226 matches
-
tabăra ruteană unde i s-ar fi promis funcții. Wassilko ar fi devenit astfel un renegat pentru populația românească. În 1898 a fost ales ca deputat în Dieta Bucovinei în colegiul comunelor rurale din districtul Vijnița. Deși nu cunoștea limba ruteană, a memorat la început câteva fraze pe care le-a spus alegătorilor. A fost reales permanent în Dietă până în 1918. Devenit reprezentant al rutenilor, Wassilko a început să susțină revendicările acestora. În discursul de 1 martie 1900 din Parlamentul Imperial
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
al rutenilor în Galiția și Bucovina. Astfel, în ședința Parlamentului de la Viena din 20 iunie 1907, el a declarat următoarele: ""Dorim crearea fostului regat rutean al Haliciului și al Vladimirului cu Bucovina învecinată și constiturea acestui teritoriu într-o provincie ruteană deosebită cu Dieta ei provincială"". În timpul primului război mondial, Nicolae Wassilko a devenit unul din fondatorii Radei Centrale Ucrainene de la Viena (1914) și ai Radei Generale Ucrainene (1915), participând la activitățile politice pentru înființarea unui stat ucrainean pe teritoriul estic
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
Bucovineni, un corp de peste 1.000 de voluntari huțuli din districtele Vijnița și Storojineț care a luat parte între anii 1915-1916 la luptele cu rușii, ca parte a trupelor austro-ungare. Cavalerul de Wassilko a fost un susținător al soluționării problemei rutene de către austro-ungari, ceea ce prevedea ca în situația victoriei Triplei Alianței în primul război mondial să se reînființeze fostul Principat Galiția-Volînia ca regiune autonomă națională în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În ședința Parlamentului de la Viena din 16 iunie 1917, Wassilko exprima dorința rutenilor
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
fost adversar al rusofiliei, contribuind esențial la victoria populiștilor ucraineni ("rutenii tineri") din Bucovina împotriva rutenilor rusofili; a fost conducătorul asociației studențești "Unirea" (Soiuz) din Cernăuți (1879—1882), fondator al asociațiilor "Casă Poporului" (Народний Дім), "Boianul Bucovinei" (Буковинський Боян), "Școală Ruteana" (Руська Школа) etc., activist al societății "Ruska Besida" (Руська Бесіда). A fost membru al Institutului de Slavistica din Praga. Între anii 1892-1911 a fost deputat al Partidului Național-Democrat Ucrainean în Dieta Bucovinei (în perioada 1904—1910 a fost vicemareșal al
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
prin activitățile și lucrările sale (el a publicat primul manual de gramatică pentru școlile ucrainene - 4 ediții: 1893, 1907, 1922 șі 1928) a introdus în 1893 ortografia fonetica în școlile secundare din Bucovina, apoi a extins-o la toate școlile rutene. În domeniul economic, în calitate de șef al "Casei Rutene" și al "Tovărășiei Țărănești" (din 1903) a încercat să construiască asociații cooperatiste rutene; eșecul din 1910 a dus la divizarea comunității ucrainene din Bucovina și facilitarea activităților politice și sociale ale lui
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
primul manual de gramatică pentru școlile ucrainene - 4 ediții: 1893, 1907, 1922 șі 1928) a introdus în 1893 ortografia fonetica în școlile secundare din Bucovina, apoi a extins-o la toate școlile rutene. În domeniul economic, în calitate de șef al "Casei Rutene" și al "Tovărășiei Țărănești" (din 1903) a încercat să construiască asociații cooperatiste rutene; eșecul din 1910 a dus la divizarea comunității ucrainene din Bucovina și facilitarea activităților politice și sociale ale lui Smal-Stocki. Pe de altă parte, dezvoltarea mișcării naționale
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
1928) a introdus în 1893 ortografia fonetica în școlile secundare din Bucovina, apoi a extins-o la toate școlile rutene. În domeniul economic, în calitate de șef al "Casei Rutene" și al "Tovărășiei Țărănești" (din 1903) a încercat să construiască asociații cooperatiste rutene; eșecul din 1910 a dus la divizarea comunității ucrainene din Bucovina și facilitarea activităților politice și sociale ale lui Smal-Stocki. Pe de altă parte, dezvoltarea mișcării naționale ucrainene din Bucovina a fost influențată de cercetările sale (printre altele a publicat
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
crăieștii măriri" . Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau ca limbă de predare româna (o școală - numai româna, 11 - româna alături de cea germană, ruteană sau poloneză), iar școlile din Bănila Moldovenească, Broscăuții Noi, Broscăuții Vechi, Corcești și Davideni din districtul Storojineț aveau ca limbă de predare româna . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Broscăuții Vechi a făcut parte din componența
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
Storojineț (în ). Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau ca limbă de predare româna (o școală - numai româna, 11 - româna alături de cea germană, ruteană sau poloneză), iar școlile din Bănila Moldovenească, Broscăuții Noi, Broscăuții Vechi, Corcești și Davideni din districtul Storojineț aveau ca limbă de predare româna . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Davideni a făcut parte din componența României
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
Storojineț (în ). Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau ca limbă de predare româna (o școală - numai româna, 11 - româna alături de cea germană, ruteană sau poloneză), iar școlile din Bănila Moldovenească, Broscăuții Noi, Broscăuții Vechi, Corcești și Davideni din districtul Storojineț aveau ca limbă de predare româna . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Broscăuții Noi a făcut parte din componența
Broscăuții Noi, Storojineț () [Corola-website/Science/315531_a_316860]
-
Storojineț (în ). Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau că limba de predare română (o școală - numai română, 11 - română alături de cea germană, ruteana sau poloneză), iar școlile din Bănila Moldoveneasca, Broscăuții Noi, Broscăuții Vechi, Corcești și Davideni din districtul Storojineț aveau că limba de predare română . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Bănila pe Siret a făcut parte din
Bănila pe Siret, Storojineț () [Corola-website/Science/315525_a_316854]
-
se poată ruga. Începând din anul 1782, biserica a fost amenajată pentru trebuințele cultului catolic. Astfel s-au efectuat următoarele modificări: Credincioșii romano-catolici și-au construit o biserică proprie în anii 1836-1837, Biserica Învierea Domnului trecând în folosința comunității greco-catolice rutene din orașul Suceava. Cu toate modificările făcute bisericii, catolicii nu au dat jos pisania originară care atesta că acest lăcaș de cult a fost ortodox. În anul 1923 Consistoriul Arhiepiscopiei Cernăuților a solicitat Ministerului Cultelor și Artelor retrocedarea Bisericii Învierea
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
Arhiepiscopiei Cernăuților a solicitat Ministerului Cultelor și Artelor retrocedarea Bisericii Învierea Domnului din Suceava către cultul ortodox. Printr-o scrisoare din 19 mai 1936, în urma intervenției mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu, Ministerul Cultelor a luat această biserică din folosința comunității greco-catolice rutene și a trecut-o în proprietatea Mitropoliei Bucovinei, neoferind ucrainenilor un fel de despăgubire. Episcopul greco-catolic Alexandru Rusu al Maramureșului, care-i păstorea și pe greco-catolicii ruteni, a protestat în Senatul României împotriva acestei măsuri, ceea ce a generat o discuție
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
Dausprungas fratele său, sunt enumerați printre ducii cei mai în vârstă, ceea ce înseamnă că și-au moștenit titlurile. Cronica livoniană Rhymed îl descrie în 1236 ca pe un domnitor al întregii Lituanii. Drumul lui către acest titlu este necunoscut. Cronicile rutene menționează că a ucis sau expulzat o parte din duci, inclusiv rude. Istoricul S.C. Rowell a descris ascensiunea sa la putere ca având loc prin „procesele familiare de căsătorie, crime și succes militar”. În timpul anilor 1230 și 1240, Mindaugas și-
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
luptat la Mazovia (actualmente în Polonia). Scopul lui a fost să încurajeze toate triburile baltice cucerite să se ridice împotriva ordinelor creștine și să se unescă sub conducerea lituaniană. Influența sa a crescut în timp ce Mindaugas se concentra asupra cuceririi pământurilor rutene, trimițând o armată mare la Briansk. Treniota și Mindaugas au început să urmărească priorități diferite. Cronica Rhymed menționează nemulțumirea lui Mindaugas asupra faptului că Treniota nu realizase nicio alianță în Letonia sau Estonia; se poate ca lui să-i fi
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
fost cea care i-a trezit interesul pentru creștinism. Fundamentele legale ale slavilor de răsărit au fost puse de Iaroslav I cel Înțelept, cel care a publicat colecția de legi Pravila rusă. Aceste legi au rezistat ocupației lituanieno-polone a teritoriilor rutene. Conflictele dintre diferitele cnezate ale Ruteniei, au făcut ca, în ciuda eforturilor marelui cneaz Vladimir Monomahul, Rusia Kieveană să înceapă un lung proces de destrămare. În regiunea Kievului au apărut cnezatete Galiției șiVolîniei. În nord a apărut pentru prima oară în
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
noi, care răspândeau ideile Renașterii. Țăranii polonezi care au fost colonizați în regiune în număr mare s-au amestecat rapid cu populația locală. În acest timp însă, nobilimea ucraineană s-a polonizat și o parte a trecut la catolicism. Țărănimea ruteană a rămas însă preponderent ortodoxă, ceea ce a dus la apariția unor tensiuni religioase și sociale. Țăranii ruteni (ucraineni, dar și de alte naționalități), care au fugit pentru a nu ajunge iobagi, au devenit cunoscuți cu numele de cazaci. Aceștia din
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
de țărani liberi (laukininkas) și de oameni „ne-liberi” (kaimynas și šeimynykštis). Pentru a pune în aplicare această structura socială, a fost nevoie de un stat unificat. O altă forță din spatele unificării a fost dorința de a profita de terenurile rutene, care avuseseră de suferit de pe urma invaziei mongolilor. Erau adesea suficiente alianțe de scurtă durată între ducii lituanieni pentru efectuarea de expediții militare și de jaf în aceste zone (inclusiv Pskov, jefuit în 1213). În total, între 1201 și 1236, lituanienii
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolică cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolică cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
Cernăuți, unde până în 1820 s-a construit cu sprijinul autorităților o biserică. Prin ordinul mai sus-menționat s-a înființat un capelanat greco-catolic la Siret, care a fost condus de preotul Ftoma Kalisiewicz. Autoritățile au cedat biserică Sbierenilor către comunitatea greco-catolica ruteana, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. După înființarea în 1826
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
la Siret în anul 1836. El a păstorit aici doar doi ani, după care i-a succedat preotul Ignatji Buczacki, care a administrat parohia timp de 36 de ani (1838-1874). În perioada păstoririi parohului Buczacki, s-a înființat filiala greco-catolica ruteana de la Gropeni, iar rutenii s-au organizat într-o comunitate etnică (Grămadă Rusească) al carei rol a crescut în viața politică a orașului. În anul 1869, conform recensământului organizat de autoritățile austro-ungare, ponderea rutenilor era de 16% din cei 6
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
secte și 24 de religie nedeclarata. Parohia greco-catolica din Siret a trecut printr-o perioadă de înflorire în timpul păstoririi preotului Clemente Zlepko (în ) (1868-1934), paroh al comunității siretene timp de 40 de ani (1894-1934) și administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România (1923-1930). Ca urmare a eforturilor sale, credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au reușit în anul 1908 să-și construiască o biserică cu hramul „Schimbarea la Fața a Domnului” sau „Preobrajenia”, hram sărbătorit în fiecare an pe 6 august
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolica cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București. Preotul Clemente Zlepko, parohul greco-catolic de Siret, a îndeplinit între anii 1923-1930 funcția de administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București. Preotul Clemente Zlepko, parohul greco-catolic de Siret, a îndeplinit între anii 1923-1930 funcția de administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea să de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]