728 matches
-
mei netrăiți. Mă strecor, printre clopote, cu dangăt mut în toate ungherele inimii tale fără să știi cînd îi voi sparge pereții. ANOTIMPURI PIERDUTE Anotimpuri pierdute se dezlănțuie în vifornițe liniștite și înalță ramuri de sînge ce curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde nimic nu mai amintește urma din umbra anotimpului de uitare. ANOTIMPURI BEZMETICE Anotimpuri bezmetice prinse în jocul ielelor dănțuiesc pretutindeni și vor să mă-nhațe din casa luminii. ANOTIMP ÎNCĂTUȘAT Vine anotimpul încătușării ce-și zornăie zalele pe tîmplele
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
Numai vara să mai treacă Și să-mi vină dor nebun, Lacrima când mă îneacă Și că dragă-mi ești nu-ți spun... Anastasia predestinata mea Anastasia femeie care nici nu ești femeie clonă de vis ce-și caută sosia sălbatecă și pură orhidee rotundă-n unghiuri, vârfuri și laturi curbată-n colțuri albe și în muchii nu mă mai poți opri, nu mă mai saturi când îți îndepărtez sfios genuchii iubita mea din pulberi de milenii de nu te am
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
femeie pruncă dă-mi opiumul extazului de buze în iadul de iubire mă aruncă te vreau, mă vrei, nu poți și nu ai scuze predestinata mea Anastasia. femeie care nici nu ești femeie clonă de vis ce-și caută sosia sălbatecă și pură orhidee... Referință Bibliografică: Măcar eu te am pe tine - grupaj liric autumnal / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1737, Anul V, 03 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
pe la miezul nopții, mă trezeam din visările mele speriat și în locul ei, îmi era frică să nu fie lupul din povestea cu capra cu trei iezi, și să mă înhațe, ziceam că sunt prea tânăr să mor mâncat de această sălbatecă fiară care mi-a populat toată copilăria. abia când îi descuiam ușa și o vedeam, mă linișteam, venea peste mine un calm atic, inima se oprea din bătăile ei năbădăioase, fața căpăta altă culoare și gândurile se linișteau ca o
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
Subtilă filosofare pe tema iubirii... Nici cel mai cumplit sentiment, acela al însingurării, nu trece neîncondeiat de autoare într-o strângere metaforică de excepție pliată pe sufletul său sensibil: “Pat de frunze reci [...] crengi de măsurat tristeți, / singurătate [...]Un țipăt sălbatec trezește pădurea./ Înfricoșatu-mi trup tresare. / Iau inima în mâini și-o rog să nu mai bată. / O aripă de vânt răscolește patul de frunze. Urmele dispar, pădurea devine rece, neprimitoare. Încep s-alerg.”... Firește, alergarea poetei nu este altceva
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
Doamne, nu, zise acel sfânt, cu tine n-am nimic, dar să nu uiți, să spui tuturor ce-ai văzut, da, am să spun și la morți și la vii. Apoi fleșuri peste fleșuri, era pe Valea Bucovului, o primăvară sălbatecă, Tobit păștea caii pe luncă, din senin vine un nor, apoi o ploaie cu spume, tunete și trăsnete, fulgere cât zarea, prin ploaie își vede femeia fugind acasă. Ea era, Gherghina, fata cu care trebuia să se însoare. Doamneee, dacă
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
mei, pe rând, apoi soțul meu, și tot așa. Probabil, între timp, stimulii de curaj și încăpățânare m-au părăsit, nervii s-au tocit. Nu am în plan să traduc nimic. Vorba poetului: ”privind fără de țintă-n sus/într-o sălbatecă splendoare”... Am doar plăcerea de a o face, cine știe când, poate într-o după-masă cu „soleil couchant”...într-o clipă de răgaz. Poate se va întâmpla din nou și atunci va fi o plăcere. - Din câte știu, Consuela Stoicescu
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
Mircea, bărbatul de care abia se despărțise și care îi alintase cu atâta dragoste și atâta pricepere întregul său corp, doar cu puține ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec își legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și alint și o săruta pe obraz cu buzele
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
gazdă are totuși calitatea de a lua decizii dese ori contestate de suflet. Nu! Natura a dotat omul, ca și multe alte viețuitoare, cu capacitatea de a gândi și a lua decizii. Oare tigrul flămând în urmărirea turmei de bovine sălbatece nu trebuie să ia instantaneu decizii? Care element al cirezii este mai la îndemână fără a fi un pericol mai mare decât cel asumat? Este oricum o decizie mult mai dificilă decât crearea unui nou impozit de către politician. Până și
MĂ CUNOSC PE MINE ÎNSUMI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344172_a_345501]
-
nu avea ochii că poporul Romany. na''s leș yakha sar e Români rashtra. În acea noapte el a populat Kodoia ratiate vo manushimos kărdeas pentru mine puștiul ținut păduros, anda' mande o chucho than o veshalo, Măi întunecat și sălbatec Feder tamlo thai divio decât cerurile cele mai furtunoase, sar le tarpenendar le tumanaleder, pe care le-am cercetat saven zumadem-le Că o stafie nou-venita. Creșterile întunericului Sar îk mulo neves-avilo. Fură că o lume a morții, dar pentru scânteia
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
zorilor ce se vedeau la orizont! Continua să ningă încet, zăpada moale era călcată ușor de Montero, care o împingea cu bara și o dădea la o parte, de parcă eu eram utilajul de curățat zăpada pe autostradă, în pustiul acesta sălbatec și alb. La un moment dat, privind în oglindă, am observat la distanță în urma mea farurile unei mașini care venea ușor pe cărarea lăsată de mine: Când s-a apropiat, am văzut că era tot o mașină SUV ca a
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
procesul economic? Păi tocmai aici este spinoasa problemă. Pomana încurcă doar ițele. Există, fără dubiu, persoane care datorită unor împrejurări, boli sau accidentări, nu mai pot să lucreze spre a produce direct sau indirect produsele necesare traiului lor. În lumea sălbatecă a dobitoacelor toate elementele vii care nu mai pot din varii motive să-și întrețină viața devin hrană semenilor, poate de altă specie. Nici omul nu se hrănește cu om dar orice om trecut în neființă întră în marele lanț
STATUL ŞI POMANA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374487_a_375816]
-
Caisul își aprinde florile, E ceasul minunilor, Se desfac frunzele prunilor, Înflorește natura-n toate culorile... Mutăm în legendă orele, Se-aude-n depărtare un caval, Natura s-a trezit de bal, Învârtind tainic horele. Cântecul din ciocârlie Se aude în nuc sălbatec, S-a ivit primăvăratic Cu un tril să ne mângâie. Luna țese pe covoare, Raze dulci ce ne-nfioară Și în fiecare seară Bate vântul ca o boare. Numai aripa de vis Zboară tainic în lumină, În parfumuri de verbină Spre
BUCURIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373411_a_374740]
-
pe ea cu hârtii și gunoi? de ce în tramvai, în autobuz sau troleibuz în metrou pe stradă, în magazin sau în scara blocului la școală, chiar și-n noi ne murdărim unii pe alții de parcă am umbla goi? nu suntem sălbateci! nu suntem popor de tâmpiți! de ce să fim gunoiul Europei? de ce sa mințim chiar și pe copii? avem munți, avem dealuri, păduri, râuri și câmpii de ce toate astea trebuie să ajungă la străini? avem fete și băieți, tineri și frumoși
DE CE ... de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371597_a_372926]
-
hainele, îi deschidea picioarele cu forța și intra în ea cu o poftă de zeu atotstăpânitor, beat de plăcerea de a poseda și de a-și satisface poftele până la supremul orgasm. În timp, partidele de luptă, înaintea împreunării, deveniseră din ce în ce mai sălbatece. Lucian se alesese și el, o dată, cu mâna ruptă. Ana ajunsese, la un moment dat, la spital, cu capul spart, altădată cu o coastă ruptă. Reacția lui Lucian fusese aceeași, de fiecare dată: - Dar îți place, nu-i așa?! Îi
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
Mă-mproști cu romantisme bienale. Mă dori cu stalactite de impuri stropi centenari de izmă meliferă ce-a încolțit în coapse de amiezi, Tortură de amor și în sinapse, Mi-a implantat cornițe roz de iezi. Când mi te urci sălbatecă, mioapă, Pe muntele măslinului imberb, Te-aș înghiți ca pe-o silabă șchioapă. Te-aș murseca cu-n apetit de cerb. Te-aș tăvăli prin ghimpii de măceș. Ti-aș coase gura cu mătasea lunii iubita mea din scoarță de
CÂND.... de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375396_a_376725]
-
a ținut drumul, Nea Toader a dat în mintea copiilor. Cânta, se hârjonea și hăulea la fel ca însoțitorii săi astfel că au devenit buni prieteni. În pauzele de păpică le povestea despre destinația care îi așteaptă, despre peșteri și sălbatecele împrejurimi. Mai în glumă, mai în serios tinerii râdeau de naivitatea bunului sătean. Ei știau mai multe! Și au ajuns, pe inserate. Până să găsească intrarea în peșteră în sălbăticia naturii s-a înserat dea binelea. Noroc că erau așteptați
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
răspicat, de data aceasta părăsind tonul concesiv folosit în lirica de iubire. „Sunt pe urma pașilor mei de cenușă / și-aud tropăind cadențat sub jăratec / din absurd evadând, se reped către ușă / s-o spargă, s-o spargă și urlă sălbatec // sunt pe urma gândului meu clopotar / tresar să-l aud din secundă-n secundă / chemare din ziduri suspinată-n zadar / iederă-n doruri, de doruri înalte flămândă // sunt pe urma mâinilor mele de ram / rodu-i necopt stă să-i cadă
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
a învățământului universitar de stat de la începutul anilor 90 - o uriașă risipă a resurselor insuficiente pentru a satisface orgoliile locale din târgușoarele patriei -, și despre aberația înlocuirii finanțării pe post cu finanțarea pe cap de student furajat, și despre funcționarea sălbatecă a învățământului privat vreme de un deceniu, și despre aberațiile legii Funeriu, și despre capcană Bologna... Am scris despre toate fără nici un folos. De ce mi-am imaginat că voi putea schimba ceva ca simplă rotita într-o mașinărie de vot
SCRISOARE DE DEMISIE DIN SENATUL UNIVERSITĂŢII de LIVIU ANTONESEI în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345814_a_347143]
-
a dus decât la dezastre sau dereglări serioase în lanțul trofic. Omul are, din punct de vedere trofic, un singur dușman și acesta este omul. Chiar dacă vă supără constatarea, omul este canibal prin armele sale îndreptate asupra omului. Nici un animal sălbatec nu-și folosește forța împotriva unui semen. Deși omul poate fi mâncat de multe animale mai sprintene sau mai puternice decât el, astăzi are mijloace să se apere chiar și de semenul său om. Dar noțiunea de om s-a
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
de vânturi Și munții parcă au cununi. Cu zgomot Râul Mare ne salută Și trece-n fugă-n treaba lui, El piatra nemișcată o sărută, Pleacă nestăpânit hai-hui. Scăpat din zăgazuri de lacuri, Îngrădit de mâini omenești, El drumu-l străbate sălbatec, Spunând a sale povești. Lacurile cuminți așezate, Vernilu-și expun prețios, Bănuții-și clatină pe ape, Lumini și umbre într-un joc voios. Natura-și expune tablouri, Inegalabile de verde-auriu, Marouri cu mii de nuanțe, Bordouri și cărămiziu. E-atâta liniște
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
ei. Sub extazul momentului, sugrumată de plăcerea îmbrățișării, Becky șopti Aialei: tu ai cunoscut dragostea... Degetele Aialei lunecau ușor pe fiecare vertebră, buzele uscate se plimbau peste trupul și sânii fetei. O prinse puternic de brațe, o cercetă cu privirea sălbatecă și gura deschisă, însetată ca după o așteptare amară: „Te caut de mult, de când a încolțit în mine dorința să resping bărbatul”. Patul din odaie le-a oferit prilejul desfătării. Pentru Becky era o senzație necunoscută până atunci, o plăcere
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
o plăcere pe care n-o încercase niciodată, pentru că ideea în sine îi inspira teamă. „Nu te-am bănuit ...” se bâlbâi încurcată, de fapt se speriase nu de ceea ce săvârșiseră împreună, ci de ceea ce ar putea să piardă. Întâlnise privirea sălbatecă a Aialei și un fior necunoscut o străbătu... La început stângace, Becky își regăsi stăpânirea de sine, dornică să-i răspundă cu torente de mângâieri. „Toată viața mi-am dorit mângâierile unui bărbat, ca să le găsesc la tine” - Dar ai
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CĂPRIOARA FUGARĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ca o căprioară fugară, sălbatecă Alergai în primăvara trecătoare-a vieții, Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare... Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348918_a_350247]
-
vise, de dor. Mi-e dor de o călătorie spre început Ca seminței galopul spre viitorul fruct! DRUM NEȘTIUT Nomazi ce colindă iubirile, de n-am fi devenit Despre noi înșine n-am fi știut aproape nimic Trandafiriul cerului, freamătul sălbatec Logodna soarelui cu polenul lunatec Temeliile munților, neverosimile tipare Treptele, pașii cometelor, ai stelei polare Aromele încifrate în patima ierburilor Murmurul nedeslușit al izvorului cerbilor Ce urmază să ne scalde azi și totdeauna În extazul azurului când trăirea-i numai
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]