424 matches
-
n-am priceput nimic. - N-ai vrut să pricepi, Ioane. Ție-ți ardea de fete, nu erai atent la vorbele mele. De aia ai și căzut din copac. Vrajă, spui? Nu, a fost o luptă între Spiritul omului și Spiritul sălbăticiunii. Până la urmă, am învins... Încolțit, bunicul a fost nevoit a povesti de-a fir a păr cele întâmplate atunci: - Lupul Sur era un lup bătrân, șeful haitei, care vâna în pădurea unde aveam cantonul, Băceanca. Într-o zi, când dădeam
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
colnic se auzeau aceleași sunete, parcă cineva te îngâna sau îți răspundea, nu știu! - Asta-i tot, Ioane? întrebă bunicul. - Nu, nu-i tot. Te urmăream cu sufletul la gură, ai făcut o mică pauză, apoi ai început dialogul cu sălbăticiunea. În clipa aceea mi-am dat seama ce faci, eram încă lucid. Oala scotea sunete neomenești, chemări de dincolo de fire...De pe un colnic mai îndepărtat, un urlet îți răspundea la chemare. Pricepeam că este un dialog între vânător și sălbăticiune
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
sălbăticiunea. În clipa aceea mi-am dat seama ce faci, eram încă lucid. Oala scotea sunete neomenești, chemări de dincolo de fire...De pe un colnic mai îndepărtat, un urlet îți răspundea la chemare. Pricepeam că este un dialog între vânător și sălbăticiune, ceva dureros și...totuși dulce. Hmm, în clipa aceea am zărit un lup care ne privea cu ochi sticloși. Jur că era căpetenia, Lupul Sur. Amirosind carnea încă proaspătă, lupul a început să urle prelung, chemând, astfel, haita înfometată. O
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
însușise toate învățăturile de la bătrânul Lup Sur. Știa cum să conducă haita și cum s-o apere de primejdii și capcane. Într-o noapte cu lună plină, de Sf. Andrei, bunicul a întâlnit Lupul Sur pe colnic, de parcă îl aștepta. Sălbăticiunea știa că le înțelege limbajul. Având un spirit neînfricat( bunicul trecuse prin două războaie mondiale), Lupul l-a ales pe el să-i curme suferințele bătrâneții, spunându-i ce să facă...Lupul Sur i-a vorbit bunicului de vremurile care
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
nefericire nu s-a mai întors ... Acea fată te-a născut în ascuns într-o pădure, dar o haită de lupi au devorat-o. Ai fost norocos căci un strigoi care trecea întâmplător pe acolo te-a salvat din ghearele sălbăticiunilor. Văzându-te așa mic și lipsit de apărare, i s-a făcut milă de tine. Te-a sărutat cu buzele-i pline de sânge și te-a dus într-un loc sigur unde ai fost crescut. Erai un muritor cu
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
doar Singurătatea știe, ca nimeni alta, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipăt de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o noapte friguroasă de toamnă. Cu ivirea în acest spațiu înghesuit, vestejit, friguros, ostil, unde n-
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
deguste din apa aceea minunată din ulciorul de lut. Într-un an, venise chiar cu un pui de-al el, care se dădea sperios, nu îndrăznea să se apropie de beduin, oricât l-ar fi ademenit! Se vede, nu orice sălbăticiune poate fi îmblânzită! Și mai trecură alți câțiva ani. Beduinul îmbătrânise, puterile îl părăsiseră. Nu mai ieșea din casă. Caprele din țarcul din spatele casei behăiau de supărare. Nu avea cine să le ducă la păscut. Atunci veni și gazela, prietenă
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
munți și în păduri, trăiau multe animale sălbatice, de aceea, munții erau numiți de călători Munții Sălbatici. În zilele de iarnă, aproape că nici nu puteai să străbați pădurea din cauza înfometatelor animale, lupii erau pretutindeni. Unchiul Stump se obișnuise cu sălbăticiunile. Când se afla în pragul vreunei primejdii, tovarășul său de viață, Bobby, îl apăra de fioroasele animale ale junglei din munți, cum îi mai plăcea să spună. Bobby era un câine-lup care își iubea mult stăpânul. Iubirea aceasta era reciprocă
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
clase paralele erau oblăduite de domnul Andrici. Dumnealui avea metode specifice de îndrumare a copiilor din clasele sale. Încerca să-i culturalizeze, să-i învețe cântecele din cărțile ucrainene. Și chiar a reușit. Era o poveste drăgălașă, ceva cu niște sălbăticiuni care au găsit o mănușă pierdută de un moș și se bucurau că vor avea unde locui. Și șoricelul, și iepurașul, și vulpea. Până a venit pan-caban (adică mistrețul), care a spus că el va fi stăpân peste căsuța lor
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
bucurie fără griji Dăruia cîntece de mulțumire unduitoarelor cîmpuri de grîne de lîngă cuibul lor. De ce úrlă Leul și cu Lupul? de ce pleacă-n străini? De-arsura verii amăgiți, în mare dragoste se joacă 445 Și își aruncă puii-afară înfometatelor sălbăticiuni și nisipoaselor pustiuri. De ce junghérului e dată Oaia? Mielul se joacă-n Soare: El tresare! aude pasul Omenesc! și spune: Ia lină mea, Dar lasă-mi viață: dar el nu știe că iute vine iarnă. Paianjenul stă în trudita-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gelozie și dureroasă adorație. Noaptea Îndrăgostiților purtată e de cîntul meu Și cele nouă sfere-nveselescu-se sub apriga-mi domnie. Fără-ncetare cîntă ele în armoniile nemuritoarei mele mîini. 355 Solemnă și tăcută luna Răsfrînge via armonie pe ale mele mădulare, Sălbăticiunile și păsările se joacă și se veselesc, Si fiecare-și caută perechea să își arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de jos; 360 Adîncul își înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un strigat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Soarele arzînd că pară peste Los 30 Și, cu mașinării imense jos rostogolindu-l, siliră sfera Groaznică. Soarele, împurpurîndu-se precum un leu feroce-n lanțuri 224, Se coborî la sonul instrumentelor care-înecară huietul De roți dogite și răcnetele-ngrozitoare a' sălbăticiunilor Ce trăgeau rotile carului Soarelui; și Soarele îl așezară 35 În capiștea lui Urizen să dea lumină-Abisului, Să lumineze-n timp de zi Războiul, s-ascundă tainicele-i raze-n timp de noapte, Fiindcă el ziua și noaptea le despărți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-n sus la cer privește. Tremurînd și loviți de lovitură cea Universală, copacii-s dezrădăcinați, Stîncile gem oribil și-aleargă care încotro; munții și Rîurile lor grozav strigă; vitele se-adună laolaltă, 55 Mugind îngenunchează-n față cerurilor; tremura sălbăticiunile Pădurilor; Leul cutremurîndu-se întreabă Leopardul: "Simți Groază ce o simt, necunoscută mai naite? Glasu-mi refúză ca să urle, Și-n slabe gemete-ți vorbesc. În noaptea-aceasta, Nainte de revărsarea zorilor, Acvila chemat-a Vulturul Hoitar, 60 Corbul chemat-a șoimul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În una din zile bunăoară se rătăcise în tabără un cerb, lucru de mirare pentru toți, iar regentul, amețit de cap, vestindu-i-se aceasta, întrebă de are ori ba cerbul un păhar între coarne; daca are el va vâna sălbăticiunea, de nu rămâne liniștit la petrecere. Trăind astfel fără de nici o grijă și fără treabă, pierdu pe de o parte mai toate cuceririle sale din Asia, pe care le luă prințul Mohamed, precât de cuminte pre atât de însetat după fapte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
forța, curajul, virtutea animalului sunt «legate», ca în ritul, și el magic, «de făcut». Din acest moment bourul nu se mai poate «desface», nu-și mai poate recâștiga «firea», să sară afară din cercuri. Din acest moment, tânărul poseda virtuțile sălbăticiunii, transferul magic al puterilor s-a operat” (64, pp. 144 și urm.). Tot despre o „legare” a fiarei prin încercuire (de foc, de data aceasta) este vorba în unele variante ale baladei tip Iovan Iorgovan (sau Gruia lui Novac și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legenda răpunerii inorogului, situația nu este radical diferită. Chiar dacă eroul (vânătorul) nu a dispărut complet, el rămâne un personaj secundar și anonim. Singurul lui merit/rol este acela de a prinde fiara, supusă („legată”) deja de fecioară. Ei vor mâna sălbăticiunea în cetate și abia acolo ea va fi răpusă. Paternitatea ecuației reversibile Eros = Magie îi aparține lui Marsilio Ficino. Este meritul lui Ioan Petru Culianu de a fi repus în discuție această temă dragă renascentiștilor. Ficino, afirmă Culianu, „e cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și, din dispoziția noului conducător al Tebei - Creon, apărătorul cetății, Eteocle, urmează a fi înmormântat cu onorurile cuvenite, în vreme ce corpul asediatorului (și - implicit - al dușmanului) cetății, Polynice, e menit a rămâne „la locul faptei”, pe câmpul de luptă, expus profanării sălbăticiunilor naturii. Sora celor doi frați, Antigona, încălcând ordinul lui Creon, hotărăște să-l înmormânteze după datină pe Polynice (care nu e doar fratele ei, ci și victima dramei neamului ei), gest care-l determină pe Creon să o condamne irevocabil
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un volum de povestiri istorico-cinegetice, Neagoe, căpitan de vânători (personajul central este viitorul domnitor Neagoe Basarab, în tinerețe vătaf de vânători domnești). Povestirile, scrise (foarte probabil cu câțiva ani înaintea publicării) într-o limbă convențional-arhaizantă, furnizează detalii interesante despre obiceiurile sălbăticiunilor, despre vechile tehnici și secrete vânătorești, conțin momente de acțiune, de suspans ori aventură, dar și legende onomastice și se înscriu în genul literaturii educative de aventuri, cu mesaj patriotic (în termenii proprii anilor ’70-’80, prozatorul idilizând, de pildă
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape întotdeauna supravegheat. Prin nuvela Cantonul lui Macrea, D. obține o adevărată performanță de construcție tensionată și de suspans. Descrierea canalelor tainice, a locurilor întunecate, cețoase, a stufărișurilor nesfârșite, bântuite de sălbăticiuni, fără a prisosi, intervine de câte ori evoluția textului o pretinde, sprijinită de amănuntul relevant. Iar modul de a vorbi al personajelor, dialogurile spontane, rezumându-se la esențial, contribuie eficient la refacerea unei atmosfere cu totul particulare. Nu-i mai puțin adevărat
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
lui L. a fost marcată de două experiențe, una fericită și alta tragică. Prima experiență o reprezintă viețuirea în peisajul miraculos al pădurilor din zonele premontane, pe care copilul le-a colindat împreună cu tatăl său, încercat vânător; aici a întâlnit sălbăticiuni, ciobani cu turme de oi, rapsozi populari, un tărâm feeric, protejat de expansiunea civilizației și marcat de ritmurile cosmice ale succesiunii anotimpurilor. Însă la școală copilul ia contact cu o realitate brutală, amplificată până la catastrofă de experiența războiului. Întors din
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
de Domn; ca și biserica) - Franco Sivori, secretarul italian al Voievodului, le-a văzut și vorbește cu admirație despre ele, ca și despre „colțul zoologic” („a pus să se facă apoi cuști nespus de mari și frumoase pentru a ține sălbăticiuni” [«seragli die metter solvaticineț] asemănător celor văzute de el în Apus) -, căci prin acesată grădină (pe care o aprecia mai târziu minoritul bulgar Pietro Bogdan Bakšîć: „Lângă palat, în partea de sus, se află grădina domnului”) se plimba, cu siguranță
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poruncit să-i trimit la casele lor. Pe femeia care Îl oprise pe șeful poliției la bazar am prezentat-o maiorului MacGregor când era În kotchery (birou). Mi-o Încredințaseră Într-o stare mizerabilă, aproape goală și Încătușată ca o sălbăticiune; acum era Îmbrăcată Într-o rochie albă și arăta chiar dichisită. Fără să fi fost invitată să stea jos, ea s-a așezat modest Între sherishtedari (clerici) și s-a purtat cu mare decență. Oamenii se uitau la Început unul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o consideră Tudor Vianu) „un mister tragic”. Punctată de fărâmituri de gândire mitică, Fata ursului include o istorisire demitizantă. „Ursul” care a furat-o în noaptea nunții pe Vidra de lângă soțul ei nu e decât ibovnicul ascuns sub piele de sălbăticiune. Satul află adevărul mult mai târziu, iar întâmplările cu urși răpitori de femei sunt relatate cam în doi peri. Cei ce le povestesc nu prea cred în ele, le spun mai curând de dragul poveștii ca atare. Baciul, mai cu seamă
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
vânt câte o trâmbă de ceață, Apa care Curge își aruncă izvoarele într-o vale îngustă, adâncă și întunecată, pe care o străbate zbuciumat și spumegând pe sub bolți de pădure umedă, plină de vânat de tot felul, mai ales cu sălbăticiuni fioroase, care nu puteau fi doborâte decât în cete de mai mulți vânători puternici și neînfricați. Se află un loc unde cele două ape sunt foarte aproape una de alta. E un fel de cumpănă între ele, un mal înalt
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apă - pâinea primilor agricultori: Neoliticienii Băiatul, care s-a ferit de soare în umbra răcoroasă a malului de lut, nu are altă treabă decât să gonească păsările care vin să ciugulească spicele de grâu pârguit, din semănătura de pe luncă și sălbăticiunile care ar căuta să le pască sau să le calce în picioare; din cauza aceasta oamenii micii așezări de pe pârâul Obârșiei îi spuneau, în derâdere, "Sperie Vrăbii" sau "Brabetele", dar lui nici nu-i pasă, căci știe că apără cel mai
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]