548 matches
-
Necronomiconului închis în cutia înnegrita de sub piatră nu-ți fie frică ascultă cântecul gândacilor de deșert îi cheamă pe Cei Vechi în inimă și în celelalte organe vitale ale tale cât timp Cartea Numelor Moarte este în mâinile mele râurile sângerii se vor revărsa peste ceea ce tu credeai a fi doar rămășițe Referință Bibliografică: encefalogramă / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 844, Anul III, 23 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate
ENCEFALOGRAMĂ de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345721_a_347050]
-
în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului numai eu și vârful peniței flămânzi mai stăm la marginea căldurii doar prin ea petrec poveștile înșiruite în mici perle: albe, negre cele gri nu-mi plac au amurgul sângeriu, și plămânii mii umple de nisip oare sunt paranoia că pe bunica o înghesui mereu în vârful ei? ce să fac dacă ea are cel mai mult alb deschid ochii larg să-i văd chipul respiră fără reținere, întru în
VÂRFUL PENIŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356291_a_357620]
-
în frumusețea și desăvârșirea ei. „Tu / valsând printre mesteceni / printre fulgii jucăuși de nea / Eu / strigând spre cer o rugă / pentru-a fi numai a mea”... („Iarnă în doi”). Iubirea lui Ioan Găbudean intră în rezonanță cu ninsoarea, cu amurgul sângeriu, cu luna (cum s-ar putea altfel?), cu liniștea albastră și cu melancolia din palma iubitei. În pofida neglijării prozodiei (dar cine mai are timp de prozodie când iubirea îi arde călcâiele poetului?) - a ruperii ritmului și a altor mici neconcordanțe
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
o icoană) Țipat zvâcnet durere geamătul unei feline și bătaia inimii de greier cel mai senzual început de suspin (ritual carnal) Febra iedera pe pereții inimii suntem o clipă unită cu un singur destin (apogeu milenar) Fum de țigară vin sângeriu și umbre ce fac dragoste proiectate pe un cearceaf din curcubeul nopții (sublimul facerii) Liniște, doi îngeri se iubesc. IUBIREA MEA ALBASTRĂ Căci dragostea ce-ți port e că nebună, Geloasa sunt pe tot ce iți atinge mâna! Pe tot
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Suflete înfrățite întru dor și înstrăinare bat cu disperare la porțile grele ale țării, care li s-au închis implacabile, renegându-și fii. Printre zăbrelele lor, ochii
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VOI BIEȚI ACTORI Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului analfabeții au plecat la coasă ca să cosească fânul necosit, când soarele s-a așezat la masă în sângeriul nostru răstignit, și au cosit cu diavolii împreună în pielea goală, câmpurile de maci, apoi, au îmbrăcat haină de lună și-n parlament sunt marii vârcolaci, voi mari actori, o bieți actori, ce v-ați uitat și rolul în valiză
VOI BIEŢI ACTORI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369103_a_370432]
-
mă-nchinau sub furtună, prin iriși de stele căutam ce pierise! Răsuceam roua-n pic pe o strună amară, se copsese gutuia într-un verde târziu, presăram ploaia-n spic peste-un creștet de vară, mă ardea dorul tău blestemat,sângeriu! Pe sub creste de cer toamna-și cântă prohodul, sub un nor ruginit arvunesc aripi noi, simt frisoane de ger pregătind eșafodul, nu e toamna ce urlă ci iubirea-mi prin ploi! Referință Bibliografică: SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! / Doina Bezea
SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370926_a_372255]
-
își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării. M-am întrebat atunci dacă aripile de pe spatele ei aveau aceeași culoare cu ale mele. Nu. Ale ei erau roșii, sângerii ... Referință Bibliografică: EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2066, Anul VI, 27 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic impresionați de prezența falnică și uriașă a bărbatului negru, din fața lor, cu ochii sângerii și alură sălbatică. - Suntem plutonierii Ilie Ghidoveț și Vasile Tocană de la Miliția Capitalei. Am venit în urma apelului primit din casa dumneavoastră! spuseră bărbații, în timp ce prezentau politicoși legitimațiile de serviciu. - Poftiți, vă rog, le spuse Ly. Eu am sunat. Milițienii au
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
ca ,,eres”... Matei Basarab ce-a ctitorit-o Cu credință la îngerii cerești, La lupta neatârnării ce a iubit-o Mânăstirea se numește Plătărești! De trei sute ani stă mărturie, A suferit lungi cazne si invazii, Ducând o viață grea și sângerie, Cei răi jefuind-o în diferite ocazii... Folosită ca beciuri de tortură În timpurile reci ale nomenclaturii, Considerată ca o vechitură Și că dăuna mult structurii... Veche fiind, cultul Plătărești există, Căutați în analele vechi ale istoriei, Mânăstirea și faptele
ÎNCĂRCĂTURA ISTORICĂ PLĂTĂREŞTI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370456_a_371785]
-
Semne > PASTEL DE TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Se scutură copaci de frunza-ngălbenită, bătuți de rece vânt ce nu mai contenește. Iar codru-și jelește tristețea nesfârșită, cu lacrimi sângerii, când frunza se-nroșește. Ecou de ciripit răsună-n cuiburi goale, părăsite de stăpâne înaripate ce se ascund de frig și de rece ninsoare. Din anotimp hibernal să fie salvate. Iar vântul năpraznic străbate prin natură, să spulbere vise din
PASTEL DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369473_a_370802]
-
Toate Articolele Autorului Confecta res forte septem annos autumni frigore vesperum. La ceasul înserării, când real și crepuscul, Umbrind urzeau vremelnic un tainic univers, Când, în tăcerea ceții ce-nvăluia abisul, Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles. Lumina sângerie - târziu apus de soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin satul care Se pregătea s-adoarmă sub vălătuci de fum. Izul de lapte dulce și acela de tămâie, Miros de iarbă
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
au păcălit, l-au ascuns ca să-l determine să plece cu armatele sale să lupte cu ticăloasa de Iarnă? Nu știa ce să mai creadă, dar mânia sa crescuse la maxim. Se vedea după bicele de foc ce străpungeau norii sângerii, după fulgerele și trăsnetele aruncate în sală. Toți demnitarii căzură la podea, se ascunseră sub masă, pe sub jilțuri, alții fugiră din sală. Tună la prințesă: - Unde ai ascuns tâlharii, nesocotito? - Dragul meu tată, Mărțișor acum a venit, cu Norocel. Au
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Au explodat într-o primăvară când aerul a-nceput să cânte a floare și verdeață. E atâta muzică în toamnă ... Și frunzele-mi au început să danseze sub povara ruginii, strivite de vânt și izbite de păsări. Păsările toamnei sunt sângerii și pictează îngeri cu slove de foc care cântă ecoul de muguri, de păsări și frunze. Întineresc cu fiecare toamnă, cu fiecare frunză ce cade obosită și-ncep să cânt durerea din muguri prin păsări, eliberând îngerii cu povara eternității
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
de plin de otravă, din creangă în pustii Înmugurind aiurea, în toamna fără vlagă Mi-am urmat destinul nemai fiindu-ți dragă Culorile din mine murind în iarna sură Iar primăvara-ți vie mușcând de pe-a ta gură În sângerii nuanțe mi-am îmbrăcat iubirea În ochii tăi de tigru văzut-am fericirea Iluzie tâmpită, moment neprihănit, De sentimente pure, dar, tu, n-ai mai venit... Referință Bibliografică: Am urlat pământul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1629
AM URLAT PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352853_a_354182]
-
te bată, tresări gata să-și scape proteza din gură, ai venit la cireșe? - Neah, îs pline de jiermi! Da’-mi place să mă cațăr în pomi! Bunu dădu din cap, adunându-și din nou ochii ca să poată urmări pâlpâierile sângerii pe care lumina dansa ademenitoare. Lăsă copilul să sară lângă el în iarba înaltă, ca un cosaș năzdrăvan și îi ciufuli chica de păr roșcovan cu degetele sale noduroase și pe jumătate amorțite. - Mă duc cu Nuțu la baltă, să
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
satul din ce în ce mai tare. Întoarsă în răcoarea casei, nepoata căută cu privirea în direcția băncii pe care obișnuia să ațipească uneori Bunu. Scoase un țipăt ascuțit și se repezi afară. Bunu ridică privirea spre ea. Molfăia cu poftă cireșe, iar zeama sângerie i se prelingea pe la colțurile gurii întinse într-un rânjet satisfăcut. - Ce faci Bunule? Ți-am zis să nu mânci din ele că-s pline de jiermi! Bunu ridică un deget la buze, după care șopti, închizând un ochi hâtru
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
și Muzeul din Augsburg. Trăiește în Augsburg, Germania. Participa la numeroase conferințe naționale și internaționale pe teme privind ocrotirea naturii și geo-botanica, publicând și lucrări în domeniu. Debutează în anul 1969, în suplimentul Maramureș al ziarului local, cu schița Lumini sângerii și în revista de turism România pitoreasca. Colaborări: Nord, Archeus. Pro Unione, Graiul Maramureșului, Glasul Maramureșului, Infomnația zilei de Maramureș (Baia Mare), Provincia Corvina (Hunedoara), Viața creștină, Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Unirea, Cultura creștină (Blaj), Aurora (Oradea), Aradul literar, Viața de pre
TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353968_a_355297]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DE GEANA MEA SE-AGAȚĂ MACII Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu De geana mea se-agață macii cu buze sângerii de dor corida-ncepe în acorduri cântate de-opium sfidător în mâini mi se strecoară lacrimi, petalele ți le ador în ochii negri, închiși, se-arată- un chip de mândru Zburător Visez, zâmbind, la tine iară, cu neîmplinite rătăciri din catifea
DE GEANA MEA SE-AGAȚĂ MACII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354020_a_355349]
-
livezi. Răcoarea vremii își spune cuvântul, când pune arămiu în frunze verzi. În codru nu mai cântă ciocârlia. Ci strigă jalea-n pomii desfrunziți, de când vara le-a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori plumburii din bolta cernită, vântu-și pune talent de giuvaier. Pe tablou cu pădure ruginită, pictorul Toamna așterne
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
simte așa de bine? Superbă mi se pare definiția cerbului, „violoncel, cu corzi din argintul izvorului...” (un altfel de „mistreț cu colți de argint” ionaugustindoinașian). Spiritul creștin al poemul se regăsește și prin „bobul de strugure greu”, „sângele Meu”. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii./ - Pe aici a trecut fiara,/ îmi spui/ și zâmbești.../ Țopăie arlechini albaștri/ fără Dumnezeu/ zgâindu-se la ferești./ Din apa cea neagră,/ precum Orpheu,/ doar cântecul l-am păstrat.” (Poezia „Între oglinzi”) Orpheu este un arhetip al
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
în brațe cu afecțiune. Fata radia de bucurie. Simțea cum liniștea i se revarsă în tot corpul. Picioarele i se mișcau singure. Nici pe gânduri nu mai era stăpână. Alergau pe câmpii înverzite, pline cu maci roșii, ca niște pete sângerii pe un cearceaf de un alb imaculat. - “Așa va fi oare și după prima mea noapte de dragoste? Vor înflori macii iubirii împărtășite, a dăruirii necondiționate?” Ridică ochii spre cel ce-i transmitea atâta liniște și încredere. Îi descoperi licărirea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
până-n pământ ce se întinde pe un platou de circa jumătate de hectar... Și totul dominat de un nuc secular,străjer plin de rod... Și peste tot aroma de struguri dați în pârg ce te îmbie să le zdrobești bobul sângeriu... După câteva ore presărate cu bucuriile unei toamne pline de rod, mașina devine mult prea mică pentru tot ce se dorește a se dăruii de către gazde, iar drumul înapoi la Curtea de Argeș pare a fi chiar mai scurt decât la venire
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
nuferi peste umeri goi Și foc din maci ce arde în privire. „Se face Dragobete când îți scriu” Mătase-i gândul care te-nfășoară Foșnind pe-altarul sufletului viu - Năvalnic jar peste amurg de ceară. Când pasu-ți umblă-n iarba sângerie Și te sărut pe tâmplele-ți blajine Înfloare-n trup vlăstar de iasomie Parfum și dor și dragoste de tine... SĂRUTUL TĂU CA O MIREASMĂ Sărutul tău ca o mireasmă De ghiocei și-omăt târziu E dulcea nopților fantasmă Oaza de
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > FRESCĂ - PROZĂ SCURTĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 324 din 20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Frescă Era singur, vulnerabil și gol, privirile îi rămăseseră înfipte în văzduhul sângeriu de dincolo de verticala stâncii netezite de vânturile vechi. Neclintit, în reculegere, se organiza mental înaintea luptei cu sine și cu fiara pe care trebuia să o surprindă, să o răpună. Îi învățase ochii: sclipiri de fosfor și tăciune. Colții: săgeți
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]