638 matches
-
dublu la Haifa (Poezii) Traducere în limba ebraică de Tomy Sigler ZL Editura „Familia”, Israel, 2015 92 pg. „Dacă nu mi-aș uita versurile nu aș mai putea scrie” Bianca Marcovici este o poetă a realului, ale cărui bolți uluitoare săgetează simțurile, delimitându-se net de banal prin contemplația de sine. Cartea este o reflectare multiplă într-un glob cu oglinzi, capabil să distorsioneze, dar și să recompună imaginea. Volumul se deschide cu un crez (Patria) și continuă cu o serie
PREFAŢA LA VOLUMUL „ESPRESSO DUBLU LA HAIFA” de CRISTINA CHIPRIAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366121_a_367450]
-
măcar un cuvânt, s-ar apropia de asemănarea cu omul, iar omului ce nu se lasă niciodată clintit de strigătul altuia, îpietrit îi este sufletul. La răspântia unor drumuri de încercare, într-o zi, norocul artistei Angela Ciochină a fost săgetat de o boală năprasnică, întocmai când zarea libertății îi chema inima, laurii iubirii publicului îi răscumpărau mirabila voce, gloria scenei îi scria așezământul numelui...! Era o cântăreață de muzică ușoară românească, sensibilă ca vioara! Pe când voci sugrumate și cântece vorbite
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
parcă-un ritual sau artificiu ținuta demnă dar mai mult cochetă desprinse parcă de pe-o amuletă oficiind păgân un sacrificiu din bluze cu implanturi de siliciu degajă un parfum de margaretă răstoarnă zațul iscodind vreun viciu să-l poată săgeta cu-o arbaletă, și să le vezi în urmă ca ariciu’ cum se pândesc geloase prin lunetă Referință Bibliografică: Cafeaua de dimineață / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 687, Anul II, 17 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
CAFEAUA DE DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351312_a_352641]
-
doamnă ce era, duhoarea de țap îndrăgostit răspândită de bărbații din încăpere. Dădu să spună ceva, eventual să emită un protest, doar atunci când omulețul acela feroce îi ridică picioarele pe umerii lui. Dar, nu apucă să o facă, deoarece fu săgetată de o durere cumplită. Nemernicul era supradotat, dar în nici un caz intelectual! Răcnea fericit, întrebând-o dacă recunoaște vârtoșenia lui, cerând de băut, răsturnând cana de fier ce-i fusese înmânată cu o oarecare ceremonie de unul dintre participanți, vărsă
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
cât de cât liniștea și în cele din urmă manifestanții fură respinși. Se preconiza o nouă înfrângere a cetățeanului de rând spre satisfacția celor de la putere. Dar iată că dinspre lanțul sudic al Munților Carpați un stol de păsări răpitoare săgetară văzduhul prin noapte ca o escadrilă de avioane ce au plecat într-o misiune specială. În curând acestea planară deasupra Bucureștiului. Manifestanții se înfiorară și se închinară făcându-și semnul crucii. Păsările cu cioc coroiat de acvile și priviri agere
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
decăderii existenței lucide în absurdul absolutului: "O umbră de zâmbet nedumerit și ochii... Ochii tăi/ verzi care/ clipesc în raza lanternei: în această obscuritate ce întrerupe/ procesul de fotosinteză... Atâtea". Realitatea degenerată și originalitatea expunerii dă o impresie polifonică poemului săgetate de reminiscențele fantomatice ale unei existențe alienate: "... Pe/ când azi, în această epocă de demență... ce se văzuse ea, bătrâna, goală, pe atunci,/ când era fecioară, fecioară de lut crud, dezbrăcată - / pe când purta noroc,/ neștiind ce are de făcut, ca
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
putut declanșa laolaltă toate cuvintele dintr-un dicționar oarecare așezate în cadrele unei piese de teatru cunoscut. În clipa imediat următoare, ideea că fiecare om, de fapt, însemnează în maniera sa personală ființa tinei pe care o calcă mi-a săgetat imediat mintea. Mergând, cu aceeași pași grăbiți cu care omenirea întreagă a colindat de-a lungul istoriei sale Pământul, Omul în sine aleargă cu un scop bine precizat către destinația aparent finală a sa, Neființa - spațiul acela de dincolo de aici
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
iată de ce: „Începe partea poetică. Mama lui Cosette a murit, mama Marucăi zace în închisoare, nevinovată, bătrîna bunică numără gîndacii de pe pereți!” Și apare personajul cheie, în jurul căruia se țes toate rapturile, jafurile, afacerile murdare etc. O durere oribilă îi săgetă ceafa; sprijinindu-se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
œuvre ecrite par Jean de La Bruyère en 1688. C'est un recueil de maximes et de portraits, ayant pour sujet les mœurs de son epoque.” Și, ca să nu ziceți că umblu cu artificii și dau cu tiribombe în cocorii ce săgetează dimineața gîndirii, iată cum arată virtualele (încă) personaje luate în vizor de Comisarul Șef: „Era un om cumplit de slab. Avea 35 ani, însă părea lejer înspre 50. Calviția frontală era completată cu o tunsoare militară, scurtă; fața ascuțită, ochii
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
s-a întâmplat ceva. Ceva rău, căci câinii păreau amețiți, iar tată-său întârzia să se-arate în ușa șopronului ... Începe să strige, mai întâi aproape în gând, apoi din toată inima: - Tată! Tată!...Tatăăă!... Vocea băiatului era gâtuită. Îi săgetă prin minte un nume. Ba mai mult decât un nume ... ”Banda lui Zanet!...”, șopti el ... Și se repezi în șopron. Tată-său era la pământ, într-o baltă de sânge. Baiatului i se înmoaie genunchii, dar bărbatul care mijea în
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
Țin la amândouă mai mult decât crezi tu. - Te voi respecta și mai mult dacă..., a încercat Fănel să o convingă, privind-o în adâncul ochilor cât putea el de seducător. Gabi l-a întrerupt imediat, încruntându-și sprâncenele și săgetându-l cu o privire metalică, rece și batjocoritoare: - Hai să fim oameni serioși, Fănele! Din cele care ți-au cedat... respecți vreuna? Cu ce o onorezi? Cu promisiuni de căsătorie după... divorț?!... De asta nu vrei să ai copii?! - Te
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
familiei. Vasile l‑a oprit pe Gabriel să mai vorbească, ridicând brusc brațul drept cu pumnul strâns de i se albiseră degetele. Și‑a manifestat nemulțumirea și supărarea cu bătaia piciorului în pământ și cu privirea cruntă ce l‑a săgetat pe băiat până‑n măduva oaselor. Mai auzise el la crâșmă ceva asemănător, dar nu a crezut. Acolo a țipat să‑l audă lumea toată până departe pe uliță: „Bă! Mor cu ei de gât și tot iau pământu’ tatii
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
2011 Toate Articolele Autorului apartenență Să ne scăldăm, iubito, în pletele de rouă, În galbenul de soare pe-un cer de Voroneț, Să strângem veșnicia pe ziduri arcuită Trecută-n noi, nescrisă în vre-un letopiseț. Miresmele de triluri vor săgeta înaltul Și, legănați de vise, vom adormi uitând Îngemănarea morții și-a vieții pentru viață Între pământul nostru și cerul viu arzând. Treziți apoi, cu suflet vom alerga prin holda Moldavelor pământuri, prin codrii de stejar, Ne-om odihni la
APARTENENŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355173_a_356502]
-
mai spune mintea omenească, pentru a-și găsi un reazem iar înfruntarea este cu atăt mai mult de apreciat ... Până a le descrie pe fugă, turnul nu s-a terminat nici pe departe aici, urmează un fel “osie” longitudinală care săgetează înseninările cerului, străpunge plafonul de nori când aceștia îl acoperă și lasă să pătrundă razele soarelui, o măreție pe atât de îndrăzneața pe cât de înfricoșătoare. Iar aceasta este străluminată și din interior în culoarea purpurei albăstrii și galbene, ca un
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
părul și să apeleze la serviciile unor saloane de frumusețe pentru a arăta mai tânăr și a putea avea trecere la femei. ... “Porcu'” privi pendula de pe perete. Era o piesă veche, de muzeu, care funcționa bine. O durere oribilă îi săgetă ceafa; sprijinindu- se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
lume rătăcesc oftând. Te caut mamă pe drumuri troienite Pe cărări de gând cu vise-nzăpezite Dar în zadar,...tu nu mai ești De acolo din cer știu că mă iubești. Imi viscolește iarna și mi-e dor Prin mine săgetează un fior In inimă te port ca pe o icoană In suflet ești... tu dragă mamă. Când cad picături de ploaie cernite Tu mamă vii și mă săruți pe frunte Spunând urmează-ți drumul tău Ai încredere în tine și
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]
-
cafea. Rămas acolo-n ferestră, privesc la floarea de cireș. Cu tâmpla geamul rece îl atingând, se aud roți de metal rostogolindu-se pe cărări presărate cu cioburi de vise. Acum însă e abia miezul nopții simt arcul semilunii, îmi săgetează pieptul sub care port a inimii iubire. Referință Bibliografica: A nins cu floare de cireș / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul ÎI, 22 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
A NINS CU FLOARE DE CIREŞ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/356098_a_357427]
-
jur. Deodată, pe cărarea care ducea spre lac, chiar în fața ei, apăru un balaur uriaș cu două capete, care își târa printre copaci coada mai ascuțită decât o suliță. Fata vânătorului apucă arcul cu care vâna de obicei, gata să săgeteze arătarea care îi aținea drumul. - Crenguța, sunt eu, Brăduț, fratele tău, șuieră balaurul! Fata scăpă arcul și căzu în genunchi când auzi vocea omenească. Arătarea își apropie capetele de ea și limbile lungi de un cot o mângâiară pe creștet
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
epuizeze toată rezerva de căldură, pe care vara cam ploioasă, nu-i permisese să o folosească la maximum. Totuși, pe cer, berzele și cocorii scriau cu trupurile lor V-ul cu vârful îndreptat spre miazăzi, iar rândunelele care vara toată săgetaseră gălăgioase la joasă altitudine plecaseră discret spre destinații mai calde. Pentru Măriuca, acest blând început de toamnă, avea o semnificație și o importanță pe care le presimțea, fără a le putea concretiza, dincolo de datele obiective: admiterea la liceu, plecarea de
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
vară mergem undeva să ne relaxăm, după un an de muncă obositoare. Anul ăsta am hotărât să umplem creierii cu oxigen. Am căutat pe internet și așa am ajuns la pensiunea Cupidon din Bran. Dacă știam eu că îmi va săgeta nevasta,îmi vedeam de treabă. - Dacă ar ști omul dinainte.... - Păi sigur,s-ar feri sau mai degrabă ar fugi ! La pensiunea asta e patron unul, Szabo,ungur get-beget. Vorbea stricat românește,eu întotdeauna am crezut că ungurii ăștia au
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
tot de la o gripă mi s-a tras,începe vărul Mișu povestea încă nespusă a vieții lui. Din aia grea,cu grețuri ,amețeli și cu spitalizare. Acolo am cunoscut-o ! Era asistentă,îmi aducea medicamente,îmi făcea frecții și mă săgeta din când cu o privire din aia ...puternic lucitoare.Nimeni n-a mai avut grijă vreodată așa de mine! Chiar dacă era cu vreo zece ani mai mare , virusul periculos al gripei a fost repede înlocuit cu virusul și mai periculos
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
Arnăutu tolănit la umbra unui stejar bătrân cu coroana stufoasă. Acesta îi zâmbi binevoitor și-l invită să se așeze pe mușchiul moale. Sasu îi povesti cele văzute la palat. La rândul său, Arnăutu îi relată pe scurt cum o săgetase pe prințesa vampirilor, dar nu și despre sărutul acesteia sau posibila existență a unui urmaș al lui Dracula. Nu dorea să-și înspăimânteze tovarășul de luptă și să dea de bănuit că poate fi un viitor vampir. - Astăzi ne odihnim
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
niște străjeri ce păzeau de o eternitate acel loc. În fața Comandamentului, absolvenții promoției se adunaseră deja, alături de profesorii lor, azi pensionari. De aici, de la Comandament, se vedeau, unduioase, de jur împrejur, dealurile din Breaza, acum de un verde stins. Soarele săgeta din înalt și în lumina dimineții de început de septembrie, în aerul curat și binefăcător, totul arăta senin și natural. Frumusețea peisajului m-a ajutat să mă integrez repede. Am făcut cunoștință cu câțiva dintre cei prezenți și am început
O ADOLESCENȚĂ ÎN HAINE MILITARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369529_a_370858]
-
cea neagră trebui iar trasă, mereu se opunea. Se și răni la palma dreaptă când trase de coarnele ei. Deși visase totul pare real. Trecerea în realitate nu se face brusc, o urmă a visului rămânând mărturie: ”O durere îl săgetă în palmă. Se uită și rămase consternat: în palma lui dreaptă se vedea o rană. Oare se rănise, fără să-și dea seama când se străduise să deschidă ușa casei sau într-adevăr se întorsese în copilărie?”. Fără să fim
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
galbene, că totul în jurul meu părea un rug aprins. Când vâlvătaia părea să erupă, o scânteie mi-a atins mâna. Era o fată. Niciodată nu am văzut o făptură mai frumoasă. Părul ei era negru, iar ochii ei verzi te săgetau până dincolo de umbra ce se plimba haotic pe ziduri, dar hainele-i erau de foc. Cu siguranță era o fiică a stelelor creeate de mine. La început am privit-o cu teamă, pe urmă cu atâta îndrăzneală, încât fata mea
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]