375 matches
-
1906-1938). Susținut de Titu Maiorescu, fostul său profesor, este cooptat în redacția „Convorbirilor literare” (1895-1906). Cum din 1906 în comitetul redacțional intra N. Iorga, iar conducerea revistei era încredințată în 1907 geografului și etnologului Simion Mehedinți - ambii favorizând pătrunderea ideologiei sămănătoriste -, D. lansa la 1 ianuarie 1907 o publicație proprie, „Convorbiri”, devenită după un an „Convorbiri critice”. Tot sub direcția sa apărea, ca supliment săptămânal al „Convorbirilor critice”, „Falanga. Literară și artistică” (10 ianuarie - 9 mai 1910), preluând titlul revistei simboliste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
carnale. Nu atât din textul epic, din pulsiunile erotismului vagant, cât din exterior răzbat înțelesuri vorbind despre incomunicare, agonie, „năzuință spre spulberare”. Domnișoara din str. Neptun, romanul de debut, se înscrie amăgitor într-o „tematică” tradiționalistă, dezrădăcinarea, exploatată deopotrivă de sămănătoriști și poporaniști. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu ș.a., precum și victima ei (o fată de la țară ajunsă curtezana cartierului, înrădăcinată, până la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite fără lirism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
articolul Câteva lămuriri, F.d. se vrea mai mult o tribună de popularizare a culturii universale și românești, adresându-se unui public mediu pregătit intelectual. Fără să-și aroge pretenții de orginalitate, ca revistă de rang inferior celorlalte din constelația publicațiilor sămănătoriste, aceasta promovează „lucrări de popularizare a cunoștinții pământului și istoriei noastre, traduceri, reproduceri din vechea literatură”. Funcția educativă, de informare prevalează în detrimentul producției originale. Accentul pus pe traduceri și pe studiul istoriei, pe literatura populară și pe cea veche reiese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287020_a_288349]
-
scriitorilor români” ș.a. „Revista noastră”, întemeiată de H. în martie 1905 și condusă de ea până în aprilie 1907 (seria a doua, iunie 1914 - iunie 1916), a fost concepută ca un organ de propagandă feministă. Publicația a devenit cu timpul una sămănătoristă, aici colaborând G. Coșbuc, Zaharia Bârsan, Tudor Pamfile, I. Dragoslav, dar și o bună parte a condeielor feminine notabile în epocă: Sofia Nădejde, Elena Sevastos, Maria Baiulescu, Maria Cunțan, Ana Conta-Kernbach, Ecaterina Arbore ș.a. Ca prozatoare, H. a fost atrasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
a scris, prin publicațiile pe care le-a condus: „Dreptatea”, „Tribuna”, „Steaua Transilvaniei”, „Dezrobirea”. O mențiune specială se cuvine pentru „Răvașul”, prima publicație pentru popor apărută la Cluj, la 4 aprilie 1903, și militând pentru o literatură popular-națională, de nuanță sămănătoristă. În spiritul generației care a pregătit Unirea din 1918, activitatea lui D. se sprijină pe convingerea că idealul unității culturale, sociale și politice se poate realiza doar prin trinitatea școală-biserică-națiune. Studiile sale aduc în atenția cititorului adevărate simboluri ale luptei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
și caracteristicile individualizante ale fiecăruia. Din prima generație fac parte: Mihail Dragomirescu, S. Mehedinți, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, D. Evolceanu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, G. Bogdan-Duică, Duiliu Zamfirescu, N. Petrașcu, Anghel Demetriescu. Sunt analizate la acest capitol, prin contrast, reacțiunea sămănătoristă (N. Iorgaă și reacțiunea modernistă (O. Densusianuă. Această primă generație " e o generație de ucenici, formați la școala și la glasul profesorului, aleși din mulțumea studenților, introduși de pe băncile Universității în familia junimistă, sprijiniți în cariera lor literară, universitară și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cu seninătate. M. a putut fi considerat parnasian, simbolist întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul lui Ion Barbu, modalitățile ermetismului au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri din D. Anghel și Ion Pillat, dar incontestabilă este influența „simboliștilor academici din Franța, și, mai ales, a lui Francis Jammes” (E. Lovinescu). Aprecierile și caracterizările, convergente, formulate de critica interbelică - Perpessicius, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a. - rămân în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
eroul poposește într-o insulă de liniște paradisiacă, în case de pe malul Oltului, lângă Drăgășani. Episodic apare și Tudor Vladimirescu, fie în povestirile altor personaje, fie alături de haiducul Jianu, provocând o febră încărcată de așteptări și premoniții. Este vizibilă atitudinea sămănătoristă, idilizarea raporturilor între boieri și țărani. Continuând acțiunea din primul roman, Pandurul are ca protagonist pe Tudor Vladimirescu; narațiunea capătă o respirație mai largă, înglobând descrieri pitorești: imagini din București, case și moravuri ale boierimii românești sau fanariote, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
românească”, „Zeflemeaua”, „Luceafărul” ș.a. A semnat și Ellen, Fatma, Elena Fotino, Ileana, Ileana-Fatma, Andaluza. A fost distinsă cu Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „Femina” (1925), Premiul Național pentru Poezie (1937). Colaboratoare, după debutul în presa socialistă, la mai toate publicațiile sămănătoriste, F. a scris de la început o poezie de factură tradițională, vag contaminată de simbolism. Îndatorată prozodic uneori lui Coșbuc, mai des lui St. O. Iosif, cu ale cărui „cântece” are, de altfel, pronunțate afinități de timbru sufletesc, convergentă și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
uneori lui Coșbuc, mai des lui St. O. Iosif, cu ale cărui „cântece” are, de altfel, pronunțate afinități de timbru sufletesc, convergentă și cu versul lui Panait Cerna prin înclinația spre reflecție și alegorizare, poezia ei nu e totuși deloc „sămănătoristă”; în orice caz, nu în ceea ce autoarea a reținut pentru volumul ce o exprimă, Poezii (1937). În cuprinsul acestuia nu apare nimic din figurația rurală cultivată de sămănătoriști și nici un vers nu afișează simpatie sau antipatie pentru vreo categorie socială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
cu ochii de Méliusz József, iar în 1984 i se decernează, din partea Uniunii Scriitorilor, un premiu special pentru întreaga activitate literară. De orientare tradiționalistă, adevărată matcă stilistică a poeziei transilvănene, dar delimitându-se la nivelul registrului tematic de „dezrădăcinarea strict sămănătoristă, de opoziția sat-oraș, din lirica unui Goga sau Iosif” (Pompiliu Constantinescu), G. își concepe universul poetic axându-se pe două coordonate: una spațială, reprezentată de natura țării, cu o evidentă și explicabilă preferință pentru meleagurile Ardealului natal, și alta temporală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
o nonșalanță pe care o vor plăti foarte scump. Generația următoare, de la 1890-1900, e, cu siguranță, lipsită de spirit critic, chiar dacă lirismul lui Gherea, Iorga sau Ibrăileanu are prea puțin din acela spontan și copilăresc al pașoptiștilor. Lirici, promotorii naționalismului sămănătorist ori poporanist sînt totuși în măsura în care laborioasele și prea elocventele lor mărturii sînt mai degrabă emoționale decît lucide, mai degrabă pătimașe decît analitice. Trebuie să așteptăm sfîrșitul războiului dintîi mondial pentru a vedea, din sînul aceleiași generații, ivindu-se primele spirite
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
avea parte de o ediție critică Arghezi, cum avem, din fericire, în cazul contemporanului sau Lucian Blaga. Dar să revin la operă lui Agârbiceanu. Debutînd în volum în 1905 (odată cu Goga), prozatorul e un îndatorat lui Sadoveanu și întregii atmosfere sămănătoriste a epocii. Influență această sămănătorista s-a păstrat, regăsind-o, întreaga, si in amintitul român inedit pînă în 1997, Prăbușirea. Prozatorul s-a salvat prin cîteva nuvele tulburătoare (dintre care as aminti Fefeleaga) și prin evocarea unui anume fantastic țărănesc
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
critică Arghezi, cum avem, din fericire, în cazul contemporanului sau Lucian Blaga. Dar să revin la operă lui Agârbiceanu. Debutînd în volum în 1905 (odată cu Goga), prozatorul e un îndatorat lui Sadoveanu și întregii atmosfere sămănătoriste a epocii. Influență această sămănătorista s-a păstrat, regăsind-o, întreaga, si in amintitul român inedit pînă în 1997, Prăbușirea. Prozatorul s-a salvat prin cîteva nuvele tulburătoare (dintre care as aminti Fefeleaga) și prin evocarea unui anume fantastic țărănesc (din țară moților, pe care
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
devenea funebru. Ceea ce în apus era revoluție, la noi era modernism. Deosebirea este semnificativă. Căci pe cînd o revoluție se naște din lăuntru, o răsturnare modernistă se întîmplă din afară. Occidentul ne-a făcut "revoluționari"". El documentează ardent împotriva agrarianismului sămănătorist și cere imediata industrializare cu ajutorul capitalului străin occidental. Acest prooccidentalism coerent al lui Cioran deosebește fundamental doctrina sa naționalistă de toate orientările tradiționaliste și naționaliste din epocă, inclusiv de cea a colegilor de generație, mai toți partizani ai autohtonismului și
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
sensul că a modelat și personalitățile unor autori veniți ulterior. Oarecum neașteptată ni se pare însă aserțiunea, înscrisă în baza unei opinii a lui Marian Papahagi, cum că Echinoxul s-a ivit ca o reacție împotriva "mentalității culturale de tip sămănătorist", a "tendințelor neotradiționaliste, foarte ispititoare în epocă". Așadar în momentul 1968, cînd a apărut primul număr al revistei! Să fi avut în vedere exegetul acel expresionism în matrice rustică întrupat de Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț (ultimii doi de
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
suspenda, instanțele de veghe ideologică "au dat drumul" esteticului și au îngăduit într-un anume grad "sincronizarea" culturală cu Occidentul, demonizat pînă atunci cu excepția unor irelevante eșantioane "progresiste". Ca urmare, pe de o parte nu mai exista un real pericol "sămănătorist", iar pe de altă parte "criteriile fundamentale" indicate de dl Poantă, preeminența esteticului, spiritul citadin, sincronismul etc., nu mai puteau fi specifice unei grupări, fiind decelabile în viața literar-artistică în genere. Prin forța lucrurilor, Echinoxul nu se afla în postura
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
producției sale fără pripă și fără zăbavă, liniștită și sigură, prin mlădierea care îi îngăduie să înfățișeze viața supt toate aspectele ei". E adevărat că N. Iorga nu avea simțul valorii, lăudând în egală măsură pe toți scriitorii din grupul sămănătorist. Despre articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, în care Iorga îi vedea pe cei doi deopotrivă de mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din Anii de ucenicie: Această poamă mistreață a conducătorului nostru n-
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
noutatea lor, ci și originalitatea lor, valoarea lor: la G.M.Zamfirescu, de pildă („El nu cunoaște mahalaua lui Caragiale. El nu vine de la centru spre periferie... El se află acolo în mod firesc” etc.), Pavel Dan („nu se consideră romancier... sămănătorist”, el este romancier „prin dramele proprii”), Constantin Fântâneru, văzut în filiația lui Knut Hamsun ș.a. Dar romanul care îi trezește cele mai lirice accente și mai îndrăznețe caracterizări este Craii de Curtea-Veche („Ce senzualitate tulbure în această carte... O lumină
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
sau obosit". Evocă, apoi, evident elogiativ, mișcarea din martie 1906 pentru apărarea limbii române (în care el a fost vioară întîia), cînd a inițiat manifestația studențimii în fața Teatrului Național împotriva unei reprezentații cu o piesă bulevardiera în limba franceză. Mișcarea sămănătorista, pe care Iorga a condus-o, și-a trăit, atunci, apogeul, curînd profesorul părăsind conducerea revistei, creînd Neamul Românesc, care a fost sîmburele noului organism politic, din 1910, Partidul Naționalist Democrat, la care participă, cu vicepreședinte chiar A.C. Cuza, de pe
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român, funciarmente "reacționar", plasează capitalistul în zona demonicului și a grotescului. Ethosul sămănătorist se grefează pe stratul paseist. Ceea ce Mihai Ralea a citit în cheie sociologică poate fi corelat cu dominantă arcadic-mitică. Prăbușirea Medelenilor antrenează o dispariție a micro-armoniei, a ordinii tradiționale, în care țăranii, pământul și boierii sunt parte a unui univers
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
frecventat. Abia în 1968, cînd i-au apărut Scrierile, mi-am dat seama că ratasem șansă de a-l întîlni. Tot în 1958 a murit istoricul literar Ion Breazu, a cărui reeditare din 1973 am comentat-o printre primii. Poetul sămănătorist întîrziat Ion Buzdugan a murit în 1967, istoricul literar Ion Chinezu (cel mai bun cunoscător al literaturii maghiare de la noi) în 1966, delicatul poet Al. Claudian în 1962, iar Emilian I. Constantinescu, autorul Anarhismului poetic (din 1932) în 1971. Antologia
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
Cardaș, a cărui Bibliografie românească veche (în colaborare cu I. Bianu) o parcurgeam la Astra din Sibiu prin '57-'58, a murit în 1984. Ce să mai vorbesc de poetul de origine basarabeana Vladimir Cavarnali sau de Virgil Caraivan, poet sămănătorist, morți, ambii, în 1966. N-aș fi știut că trăiește nici poetul G. Buznea, daca întîmplarea nu mi-l scotea în cale, prin 1969 sau 1970, cu cea mai bună traducere a Infernului lui Dante. Își completă pensia făcînd pe
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
al revistei Poesia din Milano, apărută în 1905, cu bune ecouri și în presa românească, găsise în publicistul oltean cu simpatii socialiste Mihai Drăgănescu un emisar, după ce le găzduise, în 1906, în paginile revistei sale pe Elena Văcărescu și pe... sămănătorista Maica Smara, cu opinii despre "versul liber" (îl va publica și pe Macedonski în 1909, cu două sonete). La data, însă, la care se traducea Manifestul viitorimii, contextul socio-literar românesc nu era încă suficient pregătit pentru ca ideile sale să fructifice
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
două sute de exemplare, subvenționat de Ministerul Educației și Cercetării. Această fabuloasă colaborare dintre cel puțin patru instituții pentru apariția edițiilor critice ar merita un comentariu aparte și o investigație specială. Ilarie Chendi (1871-1913) este un foiletonist frenetic, trecut prin gruparea sămănătoristă a lui Nicolae Iorga, de care se desparte în 1906, pentru a înființa revista „Viața literară”, devenită în 1907 „Viața literară și artistică”, scrisă aproape în întregime de el, ascuns adesea sub pseudonimele Gh. Dumbravă sau Fantasio. Volumul VI de
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]