731 matches
-
laț în jurul picioarelor din față ale taurului. Captiv, acesta se împiedică și se prăbușește în timp ce din tribună chiotele entuziaste salută îndemînarea concurentului. Și, în sfârșit, proba cea mai grea. Saltul mortal, de pe un cal în galop, pe spinarea unui cal sălbatec neîmblînzit. Publicul freamătă. Cunoaște cu siguranță dificultatea probei și riscurile ei. În tribună se așterne tăcerea. O așteptare la pândă. Urmează o încercare. Eșuată. A doua. Eșuată și ea. La a treia, călărețul este probabil decis să încerce cu orice
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să aflu că la Palenque cad cele mai mari precipitații din Mexic. E un fel de pol al ploilor aici. Tocmai căldura și ploile au ațâțat, însă, vegetația să crească agresiv. Palmieri înalți, cedri, liane prin care alunecă șopârle, orhidee sălbatece se încîlcesc și, chiar mai mult decât vestigiile civilizației maya, jungla pare să fie adevărata enigmă aici. Cu excepția cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
eu. Dacă, la Palenque, aș fi îndrăznit să pătrund în junglă, m-aș fi lămurit, probabil, că greșeam comparînd-o cu un labirint. Eroare pe care au făcut-o și alții, am impresia, asemuind încîlceala lianelor cu coridoarele labirintului și fiarele sălbatece din junglă cu Minotaurul. Or, într-un labirint, altceva e important. El are un centru. Acolo vrea să ajungă cel care pătrunde într-un labirint. Dacă nu se rătăcește, dacă reușește să găsească un drum și dacă are curajul să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pare de aceea un fel de fiesta a artei. ploi tropicale Noaptea pe drum începe să plouă din nou. O ploaie agresivă, violentă. De când am plecat spre sud am cunoscut o adevărată antologie a ploii. N-au lipsit ploile torențiale, sălbatece, dar nici una n-a fost atât de dezlănțuită. Autobuzul abia își taie drum prin lianele ei. Farurile sunt parcă securi luminoase cu care autobuzul își face loc prin această junglă lichidă ce amenință să ne acopere, în vreme ce noaptea e sfâșiată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vântul. fântânile Diminețile vin năpraznice în sudul Mexicului. Se trezesc mai întîi șerpii și vulturii. Cei dintâi ies din ruine să se încălzească la soare. Ceilalți dau ocoluri imperiale în văzduh, dezmorțindu-și aripile. Între ruine, cresc spini și trandafiri sălbateci. Pe aleea ce duce la piramidă au răsărit urzici. Vorba unui poet mexican, moartea are gust de pământ. La picioarele mele lunecă din când în când șopârle. În apropiere, descopăr un puț secat. Prezența lui într-un loc unde sunt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cotrobăit prin sertare și a strâns tot ce a găsit. Cruzimea lui a depășit-o pe cea manifestată de alți români: „Îmi amintesc că În dreptul Muzeului Natural din strada I.C. Brătianu șam văzutț o tânără evreică șcareț venea Înaintea convoiului; sălbatecul când a văzut-o s’a repezit la ea, dânsa... a căzut În genunchi rugându-l s’o lase să plece acasă căci vine dela spital de la un copil bolnav - atunci bestia a lovit-o cu bastonul În cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a acorda un ajutor „patriotic” polițiștilor: „Ajunși la Chestură am fost Întâmpinați de către agenți de poliție și nemți care cu ciomegele În mână loveau fără Îndurare șirurile noastre care intrau În curte... lovituri nemiloase, care se succedau Într’un ritm sălbatec. După ce am intrat În curte, cu tot grupul cu care am venit, am fost somat ca și ceilalți să ne culcăm la pământ. În jurul nostru roiau ca albinele, agenți de poliție și podari, majoritate tineri care cu diferite arme, bastoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Ifrim" , care „a căutat prin orice mijloace ca dărâmarea să se facă În așa măsură, Încât să nu rămână nici o urmă” din cimitir: „În cel mai scurt timp, neținând seama de nici o intervenție a noastră, a procedat Într’un mod sălbatec”. Precum am menționat, Cuza XE "Cuza, Alexandru C." a avut o influență directă asupra inițiativei antievreiești a prietenului și simpatizantului său Ifrim XE "Ifrim" . În septembrie 1943, după greaua Înfrângere de la Stalingrad XE "Stalingrad" și debarcarea forțelor aliate pe țărmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
influența negativ Întâmplările vieții. Într-o zi, acesta va fi patul nostru, și nu-mi va mai părea atât de pustiu. Suntem cuprinși În aceeași lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu era frumos. Ce greu era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
invadatorii. Îl cuprinse o bucurie răutăcioasă la gândul că Elio Fioravanti - Ascensorul, cum era numit În facultate de colegii invidioși - fusese blestemat cu un astfel de fiu cu părul mov și cu inel În nas ce aparținea unui trib de sălbateci contestatari. Fiul lui Ferrante lucra Însă la Milano, director de marketing al unei firme internaționale. Studentul Aris privea fără prea mult interes cartela lui electronică. Profesorul Îi mai puse trei Întrebări - ușor răutăcioase, din moment ce făceau referință la articolele 270 (asocieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vrut să-l ia la palme. — Salută-ți prietena și cară-te, Îi spuse. Kevin dădu Înapoi până când se lipi de perete. — N-n-nu vin, acum În-Începe baby-dansul. Camilla, Îmbrăcată În roșu, clipea mărunt, Îngrozită de brutala Întrerupere a celor doi sălbateci. Îl imploră să revină lângă monitor, căci acum dădeau cântecelul de la Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl privea pe Antonio cu teamă, dezamăgit totodată. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Gândii apoi că împărțirea pământului, acum după al doilea război, înfăptuită în anul în care venisem acolo, era un lucru foarte bun; Lung însuși căpătase o sfoară de pământ, pe care o lucra mai mult nevastă-sa, cu o bucurie sălbatecă, el ținându-și și treburile pe care le avea ca atașat al primăriei. Îmi stăruia în minte, desființarea judecătoriei - urmare căreia plecam -, hotărâtă cu o lună și ceva în urmă, de registrele, dosarele pe care le împachetasem și sigilasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
explic niciodată această minune. Ieșii și eu. - Ce cald, vorbii. - Da, foarte cald, îmi răspunse. Apoi, ca din întâmplare, căutând parcă să se sprijine de ceva, îmi întinse mâna; i-o luai, dar ea îmi strânse degetele cu o putere sălbatecă, și în timp ce sora ei stătea cu spatele, căutând să reîmpletească în jurul unui stâlp al cerdacului ghirlanda de flori a cărei sârmă se desfăcuse, ea mă sărută fără nici o teamă, rostind de data asta în lumina vieții de toate zilele: „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar cum se întâmplă în comunicările necunoscute de oameni, dar cărora ei se supun fără să-și explice, un fel de supracomunicare, ieși în curte, era o vreme urâtă și când crengile dese ale pomilor desfrunziți se mișcară în bătaia sălbatecului vânt de noiembrie, zări umbra săracă a celui care-i fusese tată. - „Dacă ai ști ce ploi, ce vânt și-acolo în Normandia”, îl auzi rostind. - „Tată, ți-e frig”. - „M-am obișnuit, fiul meu, dar mă mir că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se pare) încântați și fermecați numai de numele unuia căruia nu-i datorează puterea și de a cărui putere nu trebuie să se teamă, pentru că el este singur, și nici apreciindu-i calitățile pentru că, față de ei, el este inuman și sălbatec. Slăbiciunea noastră, a oamenilor, este atât de mare, încât, adesea, trebuie să ne supunem forței; e nevoie să tergiversăm, nu putem fi mereu cei mai tari... Deci, popoarele însele sunt cele care se lasă sau, mai degrabă, fac să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Soldatul verde care locuiește în lună îmi trimite un fir de salivă, câteodată o porocală, câteodată o frunză de pătrunjel (păr smuls din barba verde) și câteodată ceasul lui cu cifre fosforescente. Ceasul cade în fundul mării și bate atât de sălbatec, încât sparge valurile (pânzele corabiei plesnesc ca pocnitorile). Copiii, după-amiază, jucându-se cu zmeul, țin în mână un fir de salivă pe lungul căruia soldatul nu le trimite nimic, nici viezuri, nici smochine uscate 20. Analizând poemele lui Blecher, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fapte ale oamenilor noi, exploatând îndeosebi „filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și țesătura textelor din Orașele dragostei (1967), volumul lui reprezentativ, sunt predominant lirice - Pe portativele anotimpurilor, Focuri în nopțile Parângului, Cuibul de rață sălbatecă -, mesajul este subminat de un tezism accentuat. Câteva notații referitoare la tainele copilăriei ies de sub tirania ideologiei, fiind reușite (o mamă explică unui băiat că munții cresc pentru că sunt aidoma copiilor etc.), ca și descripția unor peisaje de natură. Elogiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
întregul demers al traducătoarei, Ion Roman era de părere că D. „traduce, totuși, în genere curat, atentă la sensul textului original, dar tocmai datorită unei insuficiente stăpâniri a limbii poetice nu obține decât rareori plasticitatea corespunzătoare”. Traduceri: H. Ibsen, Rața sălbatecă, București, 1921, Hedda Gabler, București, 1922, Femeia mării, București, 1922, Rosmersholm, București, 1923; J.W. Goethe, Faust, I-II, București, 1940-1942, Hermann și Dorothea, București, 1941; ed. pref. Ion Roman, București, 1978, Egmont, București, 1943, Torquato Tasso, București, 1944, Teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286858_a_288187]
-
acest caz, autorul-narator poate, de pildă, avertiza asupra naturii intermediare, hibride, a demersului său: "Povestirea mea ar fi numai superficial imaginativă, fondul său, sau mai bine zis materialul, aparținând unui univers de fapte, săvârșite după primul mare război, cu o sălbatecă preferință și cu un ritm accelerat și complex, care a tăbăcit sensibilitatea"146. În fond, puntea explicativă, din unghiul deschis de noi, nu face altceva decât să imprime nuanțe verosimile unui scenariu de o violență grotescă și, evident, un plus
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-l închină, pe rînd, spre cele patru zări ale lumii. Nu putea „mic de ciobănaș” să-și lase partenerul de aventură și de destin pe mîini străine. Nu-i rămînea decît să-și facă singur dreptate, și încă dur, chiar sălbatec: a pus mîna pe arme înfruntîndu-și vrăjmașii deschis, bărbătește. Celor trei le-a tăiat capetele și le-a pus în glugă. De data aceasta, nu mai era „gluguță”. Apoi s-a dus din nou la Curte, cu tot tarhatul, să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Fagus taurica). Unele exemplare, de vârstă seculară au 20 m înălțime și 60 cm diametru. Prezența acestor arbori de climat submediteranean se explică prin intensele procese de foenizare. Alături de fag se întâlnește stejarul pufos frasinul (Fraxinus excelsior), (Tilia tomentosa), cireșul sălbatec (Todiraș, 1994). Mare diversitate a vegetației, alături de ceilalți factori de mediu, a determinat și o mare varietate de specii de animale. În general, principalelor zone de vegetație, le corespund anumite specii de animale. Speciile faunistice din bazinul Ba Cotnari aparțin
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
timpului și ale lumii, semnifică ardoarea și liniștea cu care îndeplinește dura traversare. Într-adevăr, măgarul domestic este asociat cu lenea și cu dorința, simbolizează trupul, învelișul sufletului, care invită la creștere și permite parcurgerea drumului; pe când celălalt mă-gar, cel sălbatec, reprezintă principiul de foc al pustiului arid care devorează orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pustiului arid care devorează orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește în calea sa”. Acest măgar sălbatec, greu de domesticit, personifică independența și sobrietatea eremitului. Visurile se nasc de obi-cei în momentele de „secetă” și în momentele de profundă sin-gurătate, cum este cea a eremitului. Măgarul este, așadar, ani-malul-simbol și al experienței înfocate, al experienței înflăcărate a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
reveleze din abundență. d) Resursa memoriei. Bătrânul, ca icoană vie a trecutului, este figura esențială mai ales astăzi când suntem în epoca memoriei scurte. În contextul cel mai cult, câte unul afirmă că «omul de astăzi este ca un animal sălbatec hăituit, care refuză trecutul, exorcizat de clima neoiluministă, și este înspăimântat de viitorul tot mai fără opreliști și mai amenințător [...]. Astfel, omul de astăzi poate rezulta fără nici un scop și fără nici o rădăcină, adică fără viitor și fără trecut». În
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Amin. 3 / Rugăciunea măgarului de la Betleem Doamne, cred că te-am supărat prea mult cerându-ți să mă eliberezi de această stupidă viață de măgar într-un sat mic la marginile Palestinei. De câte ori mi-a venit dorința de a deveni sălbatec și veninos ca atâtea alte animale, pentru ca să-i oblig pe oameni să fie mai atenți față de mine, dar tu nu ai avut grijă. Cu o încăpățânată tenacitate am nutrit dorința după libertate, dar nu mi-a fost posibil să fug
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]