594 matches
-
ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena evident Îngrijorată. Tony Pavone o privi, zâmbind. „Strămoșii lor au mâncat atâta carne de om alb rumenită la flacără și cărbuni Încât, s-au intoxicat profilându-se În prezent numai pe produse vegetale, deci...nu te Îngrijora!” „Așa poate fi Însă, nimeni nu garantează...” făcu un spirit de glumă ghidul.” Deci, vă rog să-mi permiteți acum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era foarte sfâșiată de sentimente pe când stătea sub bananierii scunzi, curgând de frunze. „Și oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai Angliei. Munții din fața lui, În goliciune serpentină, nu erau defel verzi; erau rumeniți, cu cavități fumegânde și mistere de o putere inumană arzând În flăcări deasupră-le. Multele impresii și experiențe din viață păreau să nu mai aibă loc fiecare În spațiul ei potrivit, În ordine, fiecare cu importanța ei religioasă sau estetică recognoscibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea - un pic de a se mânji în stil Maria Antoaneta în ritualurile drăguțe ale altuia. Îndrăznesc să spun că dacă sora mea și soțul ei ar fi fost credincioși ai cultului Santeriei, li s-ar fi alăturat la fel de voioasă, rumenind măști și sacrificând capre. Azi, pe de-o parte ca să-i fac plăcere și pe de alta pentru că fotografiile mă convinseseră că era cazul s-o supraveghez mai îndeaproape, am însoțit-o pe Sheba în a doua ei escapadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Întrebai: —Ce strigă?... Ce zice? Nu zice nimic. Strigă așa. Trebuie să mă duc să iau peștele pentru mâncare... Ochii negri mă fulgerau numai câte o clipă, după aceea se plecau iute în jos. Umerii obrajilor, înainte albi, acuma se rumeniseră ca floarea mărului. Voiam să mai spun ceva. Întinsei iar brațul, dar ea se trase scurt îndărăt. —Vin mâne dimineață! rostii eu cu glas tremurat. Ea nu răspunse îndată. Apoi șopti, fără să se uite la mine: —Mâne nu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceva destul de obișnuit. Calul ajunsese suflând pe culme. Îl oprii. Polixenia ieși deodată în prag. Se opri, cu mânile împreunate și lăsate în jos. Nu îndrăznea să se uite la mine. Sta cu genele plecate și privea în pământ sfioasă, rumenită la obraji. Era o femeie tânără, voinică, curățel îmbrăcată. Ridică ochii spre mine și zise încet, cu frică parcă: —Sărut mâna, cuconașule... Ochii ei mari rămăseseră pironiți asupra mea. Nu spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei; se uitau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uriașă a hanului. Mogoș Ungurul nu se mai vedea; șleahul se potolea, și el se trăsese în întunericul lui. Iar în bătătură, sub plopii subțiri, la focurile care se zbăteau în întuneric, oamenii tăcură. Stăteau pe coaste și focul le rumenea fețele. Erau oameni nelămuriți, și fețe nelămurite; și Petrișor Damian, privindu-i cu ochi tulburați, se simțea mai tare și mai cu curaj decât toți - deși din umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu nu mă tem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aici liniștit lângă vatră, că eu mă duc să-mi împlinesc slujba... Boierul mi-a dat o poruncă și eu trebuie s-o plinesc... Petrișor simți o aburire de vin, o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și trei lumânări de seu ardeau într-un sfeșnic cu trei crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan, și Petrișor stătu în loc privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și despre minunatele ținuturi din care veneau acești oameni fericiți și bine hrăniți. Era ca o lumină în viața lor, ca sosirea unui domnitor. Când ieșiră boierii din casă, bordeienii se așezară pe două rânduri, privindu-i cu luare-aminte. Erau rumeni la față și veseli. Cuconu Jorj se îndreptă spre supușii lui și zise zâmbind: —Iaca, stăpâna voastră, măi, oameni buni... și privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. —Dumnezeu să-i deie sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea rumenită atât de apetisantă, Încât mulți din cei prezenți pe terasa Corso Înghițiră În sec. Salivau nu numai mesenii, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ți spun iar ce mă doare, Preasfântă născătoare și pururea fecioară! Cu ochiul tău din ceruri, Atoatevăzătorul, Tu mi‐ai văzut feciorul, și mi‐ai văzut necazul... În doftori n‐ am credință... Să‐l pui iar în picioare, Să‐ i rumenești obrazul, La tine‐i cu putință, Preasfântă născătoare. Azi rogu‐mă iar ție, Cum rogu‐mă de‐a pururi La sfânta liturghie... Atâta bogăție 190 Avem și noi la casă! Umblat‐a mult băiatu și știe multă carte, Adusă de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dar dreptul sfârșea în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-a trezit nevoia imperioasă de ușurare. Ușurarea pare să fi durat până la ziuă. Când mi-am reluat drumul meu intuitiv spre casa lui Sevgin, la răsărit cerul începea să se rumenească - cum se luminează în septembrie încă devreme. Din sat urcă mirosul familiar al focului la care, până noaptea spre dimineață, țiganii din sat coceau porumbul. Așa mâncau ei cereala asta incredibil de hrănitoare, coaptă pe jăratic și pudrată cu zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare safir prins în turban, deasupra frunții. Mariam avea o minunată rochie din mătase și o coafură de zeitate chinezească. Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca zâmbeau sub voaluri pastelate de cadâne. Obrajii lui Stimo, secretarul marelui dragoman Dimitrie Moruzi, răsăreau rumeni din barba inelată a lui Darius, regele perșilor. Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea unei șuvițe de păr îi mângâia ba obrazul, ba fruntea și îl făcea tot mai conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin păr și întreabă cu un zâmbet jenat, ce vrei să spui? Cel care ești acum este acela care ai fost, răspunde ea, cel care vei fi în viitor este reprezentat de ceea ce faci acum, înțelegi, rezultatele faptelor noastre se rumenesc încet, afectându-ne mult după ce am și uitat că le-am făcut, fiecare faptă rea se întoarce la noi, trăgând după ea și silueta urii de sine, dar siluetele acelea aparțin trecutului, dragul meu, durerea pe care o simți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
inundă tristețea, îmi deschid canapeaua din salon, bătrâna canapea a singurătății mele, căreia îi fusesem lăsată pradă încă mult înainte de plecarea lui, brațele ei păroase mă cuprind, trăgându-mă către încă o noapte chinuită, am impresia că soarele tot mai rumenește coaja de beton de deasupra capului meu, razele sale întunecate mă înfierbântă, gravând pe pielea mea tatuajele invidiei. Iată-l în patul ei, trupul său care crescuse în brațele mele, frecându-se lasciv de trupul ei umed, subțire și lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți, printr-o dâră discretă, rectilinie, de căcăreze negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau niște cârnați și niște mititei, se răspândește progresiv, prolifică, un alt fel de fumigație, o amprentă olfactivă condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ei; că și-a rătăcit fesul decolorat pe care, de obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e gras și înalt, a trecut peste suta de kilograme. Pielea gâtului îi atârnă moale, fleșcăită, dar obrajii îi sunt cărnoși, aproape rumeni și, pe ei, barba nerasă de câteva zile crește țepoasă și albă. — ...al dracului obicei mai ai să colinzi... Toată viața ți-a picat mucu pe la ușile altora... — Eeee-tee... răspunde ea. Nici nu se uită la el. Gata să plece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
restaurant nu poate rivaliza cu ce mi-a adus el. Pe bancheta din spate sînt două coșuri enorme pline cu bunătăți, pe care a reușit să le procure prin diverse relații. Reușesc să văd dintr-o privire lacomă un pui rumenit la cuptor, cașcaval, un pateu, un borcan de afine cu zahăr, o budincă de ciocolată, un ciorchine de struguri - fur din ce se poate fura cîte o bucățică și arunc În gură. Pentru că e o zi Însorită și caldă, găsim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dintr-un film științifico-fantastic și strânsă în talie cu o sfoară împletită. Până și capul ei, cu profilul tăiat în linii drepte, părea mai îngust, de parcă încerca să fie bidimensional. Soarele dăduse o nuanță mai închisă tenului ei smead, îi rumenise pomeții și-i aprinsese reflexe roșcate în părul negru, tăiat foarte scurt. Te-am văzut de mai multe ori la Băi sau la Institut, cum îi spun ăștia de aici. Da? Pearl îl găsea pe Emma extrem de ciudat. Transpira în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încă timidă și ușor încurcată de grosul strat de zăpadă ce a plecat cu greu... Gospodarii caselor au ieșit afară... câmpul îi cheamă, îi ademenește și, în același timp, le face promisiuni cu brazdele sale asemenea unor felii de pâine rumenită într-un cuptor de lut, bine încins și stropit cu apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura toată înțelege că trebuie să palpite din nou. Mai îndrăzneți, mugurii copacilor ies la iveală... ei
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Într-o excursie, în tren, ca să vadă mai bine peisajul, Margareta mi s-a cățărat pe genunchi. Am susținuto, ca un prelat potirul cu darurile sfinte. Indescriptibil, fluidul a pătruns-o și pe dânsa, căci, sub frăgezimea obrajilor, s-a rumenit. Își apropiase tâmpla de fruntea mea și amândoi am rămas cufundați într-un extaz care ar fi trebuit să fie veșnic. Când în acea seară fatală am destupat vrana valurilor ce-mi spărgeau pieptul, ea a tăcut, a ascultat, apoi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
piere de-a-n picioare Din zi în zi - atunci el[e] -au deschis Ferești înnalte și, la mândrul soare, 195Din boal - adâncă fata a învis Și se făcu și mai fărmăcătoare, Astfel cum nu îți trece nici prin vis - Se rumeni în fața ei ca mărul, A-ntinerit-o aerul și cerul. 55 {EminescuOpVI 56} Un smău o vede, când s-a pus să stee N-a ei fereastă n'asfințit de sări; Sburînd la cer, din ochi-i o scîntee Cuprinse - a ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mirosi cu gur-abia deschisă Și ochii ei pluteau în mii de vise. 345Ea alergă cu grabă la fereastă, Să vadă dacă vântul nu-i aduce Și alte flori, așa frumoase c-asta, Dar de-ngăimare ochiul ei străluce Și surâzând ea rumenește, castă, 350Cînd vede-un tânăr lângă poarta-n cruce. Și el o vede și cu mândru glasu-i El îi vorbi, oprindu-și calu-n pasu-i. Ah! te-am văzut, mi te-am văzut în fine Copil cu ochi de - albastră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
picioare, Păru-i curge la călcîe, Iară luna zâmbitoare Poleind-o, o mîngîe. La picioare-i el s-aruncă, Lângă el să vie-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lângă el în mândră șagă, Și el brațele și-ntinde, Rumenește și s-aprinde, Pe când ochii lui o sorb, Dar nimic în braț nu prinde - Căci frumoasa-i fără corp. Ah, gândi el cu turbare, Tremurând învăpăiet - Dulce zână, cum nu are Corp frumos, precum o văd! - - Asta n-o pot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o bonetă Înaltă discută puțin cu Sandina În germană. — Spune că nu poți pleca pînă nu Îi Încerci rața. Wakefield nu vede nici un inconvenient. Înainte de a apuca măcar să mulțumească, i se pune În mînă o farfurie pe care un picior rumenit de rață stă cuibărit pe un culcuș de linte. Sandina ia și ea o porție și se așează amîndoi la una din mesele grunjoase, sub ochiul atent al bucătarului. Wakefield ia o Îmbucătură: rața are un ușor gust de afumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]