1,007 matches
-
din interior de un val de pământ, iar, în interior, clădirile ce adăposteau trupele, magaziile de provizie și atelierele. Urmele unei așezări rurale mici, compuse din locuințele și proprietățile funciare ale numeroșilor veterani, coloniștilor și dacilor autohtoni, cât și vile rustice, sunt multiple; aici s-au descoperit diverse cărămizi, țigle și olane de acoperiș, piese de mozaic de mai multe mărimi (în 1967, cu ocazia săpării fundației la noul sediu al C.A.P.-ului), tuburi pentru apeducte (foarte multe si variate topologic
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
de grădină ("Emberiza hortulana"), presură de stuf ("Emberiza schoeniclus"), șoim de tundră ("Falco rusticolus"), șoim călător ("Falco peregrinus"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), frunzăriță-galbenă ("Hippolais icterina"), rândunică roșcată ("Hirundo daurica"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), sfrâncioc-cu-cap-roșu ("Lanius senator"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), gaia neagră ("Milvus migrans"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura
Stepa Casimcea () [Corola-website/Science/330727_a_332056]
-
spre mare. Pielița este de culoare neagră-roșietică, potrivit de subțire, acoperită cu pruină. Miezul este cărnos, crocant, cu gust specific de coarnă. Sămânța este mare, oval-alungită, colorată cafeniu închis, cu șalaza ovală și rostru scurt și subțire. Este un soi rustic, viguros, cu creșteri vegetative mari, dar care își maturează bine lemnul. Are o perioadă lungă de vegetație (185-200 zile), prezintă cerințe mari față de căldură (3800 grade C temperatura globală). Dezmugurește relativ timpuriu, în prima decadă a lunii aprilie, iar pârga
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
mare”. Această expresie conotează automat ideea că moșii și strămoșii lor au fost cu toții bogați și că au trăit fericiți în prosperitate deplină, în lux chiar. Totuși doar patru-cinci case frumoase - cândva somptuoase, actualmente părăginite - atestă astăzi o anumită opulență rustică a câtorva moșieri. Dobridorenii nu acceptă însă decât cu dificultate că antecesorii lor ar fi putut trăi cândva în condiții precare. De exemplu, neagă cu vehemență faptul că majoritatea străbunilor, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, nu locuiau în vile
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Dobridor, recunoscute unanim de consăteni (și cunoscute, desigur, pe plan național și internațional) sunt muzicologul Nicolae Lungu, filosoful-poet Ilariu Dobridor, generalul Petre Dumitrescu, lingvistul Gheorghe Constantinescu-Dobridor și psihopedagogul Ion Negreț-Dobridor. Dobridorenii au amestecat întotdeauna adevărul cu ficțiunea creând un ontos rustic sui-generis marcat de realism magic și miraculos: ei relatează întotdeauna orice întâmplare exagerând faptele, subiectivizând împrejurările, hiperbolizând pretinsele consecințe faste sau nefaste, atribuindu-și întotdeauna roluri eroice; sunt predispuși să inventeze fapte care nu s-au produs, să scornească pățanii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
mp, (iar la nord de prăznicar a fost cumpărat un teren de 800mp necesar extinderii complexului parohial). În exterior (latura de vest) a complexului parohial este situat Parcul Parohial Sihăstria”, amenajat să servească și ca ,Școală de vară”, având împrejmuirea rustică, din bulumaci de salcâm și scândură de brad, prevăzut la sud și vest.cu portițe pentru acces. În incinta parcului este ridicat un monument în cinstea tuturor eroilor martiri din toate timpurile și din toate locurile, jertfiți pe câmpurile de
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
român, care au fost tipărite postum, în 1554, Bernardim a cultivat genul virgilian și italian al eglogei, gen cunoscut în Portugalia datorită lui Sá de Miranda. În general, ca limbaj, teme, prezentare a personajelor și evocare, adesea realistă, a vietii rustice, de o ingenuitate aparentă, poezia lui Bernardim îmbracă o formă populară spre deosebire de forma versificata elaborată și de limbajul prețios pe care-l foloseau poeții în saloane pentru a le curta pe doamne. Pentru Bernardim, dragostea este întotdeauna o neîmplinire, iar
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
în față: Cămilo și Eça. Se obișnuiește să se facă o apropiere între opera lui Camões și cea a marelui prozator din prima jumătate a secolului al XX-lea, Aquilino Ribeiro, poate pentru că la ambii scriitori lexicul este bogat, atmosfera rustica și munteneasca, întâmplările multe și felurite, iar personajele dintr-o bucată, uneori aprige, reprezentând acea lume arhaica ce mai dăinuia în inima munților. Dar lui Aquilino îi lipsesc câteva din cele mai importante calități ale marelui, dar nu unicului, sau
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
aici să provină și un relief, reprezentând pe o fată doi gladiatori, iar pe cealaltă, un bărbat călare. Monumentul descris pare a fi un perete de aedicula, iar ansamblul descoperirilor ar putea indica existența în acest punct a unei "villa rustica". În anul 2016 ,pe raza comunei , în satul Aruncuta s-a găsit un topor din rocă dura de bazalt, șlefuit și perforat la dimensiunile: lungime = 105 mm., lățime = 75 mm. și grosime topor = 35 mm. Orificiul pentru coadă toporului are
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
aici să provină și un relief, reprezentând pe o fată doi gladiatori, iar pe cealaltă, un bărbat călare. Monumentul descris pare a fi un perete de aedicula, iar ansamblul descoperirilor ar putea indica existența în acest punct a unei "villa rustica". De pe teritoriul localității provine un denar de la Septimius Severus.. Satul Suatu se numără printre cele 633 de localități în care s-au instalat, în anul 2008, telecentre pentru comunitățile cu acces limitat la serviciile de telefonie și internet. Un telecentru
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
de monede găsite la ruinele din perimetrul cetății Salașul de Sus. În lucrarea editată de un colectiv condus de Hristache R. (5b) se fac referiri la agricultura din perioada romană practicată în satele din zonă sau despre urme ale vilelor rustice găsite (la Râu Alb și Ohaba Ponor). De asemenea în lucrarea scrisă de I.Lazăr (5) sunt analizate formele de organizare ale populației daco-romane care s-au constituit după retragerea stăpânirii romane (274 d.Hr.), mai ales în secolele de la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și chiar peste hotarele acesteia. Producția s-a diversificat la sticlă de geam, recipiente pentru lichide, pahare și obiecte ornamentale, din care câteva exemplare s-au păstrat până în zilele noastre. Stilul ploștilor și al canceelor fabricate aici are o tentă rustică ce le individualizează, iar paharele au formă de clopoțel prelungit într-un picior cu talpă. Majoritatea paharelor erau colorate iar unele chiar gravate. Meșterii care au venit de la Pădurea Neagră, din Bihor, au adus cu ei stilul colorării în albastru
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
dimensiuni modeste are formă de navă cu pridvor Clopotnița din lemn a fost construită în jurul anului 1923, odată cu lucrările de renovare. Altarul este despărțit de naos de o catapeteasmă ornată cu icoane în tempera datând din 1835-1845 și porți pictate rustic. Pe lângă efectuarea lucrărilor de renovare, familia Tătărescu o înzestrează cu iconostas, jillțuri de lemn și un policandru cu brațe de aramă <refname="cula"> În urma cumpărării domeniului, biserica a devenit un paraclis al familiei Tătărescu. Poarta mare din lemn de stejar
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
oaspeți, după modelul casei cu același nume care se găsește expus la Muzeul Țăranului Român din București. De-a lungul timpului, casa a suferit mai multe transformări pentru a fi locuibilă. Aspectul interior este cel al unei locuințe în stil rustic, având pardoseli din parchet de stejar, pereți simpli tencuiți și văruiți. În afară de moșia de la Poiana, familia Tătărescu mai avea o casă mare în municipiul Târgu Jiu. Edificiul, situat pe Calea Unirii, nr. 22, este consemnat în în anul 1913, ca
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze. În stare naturală, gutuiul atinge înălțimi medii de 3-4,5 m (cu extreme între 1,5-6 m) și are un aspect robust și rustic de tufă cu mai multe tulpini, ce pornesc de la baza coletului. Coaja tulpinilor este sensibilă și poate fi afectată chiar și de lovituri superficiale. Rădăcinile nu se dezvoltă mult în adâncime, fiind dispuse în stratul superficial al solului. Coroana este
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
sacilor cu grâne pentru front. Prin descărcarea lor necontenită se pot vedea stivele înalte acoperite cu pelerine multicolore contra ploii. Se pot vedea și peticele kaki ale pelerinelor. Compoziția este curioasă prin faptul că îmbină peisajul de periferie urbană și rusticul ce transpare din prezența carelor cu boi mânate de căruțașii cu ițari și cu cămăși albe de in, ce aduc în plus o notă idilică, cu scena de muncă asiduă și febrilă de descărcare a sacilor în piramidă. Un accent
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
și are codul LMI = B-II-m-B-19483. Datele exacte despre construcția conacului sunt puțin cunoscute, aceasta fiind consemnată pentru prima oară într-un plan topografic din 1946. Stilul arhitectural este greu de definit, înglobând în mod armonios elemente din stilurile: neogotic, neoromânesc, rustic normand, stil chalet și Art Nouveau, la care se adaugă în special la interior, motive clasice și neobizantine. Deși inițial construită ca o locuință, are centrat în interiorul ei un amplu hol de onoare, pe două niveluri, cu rol de sală
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
Delichon urbica"), egretă albă ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"), presură bărboasă ("Emberiza cirlus"), lișiță ("Fulica atra"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), ciovlica roșcată ("Glareola pratincola"), piciorong ("Himantopus himantopus"), rândunica de hambar ("Hirundo rustica"), sfrâncoc ("Lanius excubitor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), grangur ("Oriolus oriolus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), lopătar ("Platalea
Ianca - Plopu Sărat () [Corola-website/Science/330319_a_331648]
-
în Franța, fie în Bretania la Vitré, fie în atelierul său din Paris. Revenit în țară, deschide mai multe expoziții personale la Ateneul Român între anii 1891 și 1904. Din 1890 se stabilește la Câmpina și se dedică preponderent subiectelor rustice, într-o nesfârșită variație a motivului, pictează portrete de țărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de țară și numeroase peisaje cu specific românesc. În 1899 este numit membru de onoare al Academiei Române. Nicolae Grigorescu se stinge din viață la
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
a o înțelege pe plan superior de revalorificare. Receptiv la tot ce e legat de plaiul natal, a devenit un rapsod al plaiului și al vieții țăranului moldovean. Impunându-se publicului iubitor de artă mai ales prin tablourile cu temă rustică, Vieru a executat lucrări cu factură plastică, trecute prin filiera imaginativă a unui artist experimentat și de o înaltă tensiune creatoare. În ultimele sale opere se face tot mai pronunțat elementul metaforic, care îi lărgește spațiul artistic. Operele sale sunt
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]
-
nu era tocmai chipeș, chiar numindu-și într-o ocazie nasul „"my most prominent feature"” („"trăsătura mea principală"”). Despre fața sa, Nathaniel Hawthorne a scris : „[Thoreau] e urât ca păcatul, cu nasul lung, gura strâmbă, și cu maniere necizelate și rustice, deși politicos în felul său, maniere care corespund înfățișării sale. Dar urâțenia sa este una onestă și într-un fel agreabilă, care i se potrivește mai bine decât ar face-o frumusețea.” Thoreau a studiat la Harvard între 1833 și
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
sfârșitul părții apar motive ce anticipează tematica părții ulterioare, Menuetul lent. Preludiul împreună cu Menuetul lent constituie o unitate cu toate că prin construcție, cele două par a fi separate. Menuetul lent strecoară în entitatea sa influențe din Cântec de nuntă din Divertismentul rustic a lui Sabin Drăgoi și de asemenea din tema principală din finalul Simfoniei în Do de Mihail Jora. Ethosul popular este în această parte nu numai de moduri minore și cromatizate, ci și e de moduri majore ce permit unele
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
în noua carte a lui Ioan Alexandru este imaginea unei Transilvanii dramatice, pe chipul căreia însemnele unei sublime frumuseți stau alături atât de firesc încât se resimte comunicarea de adâncime, chiar condiționarea, cu adâncile răni ale suferinței ancestrale; un univers rustic aspru, cu dealuri și munți bolovănoși, expresie a dramatismului conținut, dar și a unei substanțe cu duritate de cremene, cu vegetație frustă, rodind atâta frumusețe câtă amară esență, populat de un soi aparte de oameni, a căror înaltă, pură chemare
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
și unitate națională: "Un singur rost plinește graiul meu / Încerc să-l spun din nou mai cu tărie / Că neamul meu părinții din părinți / Cred în lumină și în veșnicie; marii apostoli ai neamului aparțin de aceeași esență curată și rustică".» (TML, 143 sq.). Iar aceste calități semnalate de criticul Mircea Tomuș persistă și în „imnele“ consacrate de Ioan Alexandru celorlalte spirituale provincii, „țări de râuri / munți“ ale României, sunt caracteristice întregii spiritualități geografic-valahice. Se cuvine a se mai menționa că
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu. Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu. În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]