715 matches
-
buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci patul într-o odaie străină ca atunci cînd adormi în rumoarea vocilor din tren în haina aceasta pot pleca departe simt în ea împăcarea copacilor scorburoși care pot cădea în orice clipă simt că nu-i pasă de nimic în mijlocul străzii se oprește pe roșu parcă vrînd să se sinucidă și
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
ludic un hibrid inedit: Pisicîinele. Cu mult mai rar decît în poezie sau proză, apar, din motive foarte obiective, rudele lui Cerber în piesele de teatru. Apariția unui animal în scenă, e știut în teatre, distrage atenția spectatorilor, crează o rumoare, strică spectacolul. De aceea trebuie amintită notabila excepție Pussy, cel din Titanic Vals, care stîrnește oroarea comică a soacrei perfecte Chiriachița. Aici Mușatescu reliefează prin atitudinea față de cîini diferența între generații. Tînăra Miza vede în Pussy, căruia îi face baie
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
Alexandru Dabija trupei de la Odeon nu este tocmai ușor pentru actori care nu sînt obișnuiți să joace acest gen de teatru, la care copii reacționează prompt, în timpul reprezentației. Și eu m-am acomodat după ceva timp, părîndu-mi-se ciudat să aud rumoare și zumzete în sala Odeonului. La flori, la suc de pepeni, însă, e ceva normal, la urma urmelor. Mi se pare că în urma acestei experiențe toată lumea a avut ceva de cîștigat. Nu poate nimeni să spună că habar n-are
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
Și unde să se vadă mai bine asemănarea decît în mersul presei, care l-a dezamăgit pe unul, l-a amuzat amar pe celălalt. Și azi, ca și atunci, gazetăria nu se face cu ziare și reviste, se face cu rumori (ce dacă scripta manent...), prilej de comică exasperare: , telefoniada e sfîntă, ca și taclaua pe coridoare. Nimic nu se știe exact, nimic nu se citește cu atenție, nimic nu se disociază (totul se asociază întru suspiciune), dar totul se comentează
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
la balamuc: "Ceaușescu reales la al XII-lea Congres!" Imperturbabil, Pârvulescu dă sălii replica potrivită, ca-ntr-un "quod erat demonstrandum": "În spiritul acesta a fost organizat Congresul, tovarăși, și aici sunt echipe speciale de agitatori, începând din față și..." Rumoare din nou, proteste, aplauze sacadate. Realizând că nu va mai fi lăsat să vorbească mult, Pârvulescu plasează ultima frază: "Tovarășe, io nu votez pentru ca să aleg pe Ceaușescu în conducerea partidului!" Sala ia foc. Aplaudacii intră în delir, exhibându-și animalic
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
capodopera” pe care îi făgăduise ei că avea s-o scrie la patruzeci de ani, pe când zburau, proaspăt căsătoriți, de la Barranquilla la Caracas. Și o știa nu numai prin el însuși și de la prietenii care îl citiseră, ci și din rumoarea continentală care începuse să se stârnească în jurul romanului, în urma comentariilor din ziare și a unor fragmente publicate în premieră. Glasul cel mai autorizat, și cel mai entuziast, fusese cel al lui Carlos Fuentes care, în iunie 1966, primise la Paris
Dasso Saldívar Gabriel García Márquez. Călătorie spre obârșie by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3060_a_4385]
-
aderării României la Spațiul Schengen,” scrie kitenkinto.hu. Publicația maghiară mai scrie că singura necunosută a acestor alegeri, rămâne persoana care va fi numită premier. "Băsescu a subliniat că va desemna un premier care deservește interesele naționale, ceea ce a provocat rumoare în rândul social-liberalilor, care se tem că, indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, Băsescu nu îl va desemna pe Victor Ponta să conducă noul Guvern. Pe de altă parte, Băsescu a încercat să influențeze campania prin sublinierea faptului că premierul Ponta
Presa ungară: ARD va arunca România în haos by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41189_a_42514]
-
chiar și dimineața cade noaptea./ iar în rest/ mult prea mult/ zgomot de inimi”. Localul devine o țară, excesul e suveran, grijile materiale curente nu contează, animalele iau locul oamenilor, diferențele dintre zi și noapte se suspendă, sentimentele emană o rumoare similară cu cea a petrecăreților: „în țara vinicius nu găsești picioruș de cangur./ vara este iarnă și iarna e tot iarnă./ acolo totul miroase a fum de țigară/ și nenia mari beau peste măsură”. Impresia este a unui imaginar dual
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
stalactite peste față, zăbrelind-o - cînd, cu o urmă de instinct de conservare, îmi vine în cap că trebuie să trag semnalul de alarmă și apoi să sar din trenul ăsta, să fug prin lanurile de porumb, lăsînd în urmă rumoare și furie, draga de ea, poezia, mă sapă, mă smulge, din adîncuri și îmi cară ea leșul sus, pe platou, depunîndu-l în poala ierbii plecată dulce de vînt, cum vagonetul trupul mutilat al minerului în brațele disperate ale nevestei. într-
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
în lac, a fi lucid ca apa nemișcată aduce mai mult folos decît a-ți neliniști sîngele prin poieni cu toți necunoscuții. Mă culc în pat, capul meu ca o busolă arată nordul și-n liniștea din odaie se-aude rumoarea zilelor ce vor veni, e-o deschidere de umbră undeva în dreptul unui perete nu știi niciodată care așa că adormi și-n capul tău se perfectează uraganele. Într-o dimineață cînd m-am urcat pe scaun să omor un păianjen (păianjenul
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
dintre contemporani. Schițele sale nu sunt prin urmare altceva: o suită de fotografii, înregistrând fidel (stenografic de multe ori, la propriu) - dar totodată cu mult farmec și cu o subiectivitate vie - gesturi, atitudini, fraze, faze, reacții, poze, strigăte, mușterii, pierde-vară, rumorile străzii etc. Stahl are astfel impresia că face o „literatură folositoare”, adică documentară. Dar observația cotidiană intră frecvent în alianță cu licența poetică. Nici o contradicție: autorul, spre a observa cât mai bine, devine vilegiaturist în propriul oraș, numit din acest
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
volume) Spre nicăieri, clădit integral pe dialog, descumpănind, presupun, din păcate, și pe nedrept, chiar prin ineditul structurii, receptarea specializată. Dar timpul, bătrân și viclean, are răbdare. În ambele cazuri, ca și în recenta carte, dincolo de expunere, de replici, de rumoarea cuvintelor, câtă elocvență a tăcerii! Câtă putere de persuasiune a tuturor celor ce sunt (cum îmi place să spun deseori) și rămân nerostite! Doamna Mirela-Ioana Borchin evocă, în Apa, cu o precizie și cu o finețe demne de iluștrii analiști
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
de creație ne-a lăsat în voia șobolanilor unde inimile ard fără lacrimi și încep să se topească unde oasele devin semafoare pentru îngeri unde semnele vorbesc o altă limbă pe care n-o înțelege nimeni se-aude în surdină rumoarea lumii un fel de zgomot care ne dă dureri de cap cineva strigă de la tribună rumegând cuvintele ronțăindu-le printre dinți inaugurând delirul vom face drumuri de argint și autostrăzi suspendate luni, 9 mai 2016 Referință Bibliografică: semafoare pentru îngeri
SEMAFOARE PENTRU ÎNGERI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384939_a_386268]
-
nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului LUMI NOI Mi-am ancorat corabia în rada albastră a dimineții și cu lumina surâsului pâlpâind sub pleoapele încă adormite temerar magelan mă avânt în hățișul lianelor străzi deja vibrând sub rumoarea crescândă de pretutindeni revărsată de pași cribluri claxoane pneuri de minge lovită-n gardul de sârmă al școlii și-un soare alb îmi calcă pe urme strecurându-și prudent câte-o rază-n otrăvitul năvod fumegător în care-au prins
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
în sertare. Borcanele dispăreau rânduite pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu statură și voce de sergent major intrase în salon cu mopul în mână și se apucase să șteargă în grabă printre paturi. „Stai culcată!” - îi ordonă ea Soniei care stătea așezată, sprijinindu-se de
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Răspunse rar. „Da... șiiii???”. Pe fața infirmierei se lățise repede un zâmbet încleiat, pe jumătate nedumerit și ca și cum nici n-ar fi vorbit până atunci cu Sonia spuse: „...Ei gaaata... am terminat! și luându-și mopul, părăsi salonul. Se auzea rumoare și curios, râsete în salonul învecinat. Câteva șoapte confirmaseră; venise medicul. În sfârșit, Jinga intrase și în salonul lor. Venise însoțit de un grup de asistenți tineri sau poate rezidenți, nu-și putuse da seama, pentru că atenția îi era îndreptată
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
septembrie 2016, Constanța... XXVIII. DINTR-ODATĂ - TEIULUI LUI EMINESCU, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Oare Este soare Peste floare De cicoare? Oare doare Când mai moare? Și din boare De răcoare, Și rumoare, Și splendoare, Și candoare, Iese-un flutur Și mi-l scutur Peste-un țurțur Din pridvorul casei mele, Părăsit de rândunele. Oare-n aur De balaur Șade-un faur Cât un graur, Pe tezaur? Oare vine, Cu mâini pline, Pentru
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
vine, Cu mâini pline, Pentru mâine Și poimâine, O mireasmă, O fantasmă, O idee, O femeie, O atee - Alizee, Pentru iarnă, Să mă cearnă ... Citește mai mult OareEste soarePeste floareDe cicoare?Oare doareCând mai moare?Și din boareDe răcoare,Și rumoare,Și splendoare,Și candoare,Iese-un fluturși mi-l scuturPeste-un țurțurDin pridvorul casei mele,Părăsit de rândunele.Oare-n aurDe balaurșade-un faurCât un graur,Pe tezaur?Oare vine,Cu mâini pline,Pentru mâineși poimâine,O mireasmă,O fantasmă,O
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
sigur. Toată lumea discuta. Au început să treacă prin fața Casei Scînteii coloanele de muncitori din Băneasa de la fabrici, din Pipera. S-au oprit și au început să strige „Lașilor, Lașilor”. Tot aici era și sediul Ministerului Culturii. Era în Casa Scînteii rumoare, comentam, discutam, dar nimeni nu avea curajul să iasă în stradă. Anghel Paraschiv, care la vremea respectivă era secretar general de redacție, ne-a chemat în biroul lui și ne-a spus așa: „Mergeți în oraș, mergeți în centru, mergeți
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
o jumătate de secol rămas-a uriașa clădire, destinată inițial pentru școală militară, în împietrire, umanizată de multă verdeață și de ordinea interioarelor. Emoția reîntâlnirii absolvenților de acum jumătate de veac a fost piatra de încercare. Îmbrățișări, frânturi de amintiri, rumoare admirativă, nostalgii. Oamenii în toată firea, sobri, maturizați de toate încercările vieții. Și pentru această minunată șansă, mulțumim, respectuos, colegilor noștri: Mircea Dumbravă, Gheorghe Axinte, Tiberiu Macovei, Ioniță Chirilă, cei care au consumat multă energie, străbătând distanțe prin câteva județe
Dedic acest eseu în amintirea foştilor noştri profesori şi foştilor noştri colegi, promoţia 1965! [Corola-blog/BlogPost/93331_a_94623]
-
timp, intră în sală primul secretar Petrea, instalat în funcție doar de câteva luni, care pentru prima dată ne vorbește nouă, primarilor: - Tovarăși primari, v‑am convocat la această ședință fulger ... Se îneacă ... deoarece s‑au întâmplat niște evenimente neprevăzute... Rumoare în sală. Nu vă neliniștiți! Totul este sub control! Organele de partid și de stat au luat toate măsurile pentru ca ordinea și liniștea să domnească la toate nivelurile. Tușește nervos! Aveți grijă ca și la comunele pe care le conduceți
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
singura! Centrul trebuie să se decidă odată dacă vrea sau nu cu adevărat să salveze omenirea, altfel, vă avertizez În modul cel mai serios că... Zoran ridicase glasul, aproape striga, pentru că În rândul celor aflați de față se iscase o rumoare puternică. Cum vocile se Întretăiau, iar frazele erau rupte În bucățele mici, nu mi-a fost limpede dacă protestele gălăgioșilor vizau punctul său de vedere, se Îndreptau Împotriva repunerii pe tapet a chestiunii În momentul respectiv sau aveau altă motivație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție În trecut, atît de concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a format un șir de oameni care ocupă tot culoarul pînă În celălalt capăt. O rumoare continuă de glasuri din care nu se disting cuvintele doar un zumzet uniform de insecte neliniștite, nerăbdătoare. O secretară Înaltă, frumoasă, coborîtă parcă din tablourile lui Grigorescu, apare din trei În trei minute În ușă, ca la doctor, și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene, culoarea mov, piersicile, frisonul de la ora cinci, lingurițele de argint, meciurile de football auzite la radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]