877 matches
-
Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din ramuri de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din ramuri de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Romancierul, un alt folositor de vorbe, spunea, aproape totdeauna, lucruri cu mai multe înțelesuri; unele fraze nu aveau nici unul, pentru că se nimerea ca două-trei cuvinte să fie necunoscute ascultătorilor; un fudul. A zis, odată, că este cel care îmbogățește graiul sărăcăcios al locului și că nu se va da după argoul - alt cuvânt aiurit! - bolborosit de gloată nicicând. Să se asculte singur, atunci! Să se citească singur! Să se ia de mână cu Filozoful, altul care vine, uneori, cu câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
viu” un meci de-al ei. 6î Luiza Ionescu, București: - Vezi și tu răspunsul numărul 3. Episodul 212 îN CAMERA DE OASPEȚI Să intrăm și noi acum în odaia nici prea largă, nici prea scundă, nici prea luminoasă, nici prea sărăcăcioasă unde îi condusese cardinalul Damiani pe bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
seara aceea, văzând cum francezii scoteau din minunatul lor automobil cutii peste cutii cu produse exotice, admirând luxul hainelor și încălțărilor lor și minunându-se în fața risipei pe care o făceau, ajunse la concluzia că viața lor era într-adevăr sărăcăcioasă. Dar ce putea să facă? Unde să meargă, chiar și în cazul în care lumea ar fi uitat de familia Sayah și de tot ce făcuse tatăl lor cu atâția ani în urmă? Oriunde s-ar fi dus, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deșert, să moară de sete. Și puteți fi siguri că de aceste morți veți răspunde dumneavoastră, nu eu. — Doamne Dumnezeule! se lamentă Yves Clos. Chiar nu știți ce-nseamnă mila. Inmouchar-ul făcu un amplu gest cu mâna, arătând spre tabăra sărăcăcioasă: — Priviți în jurul dumneavoastră, le ceru. Observați unde ne-a dus lipsa de milă a lumii care ne înconjoară și explicați-mi de ce tocmai eu, care abia reușesc să-mi hrănesc familia, trebuie să arăt milă cuiva pentru care capriciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îmi flutură din mâna care ținea plicul semnul pe care-l faci când pleacă un tren din gară. Această mișcare plină de tinerețe și de energie scotea și mai mult în evidență cât este de bătrână, de jalnică și de sărăcăcios îmbrăcată. Când, în curte, s-au apropiat de mine câțiva colegi și, râzând, m-au întrebat ce-i cu ciumafaia aia în fustă, cu care tocmai am stat de vorbă, le-am răspuns, râzând și eu vesel, că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chiar acolo, pe scară. Un domn. Do-oomn. Ce cuvânt mai e și ăsta? Un nobil - da, e de înțeles și e mai convingător. Dar un domn - asta ce să mai fie? -, un fleac, acolo. Am deschis ușa, am străbătut coridorul sărăcăciosului nostru apartament și, dornic să mă întind cât mai repede pe divan, m-am dus direct în cameră. Aici se făcuse deja curățenie, dar, în lumina vie a verii, totul părea prăfuit și meschin. Pe birou, trona un pachet înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
surprins și ilustrat - de la ziua În care s-a mers la pețit, pînă la nunta după datină, prilej cu care s-a desfășurat o Întreagă producție folclorică, care Însemna de fapt o parte din viața lor - Întrucît totul ar părea sărăcăcios și ciopîrțit În comparație cu originalul. Să nu mai vorbesc de lista nuntașilor, numele nașilor și al preoților care i-au cununat, orațiile, cîntecele, darurile cu dăruitorii lor, lista mîncărurilor și a băuturilor. Urmează apoi o Întrerupere de cinci luni, Între noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru care partid v-ați dat votul. Or’, fiind chemați la interogatoriu cinci sute de suspecți vânați din cozile de alegători, situație în care s-ar putea afla oricare dintre noi, având în vedere evanescența evidentă a obiectului unei acuzații sărăcăcios reprezentate de tipul de fraze din care am dat mostre convingătoare, captate de microfoanele direcționale și de casetofoane, logic ar fi, având în vedere amplitudinea relativă a universului chestionat, ca răspunsurile să se distribuie, chiar dacă cu o mică și firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
numele de Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu o pilotă roșie umflată parcă de niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un lavoar foarte vechi și două scaune tapisate cu pluș roșu. Totul era sărăcăcios și murdar. Nici cel mai mic semn al luxului nesăbuit pe care-l descrisese cu atâta încredere colonelul MacAndrew. Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Aș fi preferat întru totul să fiu măritată cu un pictor decât cu un agent de bursă. Dacă n-ar fi copiii la mijloc n-aș avea nici cea mai mică obiecție. Aș putea fi la fel de fericită într-un atelier sărăcăcios din cartierul Chelsea ca și în apartamentul ăsta. — Draga mea, mă scoți din sărite! strigă dna MacAndrew. Nu cumva vrei să spui că tu crezi măcar o iotă din toate prostiile astea? — Dar eu cred că ăsta e adevărul, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai putea suporta asta. Din birou, ajungeai în curtea cea mică printr-o ușă joasă care închidea un colț. Pe ușă erau rafturi de cărți desenate în trompe-l’oeil: imagine de efect, ce permitea prelungirea unei biblioteci mai degrabă sărăcăcioase, în care câteva cărți adevărate ce nu fuseseră niciodată deschise se învecinau cu tomuri de cod civil și de drept comun. La capătul curții se aflau cabinetele și un grătar mare, ca două brațe sub care erau stivuiți buștenii. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
au pățit nimic, tocmai i-au dus pe ceilalți Înăuntru, dar cu ăsta nu mai e nimic de făcut. Amory s-a repezit În casă și ceilalți l-au urmat purtând masa inertă, pe care o așezară pe canapeaua din sărăcăciosul salon de la intrare. Sloane, cu o gaură În umăr, stătea Întins pe altă canapea. Delira pe jumătate și-i striga Întruna cuiva că are un curs de chimie la opt și zece. — Nu-mi dau seama ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iată‑i și pe părinți. O liniște monotonă domnește înainte și după fiecare tâlhărie. Pe nesimțite, copiii au alunecat din rolul copilului în cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în spiritul lui schilodit, unde filmul se rupe mereu. Nimic frumos, numai lucruri urâte. Ies la iveală excursii de duminică împreună cu mama, tramvaie în care miroase a șosete umede și în care se îngrămădește o masă de oameni cenușie și sărăcăcioasă, de felul celor pe care un război lung le produce, dar pe care nu le poate îndepărta prea repede. Se pleacă la drum în Pădurea vieneză. Cu căciuli de lână, împletite din lucruri vechi, de pe vremea războilui, deșirate și refolosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însuși, pentru că după pubertate băiatul își este sieși cel mai mare inamic, fapt care se trage de la hormonii în fierbere, după cum i s‑a tot spus lui Rainer. Deschide poarta parcului și intră într‑o zonă care devine tot mai sărăcăcioasă pe măsură ce Rainer se îndepărtează. Silueta lui se face tot mai mică, dar nu din cauza depărtării, ci pentru că este micșorată involuntar de mediul înconjurător. Tocmai fusese cineva într‑un parc, iar acum este un nimeni într‑un tramvai. Este o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unde se simte deja aerul aspru al comunismului din vecini. De fapt, aerul devine mai aspru pentru că suntem mai la nord. Aici n‑a venit încă primăvara. Miroase a ace de brad ca spray‑ul din comerț, casele devin mai sărăcăcioase, economia suferă tot felul de lipsuri, așa cum se cuvine într‑o zonă defavorizată economic. Se aud glasuri de păsări care te avertizează să nu faci vreun accident, iar la orizont apar căprioare care însă dispar din nou imediat, îngrețoșate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pripit și neprevăzător. În fața flecărelii lui Rainer, Sophie aplică tactica ei originală de astupare a urechilor. Astăzi, Sophie se uită la Hans cu alți ochi pentru că el are o mână care lovește puternic, iar ochii ei caută mușchiul de sub acoperământul sărăcăcios al unei cămăși sport ieftine - o cămașă cu o croială ostentativ sportivă, cu multe buzunărele peste tot care o fac așa de țipătoare și imposibilă - îl caută și‑l găsesc. Ce s‑a încordat ieri în Sophie, se încordează azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rolul Femeia! Indiscutabil, este un text bun, inteligent, dens, greu pentru cei doi actori, care, în spațiul acela concentraționar, bântuit de obsesii paranoide, sordid și lipsit de speranță, care este, până la urmă bucătăria, în care se pregătește - pe viu - tocana sărăcăcioasă (foarte bună scenografia doamnei Iudit Dobre-Kóthay), trebuie să susțină, vreme de două ore, o stare emoțională la cote maxime, utilizând întregul arsenal de măiestrie pentru a comunica publicului comicul de situație, acel „râsu'-plânsu'” care mai dezmorțește spiritele și oprește
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
de-au făcut-o..., a încercat el să explice în timp ce-și privea mâinile pe care le răsucea și le freca una de alta în încercarea disperată de a se liniști. Era un bărbat trecut de cinzeci de ani, sărăcăcios îmbrăcat, dar curat, mai puțin oacheș decât Violeta, scund și voinic, deși, destul de vizibil, adus de spate. Arunca priviri furișe spre cele două femei de la masa din fața sa, îmbrăcate în robă, de parcă erau din altă lume. - Puneți mâna dreaptă pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
prima oară, judecătoarea, după care a rostit acea frază, aproape silabisind, pentru ca martorul s-o înțeleagă și să repete corect. După aproape zece minute de întrebări, urmate de răspunsuri destul de clare în conținut, dar obținute cu greu, dat fiind vocabularul sărăcăcios al martorului și teama acestuia generată din simplul fapt că se găsea pentru prima oară în viața lui în fața unei instanțe de judecată, președinta completului a înțeles ceea ce a dorit. Era clar că mama Violetei a apelat la serviciile martorului
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
în fața lui și l-a privit. Fața i-a rămas imobilă. Ochii au vorbit, mărindu-se în prima clipă și îngustând privirea în următoarea. I s-a părut că este mult mai scund, oricum, față de ea, că e neîngrijit, murdar, sărăcăcios îmbrăcat și mai dușmănos decât în acele momente urâte pe care ea încerca cu disperare să le dea uitării. A citit ura din privirea lui și i-a rezistat fără să clipească. „Nu mă poți atinge, urâțenia pământului! Flăcările iadului
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
ai acestei lumi. Își ostoiește dorul văzându-și părinții de la distanță dar nu li se arată și-și face obicei ca săracul Lazăr care aștepta milostenie de la bogatul cel nemilostiv. Doarme la poarta casei părinților săi în sărăcie totală, slab, sărăcăcios îmbrăcat dar nesupărând pe nimeni. Din contră, el era acela căruia slujitorii tatălui său îi vorbeau de sus sau îl batjocoreau. Vătaful casei părintești acceptă și-i face o colibă în care Ioan postea, se ruga, suferea vara de căldură
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
Dincolo de Secăria era ridicat sălașul stânei baciului Miron, pe o coastă de deal la margine de pădure. Depăși ultima casă din sat construită din butuci de lemn așezați unul peste altul, și cu acoperișul din șindrilă. O casă nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă, un pic mai măruntă decât altele din vecini, cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie, având balamale din cauciuc gros, luat
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]