20,976 matches
-
autoritare, indiferent că sunt propuse de comuniștii lui Ziuganov, naționaliștii lui Jirinovski sau oamenii lui Putin. Ca și în România, dreapta democratică, divizată și contradictorie, are puține șanse să ajungă la putere, deși soluțiile ei ar putea redresa real societatea rusă. Firavul început de democrație ar putea fi, în consecință, oricând retezat, rușii tinzând să revină la structurile de tip autocratic, precomuniste, imperiale. Chiar și foști dizidenți, ca Soljenițîn sau Zinoviev au ajuns să susțină că "sufletul rus" este mai apropiat
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
redresa real societatea rusă. Firavul început de democrație ar putea fi, în consecință, oricând retezat, rușii tinzând să revină la structurile de tip autocratic, precomuniste, imperiale. Chiar și foști dizidenți, ca Soljenițîn sau Zinoviev au ajuns să susțină că "sufletul rus" este mai apropiat de colectivismul dirijat autoritar, singura problemă fiind a scurtcircuitării relației dintre autocrat și popor. Abisalului suflet rusesc nu i se potrivește individualismul occidental, concurența democratică presupusă de acesta. Rusia a fost mare și a impus Europei și
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
credință pentru a-și întări unitatea, pentru a se apăra de alienările generate de preluarea unor forme de organizare străine. Petru I, adept al autocrației, dar și al formelor de organizare europeană, ar fi voit să limiteze conservatorismul bisericii ortodoxe ruse, autocefale, favorizând protestantismul. El a intuit - înaintea lui Max Weber - că etica protestantă potențează spiritul capitalist, dar, în cele din urmă, s-a mulțumit cu supunerea ei puterii laice. Sub comuniști, biserica ortodoxă a fost sistematic combătută și conducătorii ei
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
așa. Se vorbește mult despre public, a spus Breban, el are publicul său care l-a urmat prin ani cu fidelitate, dar nu scrie anume pentru acest public, deși ăl respectă, un respect pe care l-a învățat de la prozatorii ruși. Nu publicul ăl preocupă, în primul rând, atunci când scrie. |l interesează felul în care ăl receptează critica și este conștient de importanța factorului timp. Silviu Lupescu a exprimat, în cadrul |ntâlnirii, punctul de vedere al editorului. Interesul publicului pentru literatură într-
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
chef să mă cert, cu atât mai mult cu cât, în același moment, îmi amintesc un episod pe care ea cu siguranță l-a uitat. Această femeie ne vizitase o dată pe mine și pe soția mea la Praga, după invazia rusă, în 1970 sau 1971, când noi ne aflam în teribila situație de proscriși. Fusese din partea ei o probă de solidaritate pe care voiam să i-o răsplătim, încercând s-o amuzăm. Soția mea i-a povestit o întâmplare nostimă (de
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
Ați fost deja la mausoleu să-l vedeți pe Lenin?" Iar el răspunde: "Am pus să mi-l aducă la hotel, contra zece dolari." Figura invitatei noastre s-a crispat. Fiind de stânga (este în continuare), ea vedea în invazia rusă a Cehoslovaciei trădarea idealurilor care-i erau scumpe și găsea inacceptabil ca victimele cu care dorea să simpatizeze să-și bată joc de aceste idealuri trădate. Nu găsesc deloc nostim" spune ea cu răceală și doar statutul nostru de persecutați
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
regăsesc în limbile moderne o tovarășă din Leningrad. Spre uluirea participanților vajnica reprezentantă a științei sovietice și-a pus întrebarea "cum se explică faptul că din limba greacă și latină au pătruns cuvinte în limbi moderne foarte dezvoltate, asemenea limbii ruse și engleze, și în limbi oarecum evoluate, asemenea germanei..."! Textual! No comment! Si asta în Universitatea Humbold din Berlin! La același congres, în finalul lucrărilor a vorbit ministrul adjunct al învățământului (ministru plin era tovarășa Honeker însă care n-a
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
la o descoperire atât de șocantă: după ce străbați în lung munții împăduriți ai insulei, cu versanți mai înalți și mai abrupți decât în Făgăraș, cu serpentine multe și obositoare, care te fac să încetinești, să oprești la mânăstirea Sfântul Ioan Rus (ale cărui relicve au fost aduse aici de refugiați din Asia Minor), să faci câteva popasuri unde bei apă clară și mănânci miere, ei bine, după ce te prinde noaptea pe drum, care se lasă brusc și te aruncă într-o
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
carență frapantă. Dacă e întrucâtva explicabil că romanul basarabean nu are punți de comunicare cu romanul din România, e destul de ciudat că nu are nici un fel de relație semnificativă (sau nu am știut eu să le identific?) nici cu proza rusă, clasică sau modernă. Nu pun la socoteală oportunismele din anii ´50, care nu pactizează cu tradiția profundă rusească, ci cu ideologia sovietizantă (triumfalismul comunist, colhozurile, modelele personajelor idilizant-pozitive, retorica fericirii colective), care nici nu merită adusă în discuție. Micile izbânzi
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
generoasă, vede uneori sincronizări care nu prea există. Limbajul analizei psihologice e foarte timid, slab structurat. E profund dezamăgitor să constați că nici în deceniul șapte literatura bună basarabeană (și, în mod special, romanul) nu e racordată nici la literatura rusă, nici la literatura europeană și nici măcar la literatura din România. Pare că vine de nicăieri sau că e căzută din cer. Romanul mitic sau fantastic, specia de maturitate a unei literaturi, lipsește cu desăvârșire. O notă discordantă, plăcută, fac comicul
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Al. Călinescu ne atrage atenția asupra unor întîmplări suspecte legate de masacrul de la Beslan și care n-au fost menționate decît în "Le Figaro". Despre ce e vorba? Aflînd de luarea de ostatici de la școala din Osetia, doi celebri jurnaliști ruși de opoziție, Anna Politkovskaia de la "Novaia Gazeta" și Andrei Babițki de la secția rusă a Europei Libere, ambii specialiști în probleme cecene, autori de volume cu această temă, s-au grăbit să ia avionul spre locul tragediei. Anna a fost servită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
Beslan și care n-au fost menționate decît în "Le Figaro". Despre ce e vorba? Aflînd de luarea de ostatici de la școala din Osetia, doi celebri jurnaliști ruși de opoziție, Anna Politkovskaia de la "Novaia Gazeta" și Andrei Babițki de la secția rusă a Europei Libere, ambii specialiști în probleme cecene, autori de volume cu această temă, s-au grăbit să ia avionul spre locul tragediei. Anna a fost servită în timpul zborului cu un ceai, i s-a făcut rău, avionul a aterizat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
laureat al premiului Nobel și ceilalți, în special Bialik, sunt nume care au pătruns și la noi. A.O.: Mă bucur să aud acest lucru. Aceștia au fost mentorii mei. Și, într-un fel, mă consider un discipol al scriitorilor ruși din secolul al nouăsprezecelea, pe care, din păcate, nu i-am putut citi decît în traduceri. în primul rînd și în cea mai mare măsură m-a influențat Cehov. Eu mă consider un scriitor al gospodăriei casnice: al dormitorului, al
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
timpuluiť. De exemplu, la data aceea locuiam pe strada Belgrad colț cu strada Londra, și nu departe de mine - asta știa tot cartierul, era un cvartal întreg, fostele locuințe Astra, unde fuseseră încartiruite trupele sovietice. Dar nu vedeai vreun soldat rus în nici un moment al zilei. Până și geamurile caselor erau vopsite în negru. În zori, dat fiind că eu sunt un matinal, pe la patru dimineața auzeam trupele făcându-și exercițiile de înviorare. După care veneau doi sau trei ostași care
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
se ramifică întreaga argumentație a lui Adrian Marino: ,1. Ieșirea definitivă din izolare, pe toate planurile, a României; 2. Orientarea decisă spre Vest și spre toate structurile euro-atlantice; 3. Integrarea europeană progresivă și ieșirea bine calculată din sfera de influență rusă, profund negativă; 4. Formarea unei pături mijlocii urbane și rurale. Ea singură poate avea aspirații și convingeri efectiv europene". Este ușor de remarcat că, indiferent de componența și opțiunile politice ale guvernelor care s-au succedat din anul 1995 încoace
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
Cantemireștilor constituie un capitol senzațional de istorie, în primul rând pentru Moldova anilor 1680-1711, dar și pentru Rusia lui Petru I. Piese importante din acest dosar al familiei Cantemir, extrem de complicat și de voluminos, sunt revalorizate periodic. Bibliografia română și rusă pe tema Cantemireștilor e impresionantă. O sinteză recentă a acestei problematici am citit în capitolul Vremea Cantemireștilor, redactat de Paul Cernovodeanu, în tratatul Istoria Românilor, patronat de Academia Română, volumul V, Editura Enciclopedică, 2003, p. 296-340 (împreună cu o bibliografie actualizată a
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
și Maria Cantemir din anii 1732-1744 (p. 163-238), preluată din anexele unui studiu din 1891 (deci la fel de vechi ca primul menționat) aparținând lui Ivan Ivanovici Șimko. Nu e vorba deci de documente inedite, dar ele, circulând mai mult între cercetătorii ruși, sunt o adevărată revelație pentru noi. Reînvie o epocă, aceea de la curtea lui Petru I și a succesorilor lui, primesc viață personaje misterioase ca prințesa Maria și fratele său diplomat Antioh, apar ca figuranți turbulenți prinții Constantin (ceva mai așezat
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
bambus și avea foarte multe tatuaje. E foarte interesant să faci pe micul spion al lui Picasso, să vezi cu ce pământ anume lucrează el ceramica lui, la fel ca micuța Ramona, care-l spiona pe Chagall. Catalanul și pictorul rus erau amici-inamici. întrebat într-o zi de o ziaristă dacă-i place Picasso, el a răspuns: ,dacă eu îi plac lui Picasso și Picasso îmi place mie". Acum am să-i șoptesc cititorului la ureche o curată blasfemie: ,mie îmi
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
era o meserie ,putredă". Micului David i se povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată o întâmplare semnificativă pentru amândoi. Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
ceremonia tunsului în frizerie ca probă a bărbăției (Scurtă istorie a tunsului), meandrele ciudate ale memoriei asociază plăceri gurmande și sexuale (Apetit). A doua reprezentație și Să vorbim franțuzește alcătuiesc cele mai ingenioase proze ale volumului, omagii la adresa marilor autori ruși, ca și a spiritului francez. A doua reprezentație reconstituie o poveste de dragoste trăită de un Turgheniev bătrîn cu o actriță care joacă un rol secundar într-o piesă de tinerețe. Virtuozitatea autorului transpare în mînuirea convențiilor: pasajele din scrisori
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
a urcat pe copil. Și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mîinile pe mîinile lui și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit." (II, Regi, 4, 32-35.) In anumite regiuni din imperiul rus de altădată, unul din leacurile împotriva bolilor la vite era sărutarea animalelor pe frunte. Povestea Frumoasei din pădurea adormită este exemplară pentru sărutul care conjură maleficiile și vrăjile, sărutul care vindecă, care trezește din somnul ucigător, care reînsuflețește. Lumea poveștilor
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
politețea sa afectuoasă, îi poftea cu blîndețe la sărutări (de bun sosit) și arăta fiecăruia cea mai mare atenție 5". Amabilitatea poate fi și un mod de a-ți prinde adversarul în plasa unei curtoazii băloase! Hrusciov și oamenii politici ruși au practic mult sărutul pe gură în timpul vizitelor protocolare ale adversarilor lor occidentali, chiar și ale tovarășilor lor, dacă ne gîndim la Kosîghin care l-a sărutat pe ,fratele său mai mic" ceh Dubcek în 1968, cu cîteva zile înainte de
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
cu femei, dar bărbații să nu sărute femeile 8." Tradiția sărutului pascal era totuși independentă de orice condiție socială și sexuală, afirmînd egalitatea oamenilor în fața evenimentului care aduce bucurie omenirii întregi: reînvierea lui Hristos 9. De aceea, nici un mare boier rus nu refuza sărutul cerut de cel mai umil mujic al său iar modestia nu putea servi drept scuză femeii măritate, nici pudoarea fetei tinere pure pentru a se sustrage sărutului pascal. Sărutul pe gură face parte din riturile slujbei. Este
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
formele sale de manifestare și nu ezită să denunțe intoleranța, indiferent de unde ar veni ea. Pentru a-i caracteriza pe liderii ,revoluției din octombrie" îl citează pe ziaristul și scriitorul italian Iganzio Silone: ,ŤCeea ce m-a uimit la comuniștii ruși, chiar la personalități cu adevărat excepționale, ca Lenin și Troțki, era absoluta incapacitate de a discuta nepărtinitor opiniile contrare. Oricine îndrăznea să îi contrazică era un oportunist, dacă nu de-a dreptul un trădător sau un vîndut. Un adversar de
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
pentru a-și întemeia înafară rațiunea de existență. Asemenea deschideri nu erau posibile, societatea comunistă era închisă în sine, închistată în dogmatism. Cele două contemporaneități, universală și românească, îi erau interzise. Singura supapă deschisă, deloc de neglijat, era spre literatura rusă prin intermediul sovietismului general, sub un control drastic și un dirijism sufocant. Astfel încât critica basarabeană ia naștere după 1940 ca o variantă debilă a ideologiei partidului bolșevic, ca un instrument al partidului unic. Nu marxismul, nici leninismul (foarte îndepărtate ca surse
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]