1,346 matches
-
apăsarea poverii, să o facă. O astfel de situație, mai precis condiția ontologică a vieții, nu determină numai marile proiecte ale culturii, de pildă crearea unor mitologii ca distanțare a spaimelor și terorilor originare, poezia ca "descătușare" etc., ci ea sălășluiește de fapt în orice nevoie, și în cea mai modestă și mai obișnuită. Și această necesitate este o povară, nicidecum pentru că îmbracă cutare formă specifică, pentru că este cutare sau cutare nevoie naturală, cea de a bea sau de a mânca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și faptul următor: cultura nu se definește prin opere, "operele geniale ale umanității" și, nelăsându-se circumscrisă în acest fel la ceea ce se ivește de fiecare dată ca excepție, ea poate din acest motiv să se extindă la viața întreagă, sălășluind în fiecare dintre nevoile sale și inseparabilă de ea. Căci acolo se află ceea ce face din ea o nevoie, adică, în mod precis, ceea ce o predispune la cultură: faptul de a nu fi numai nevoia de ceva de care ar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
păcat și moarte? Cântările ortodoxe ale Nașterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Nașterea lui Hristos: „Pe cel după Chip și după asemănare văzându‐l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într‐Însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu și Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcătuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Întrupării
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
din poeme, fiind poezie. Acesta era visul care îl însuflețea. Vedea alte cuvinte cum, vesele și realizate, alergau în direcția unor versuri, amestecându-se cu ele, asumându-și riscul fiecăruia dintre ele, transformându-se în muzică și acceptând cadențe neașteptate, sălășluind pentru totdeauna într-un sonet sau într-un cântec de dragoste.(...) Când un poet deschidea dicționarul, aștepta să ajungă la pagina lui, îl privea atunci ca și când ar fi vrut să-l vrăjească - întrebase într-o zi cuvântul vrajă cum să
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
tragi-comică, la răspântiile de ferentari ai simțirii. Și totuși, ce e maneaua? Antipodul artei. Și ce am putea face cu ea? Am putea-o duce în artă, tocmai pentru a o salva... Pentru a o mântui estetic, oricît prost-gust ar sălășlui în vintrele manelei. În Levant, totul este posibil. În rest, nu ne rămîne decît să filosofăm pe marginea unei stări de spirit: manelele sunt frați de cruce cu tabloidele, cu integramele imbecile ( nu cu alea care cer, totuși, nițică glagorie
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
și nici curiozitatea de a-l străbate decît oare-cum în diagonală, din zbor. Aceasta pentru că, în prin-cipal, referințele de aici sunt la niște nume care nu-mi spun nimic, un pur neant onomastic, o lume mărunt-provincială, fie și atunci cînd sălășluiește pe malurile altor revărsări de ape, mai impor-tante decît Someșul cel așa de subțiratic. E, în totul, un univers mic, al deriziunii, pe care harul poetic nu are cum să-l înalțe pînă la stratosfera unui interes mai general. Și
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
decât să flecărim nevinovat. Dar nu asta e important, ci așteptarea vicleană din spate. Trecutul mereu putrezește, urmele se transformă, devin scârboase și urât mirositoare, medicii legiști știu cel mai bine asta. Apoi mai sunt dovezile cuibărite în viitor, ele sălășluiesc în scopuri. Totul e chestiune de răbdare, dar una vie și senină. Răbdarea moartă miroase a grajd și lașitate complice, iar cea încrâncenată pute groaznic a răzbunare și a fals. Drumul spre Marga trece prin mine și cel spre mine
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
grădina interioară, veritabile mandala pentru un tânăr smuls din dependența drogurilor. Animal ciudat, ariciul apare ca demiurg și erou civilizator în multe mitologii, se distinge prin inteligență creatoare și etică superioară. Camelia simbolizează în tradiția niponă căsnicia fericită, în ea sălășluiesc spiritele benefice gata să împlinească rugămințile îndrăgostiților.
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
cu rolurile schimbate. Cel mai obscur dintre ei își pune la bătaie numele, Buc- șan, repezitul, diplomaț ia, iar blazatul director entuziasmul. Ca într-o poveste cu Vrăjitorul din Oz, fiecare pare că dobândeș te ce pierduse. Dumnezeul îngăduitor care sălășluiește în detalii le găsește dramelor lor o ieșire de comedie.
Detalii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5402_a_6727]
-
prezent: Sultana are de înfruntat aceeași ură ca la plecare, aceeași violență impusă de bărbați în numele credinței fanatice, descoperă însă acum reacția femeilor care nu se mai lasă dominate și ripostează; Vincent cunoaște o lume ca să-și înțeleagă "geamăna" ce sălășluiește în el, femeia algeriană al cărei rinichi îi asigură o nouă viață. Trecutul fiecăruia iese încet-încet la lumină, fiecare încearcă să se înțeleagă pe sine. Dincolo de vocile celor două personaje principale și naratori ce își asumă relatarea, cartea trăiește prin
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
mult sunt, în obscuritatea lor misterioasă, spații gnoseologice ale revelațiilor cognitive intermediate. Bătrânul mag din Feciorul de împărat fără de stea îi dezvăluie viitorului împărat taine ale lumii, lume peste care va stăpâni în curând, în pântecele muntelui în vârful căruia sălășluiește: "El zice ș-alene coboară la vale,/ La porți uriașe ce duc în spelunci./ De stânci prăbușite gigantici portale/ Descuie și intră în mândrele hale/ De marmură neagră, întinse și lungi". Peștera lui Platon capătă la poetul nostru amprenta, naturală
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
albaștri/ Ai mării, desfăcuți în două, -mi lasă/ Privirea într-un labirint de neauă:/ Coloane nalte, bolți arcate splendid,/ Pe ele lune line ardeau... și-n umbra/ Cea clar-obscură-a stâlpilor de neauă/ Văzut-am o copilă dulce-înaltă" etc. În el, sălășluiesc zeii Valhalei și doar poetul are acces - pentru a ajunge la dragoste. Poate fi silvan. "Codrul cu verdeață" (în Floare albastră) configurează un labirint, ale cărui mărci sunt "cărările cu cotituri", acolo unde "noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri" (Lasă
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
sărut furat între cele mai cunoscute personaje romantice din toate timpurile, fără ca ei să conștientizeze că acesta era ultimul lor sărut. "Pictura lasă impresia că, deși moartea este aproape, iubirea nu va muri niciodată. Romantismul este un vis care încă sălășluiește în inimile a milioane de persoane", a declarat criticul de artă Godfrey Barker. Tabloul pe pânză, Romeo și Julieta, face parte din Southampton City Art Gallery și a primit 71% din voturi la sondajul organizat de Art Fund. Locul doi
Marea Britanie: O pictură cu Romeo şi Julieta, cea mai romantică operă de artă () [Corola-journal/Journalistic/67320_a_68645]
-
mieroasă. Iată de ce virtuozități e ea în stare: "Dimpotrivă, găsim că, mai întâi de toate, zapisele, ispisoacele, hrisoavele constituie o binevenită școală de reeducare a sincerității. Ele își află iubitorii în rândurile unei stirpe puternice de cititori și scriitori ce sălășluiesc printre noi azi în număr din ce în ce mai mare și care, simțind chemarea din adâncuri a originilor, nerăsplătiți îndeajuns de ce oferă cronicile și literatura beletristică, ar dori să dea curs vocației lor de căutători de autentic. Ei au nevoie de amănuntele nesfârșitelor
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
străin/ nu este decât pierzania și absența lumii". (Remușcare pentru orice moarte). În echilibrul de o clipă dintre ființă și neființă, pe linia de demarcație dintre zi și noapte, în presimțirea înfiorată a unor zori metafizici, ni se pare a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă să transmute întregul univers într-o materia poetica. „Hrana
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
Dintre fabule aleg, pour la bonne bouche, Răzbunarea șoarecilor sau Moartea lui Sion. Sion, se știe, e autorul controversatei Arhondologii, o probă de umor sarcastic, punând pe jar neamurile bune sau, cel mai adesea, pretinse. În arhiva de pe dealul Mitropoliei sălășluiesc, netulburate, familii de șoareci. Cu pedigree, firește. Defăimați de Sion, care-i acuză că au ros pana șefului Arhivei, șoarecii pornesc spre Iași cu gând de răzbunare. Și nu e glumă: „Pe patul lui de odihnă Sion zăcea sângerat/ Ca
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
bolnav de paranoia, alcoolic în ultimul grad, dopat și cu barbiturice și cu amfetamine, o combinație care avea să-i curme viața la numai 52 de ani. Abia după două zile după ce murise de inimă în hotelul mizer în care sălășluia, s-a găsit cineva care să-i identifice cadavrul. Părăsit și uitat de contemporanii cărora le întorsese dușmănos spatele, Delmore a fost readus în atenția generală de vechiul lui prieten și chiar discipol recunoscător, Saul Bellow. Am citit undeva că
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
Tolstoi este un scriitor minunat. Niciodată anost, niciodată prost, niciodată obosit, niciodată pedant, niciodată teatral. - James JOYCE Lumea n-a mai cunoscut, probabil, un alt artist a cărui esență etern epică, homerică, să fie atât de puternică. În creațiile lui sălășluiesc forța elementară a eposului, ritmul și uniformitatea lui solemnă, prospețimea lui aspră, pregnantă, savoarea, sănătatea lui de nezdruncinat, realismul indestructibil. - Thomas MANN Volumul 4, Partea a patra XV La sfârșitul lui ianuarie, Pierre sosi la Moscova și se instală într-
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
foarte prolific. Ceea ce apare aici este suficient pentru a ne configura un profil coerent al lui Bogza, pentru a sesiza și înțelege mecanismele interioare ale creației sale și a ne convinge că au dreptate cei care susțin că marele Bogza sălășluiește în poezie, nu în proză. Surpriza este unitatea de fond a acestei poezii, întinse pe multe decenii și care, dacă a renunțat, după 1948, la gesticulația frondei, nu a renunțat la fronda gândirii. Expresie a unui spirit prin excelență eretic
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
unei fetițe față de profesoara ei conduc la o dublă nenorocire. Privirea necruțătoare a Ludmilei Ulițkaia detectează mișcarea acelor neînsemnate, infime resorturi sufletești care angrenează întregul mecanism uman, dezvăluind cele mai adânci și mai greu depistabile motivații ale acțiunilor umane, care sălășluiesc îndeobște în traume insesizabile la vârsta copilăriei, amplificate monstruos odată cu trecerea timpului. Astfel, lovită pe neașteptate de soțul ei, Evghenia Alekseevna (Fericita biata Kolîvanova) îi aruncă generalului Lukin un singur cuvânt - Penki -, numele unui cătun neînsemnat, aluzie la originile sale
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
de exterminare și de atrofiare a ființei lor proprii, a atributelor lor de civilizație și de cultură. Totdeauna, de când istoria înregistrează în aceste locuri - pe care ni le-au consfințit tratatele dela 1919,- un popor și o limbă unitară, am sălășluit efectiv, am stăpânit și ne-am gospodărit pe noi înșine, cu datini și cu legi dela străbuni. Totdeauna,- dela civilizația agrestă a Agathirștilor din centrul Transilvaniei, până la creațiunile de civilizație de astăzi, din cuprinsul hotarelor ce le știm firești,- am
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
unei plenitudini, al unei tensiuni creatoare aproape supraomenești. Fluviile de sunete din toate clopotele revărsându-se, plecând, coborându-se asupra orașului printre ogive și arcuri frânte sunt ca bătaia de inimă, viața sonoră a catedralei, voce a pietrei în care sălășluiește spiritul. Aci, în foarte protestantul centru al Germaniei, catedrale catolică e totuși în fiecare seară plină: credincioși din toate straturile sociale, mulți soldați tineri ; toți alăturea, în genunchi cântând răspunsurile liturgice. Atingem aici un punct vital, unul din izvoarele de
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
la firescul și normalitatea nădăjduite: „Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit“. Teme precum cea a păianjenului devorator, care sălășluiește în adâncul minții umane, a autorului care scrie de fapt cartea lumii, a Bucureștiului ruinat, cu clădirile lui din piatră galbenă, sfărâmicioasă, supusă unei stranii, eterne eroziuni, spațiu al unei singurătăți absolute, unde se aude „vâjâitul timpului“ - sunt toate obsesii
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
ceea ce mă impresionase la această femeie extraordinară: nu doar imensul talent literar, ci și o noblețe născută dintr-un amestec de duritate interioară și îngăduință nutrită de generozitate. N-aveai cum să nu fii cucerit de ființa solară în care sălășluia una din marile personalități ale lumii literare. De cele mai multe ori, părea un sfinx. Dar nu ezita să coboare de pe propriul soclu, întrupânduse în portretul sever-îngăduitor al unei profesoare descinse parcă din epoca victoriană, pregătită de orice șotie - dacă cei prezenți
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
Noi nefiind decât imaginea acestora. 2721. Cunoașterea adevărului absolut te place doar atunci când nu o place Iluzia Vieții tale. 2722. Cunoașterea este cuvântul care știe mult mai mult decât crede oricine că știe. 2723. Cunoașterea este cuvântul În inima căruia sălășluiesc o infinitate de alte cuvinte printre care și cel al iubirii: Dumnezeul nostru. 2724. Cunoașterea Iluziei Vieții crede doar În credința deșertăciunii. 2725. Nimic nu este mai Înălțător decât să crezi În cunoaștere și nimic mai degradant decât să realizezi
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]