiat ciolanele. - I. Creangă) și, mai ales, forță de caracterizare a unor personaje satirizate de către autor (AGAMEMNON DANDANACHE: [...] eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră și ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! - I.L. Caragiale). 2.9.3. Figuri semantice/de nivel lexicosemantic (metasememe/tropi) Epitetul este figura de stil ce constă în alăturarea unui determinant expresiv pe lângă un substantiv sau verb, pentru a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
politice și culturale, după cum sugera și I. Heliade Rădulescu în faimosul său îndemn atât de controversat însă: Nu e vreme de critică, copii, e vremea de scris..."227 Dintr-un impuls asemănător rostește și Barițiu următoarele fraze: "Dar voi, genii rumânilor unde durmitați? Eu crez că încă numa v-ați născut. Creșteți, întăriți-vă, învățați-vă zburând și umblând..."228 Mult mai plastic în exprimare, autorul ardelean pare a anticipa aici nașterea "marilor clasici" din epoca imediat următoare. Într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
M. Eminescu; Ei cum au dat de căldurică, pe loc li sau muiat ciolanele. - I. Creangă) și, mai ales, forță de caracterizare a unor personaje satirizate de către autor (AGAMEMNON DANDANACHE: [...] eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră și ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! - I.L. Caragiale). 2.9.3. Figuri semantice/de nivel lexicosemantic (metasememe/tropi) Epitetul este figura de stil ce constă în alăturarea unui determinant expresiv pe lângă un substantiv sau verb, pentru a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aici... vă imaginați ce-a urmat! Hăpăială de epidermă meseriașă, cu alternanțe profesioniste: votcă-șoric-murături-șoric-șpriț de vin alb sec-șoric-mură turi-șoric-votcă-șoric-șpriț-șoric... nu mult, cam opt ore, non-stop. Erau în preajmă vreo cinci-șase oameni care mă priveau uimiți! Cum e posibil ca un rumîn țăcănit (așa-mi spuneau, uneori!) să termine doar într-o zi șoricul de pe un porc de 145 de kilograme? Mai precis, 1,5 metri pătrați de piele? A fost posibil. Am martori. Și despre acest record s-a scris în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]