209 matches
-
săracă, nu aveam timp pentru nici o distracție, priveam cu seriozitate serviciul de care mă bucuram, și deși lucram între oameni cu înalte studii militare, cu atât mai mult îmi păstram demnitatea, seriozitatea și respectul, și mai ales că eram și sărăcuță nu aveam de loc încredere în dragoste, că și pretențiile erau mari, iar eu rămâneam mai mult decât precaută. In timpul războiului lucram și la cenzura militară, eram și tânără, cu trei frățiori și soț pe front, viața îmi era
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și a mamei, s-a îmbolnăvit și mai rău, umbla pe stradă, dar știa să se întoarcă la căsuța ei, știa să vină la Maria, la mama ei, să-i ceară să bea cafea și să-i dea bani. Maria, sărăcuța de ea, se străduia să croșeteze, să aibă bani pentru fiică și cafea. De multe ori, fiica îi făcea scandal dacă nu-i dădea bani și cafea, și ea, suferea, și-i era și milă, și rușine, dar să nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai povestit că nu este de mult timp căsătorit, dar că frumoasa lui soție nu poate face copii și că s-au gândit ei că pot fi părinți iubitori și că pot lua fata la ei, să aibă și ea, sărăcuța, un cămin. A asigurat-o că o vor crește cu grijă, că nu va duce lipsă de nimic și că vor face acte, să fie fiica lor vitregă, dacă este de acord bunica Dobrița. Pe măsură ce înțelegea povestirea tânărului ceferist, bunica
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
recupera pisica. Devenită brusc mult mai amabilă, doamna a exclamat: - O, domnule, nici nu știu cum să vă mulțumesc, știți... - Lăsați, doamnă, nu este cazul să-mi mulțumiți - a răspuns domnul și si-a văzut de drumul lui. - Vai, ce jalnic miaună sărăcuța - a mai adăugat doamna, însă fără ca domnul s-o mai audă. Nu a trecut prea mult timp și a apărut o mașină a Pompierilor. Oameni cu experi- ență, profesioniști, cei trei pompieri au cer- cetat copacul cu privirile și au
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea să se scoale. O dată, sărăcuța a îndrăznit să mă întrebe cât mai am de gând să duc viața asta, oare nu mă gândesc la viitorul meu? Mulți colegi de liceu erau medici, ingineri, unul Ovid, „chiar cu un an mai mic ca mine, avea deja
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-ne așadar, dincolo, beyond, pe malul răsăritean al Iordanului. A nu se confunda cu cealaltă Betanie, aflată la câțiva kilometri de Ierusalim, acolo unde Lazăr s-a sculat din mormânt, unde Învățătorul o instruia pe sora sa Maria, în vreme ce Marta sărăcuța își vedea liniștită de treabă. Betania baptismală nu mai e un sat, ci doar un punct pe hartă, în mijlocul unui câmp minat, un loc rămas pustiu până la tratatul de pace din 1994 dintre Israel și Iordania, dată după care arheologii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Livada aliniată și frumos orânduită. 1 August. Biserica de iarnă casa vlădicăi. Trapeza: "Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă. Cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă." În mănăstirea de maici Răciula, sărăcuța, cu maicile harnice ca niște albine... Maica Evghenia, stareța, bătrâna de 76 de ani, voinică încă. E la această mănăstire de 65 de ani: o viață de om! Povestește năcazurile cu Rușii cu vlădicii rusificatori Maice moldovence. Chiar ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
98 de cămine culturale într-un raion sătesc, cu o sută și ceva de sate. Bibliotecă raională, biblioteci la căminuri și colțuri de citire. Secretarul de partid raional, un muncitor de la fabrica de zahăr. Dispensar, maternități (8). Populația de mijlocași, sărăcuță, însă înțelegătoare a timpurilor nouă. Vești despre calea ferată Pașcani-Tg. Neamț. Sondorii au dat peste petrol la 450 m. adâncime, la Pipirig. Viziunea transformărilor apropiate în acest colț de țară. 20 Mai 1954. Am stat de vorbă cu un tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-au reușit să se bucure de ea. Tata s-a stins din viață la 38 ani în floarea vârstei, când în urma unui concurs pe țară, a reușit primul pentru a pleca ca diacon la Capela română din Paris. Mama sărăcuța s-a zbătut cu necazurile pentru ca să ne scoată la liman iar în 1940, când cel mai mic dintre noi era încă elev, a plecat pentru totdeauna, lăsându-ne pe noi s-o plângem toată viața. Dumneavoastră, Bădiță Gheorghiță, vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dintre odăile palatului moștenit în Florida. „Dacă încep să moară câte două pe an sunt terminată.“ „Carlota - i-am zis -, scuză-mă că sunt indiscret într-un moment atât de delicat pentru tine, dar n-ai nici o mătușă așa, mai sărăcuță? Să iei, de exemplu, doar argintăria și bijuteriile într-un geamantan și să nu te oprești decât la Agigea, într-o cămăruță cochetă, de doi metri pe doi, cu ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am fost dus cu bacul de la Salcia la portul Galați. Alții mi-au spus că ei au fost bătuți, maltratați. Eu n-am fost. Am recunoscut că am dat cărți religioase de citit în sat și a urmat închisoarea. Mâncarea sărăcuță, dar suficientă și am stat în curățenie, dar cu necazurile închisorii, păzit de caralii și după sârmă ghimpată și lipsit de libertate. Ca în închisoare. Cum am scăpat din închisoare, am fost numit să stau la Bălușești cu Pr. Mihai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nimic ponoare, lanuri unde pâinea coace, glasul tânăr de tractoare, bătrâneștile cerdace? Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință, o găsești împodobită cu avuturi și odoare ca-ntr o neînchipuită, mândră zi de sărbătoare.“ („Chemare“, Glasul Patriei, 10 decembrie 1957) PETRESCU Gh., prof. dr. „UN MOMENT de largă referință în întregul proces al dezvoltării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
coșul pieptului, în stânga: Hooo!! Nebuno!! Iar te burzuluiești?! Ce s-a-ntâmplat? întreabă Daniil speriat. Hachițe de-ale dumneaei, îi răspunde Ștefan cu un zâmbet amar. Bate! Bate! O ia razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Două luni n-am știut de mine. Nu vorbeam, numai țipam. Și, totuși, animalul din mine n-a vrut să moară... Ceva, totuși, a murit în mine atuncea: sufletul... Țamblac o mângâie cu blândețe, cu o nesfârșită milă și bunătate: Sărăcuța de tine, ți-a fost dat să atingi hotarul ultim al suferinței omenești... Poate... poate, numai Patimile, Răstignirea... Dar a trecut! Aparține trecutului... Trecutul? îngână ea chinuită. Trecutul e în mine. E viu. E rană vie. Trăiesc în el. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu, nu înțelege. Ce face Maria? Maria?... șoptește răgușit. Maria?... N-a vărsat o lacrimă. Am rugat-o. Plângi... Te rog, Maria, plângi... Nici un cuvânt. Împietrită. Nici o lacrimă... Nu mai vede, nu mai aude... Mi-e frică pentru ea, Ioane... Sărăcuța... îngână Țamblac. Și eu mă tem pentru ea. Și Bogdan, mititelul... Ce nenorocire... Cine ar fi crezut?... Ca un trăsnet... Ștefan se sprijină de cămin. Abia se mai ține pe picioare. Jarul țiuie subțire, trage să moară; se făcuse frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de când a trecut pragul în veșnicie, dar eu am aminitrile proaspete, calde, încălzite de lacrimi care ard obrazul, și o văd clar, ca atunci când veneam de departe. „Parcă văd acas- pe mama, Chip de sfântă-ntr-un pervaz, Slabă, slabă sărăcuța Și cu lacrimi pe obraz”. Am văzut-o plângând când a murit fatele Neculai; am văzut-o purtând parastasele bunicilor Vasile și Iordana. Am văzut-o speriată când a murit tata. Postea după vechea rânduială creștinească. Deși postea, nu ne
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: - Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
înaltă, dar nu o termini, că școala aia n-o să mai fie! Mata ai suflet bun și îi iubești pe toți, dar nimeni nu te iubește, să știi! Soțul matale mai are o femeie la care se duce noaptea. O, sărăcuța de mata, cum ai să mai fugi într-o zi de iarnă și ce frică o să ți mai fie. O să te amenințe trei bărbați, dar n-or să te omoare. Privea concentrată cele câteva cărți slinoase cu semne ciudate întinse
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
in genere a vârstnicilor. Constituie un scandal public, se pot întâmplă câte și mai câte... Zilele trecute, de Sfântul Ion, coboram liniștit și meditativ Copoul. De gardul Universității se sprijinea o bătrână foarte curățică, distinsă chiar; dar era atât de sărăcuță, încât, într-un gest seniorial, i-am întins o bancnotă din acelea nou-nouțe, create pentru a ne ameliora viața. Și știți ce s-a întâmplat? Persoana aceea a întins mâna, a înșfăcat banii și, cu un surâs angelic, sau mefistofelic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era o epavă, terminat, intra sau ieșea dintr-o crâșmă. M-a recunoscut, mi-a cerut niște bani, mi-a spus că fata are trei copii, unul "nu-i cam reușit", că lucrează la un atelier. "N-a avut noroc, sărăcuța. Și ce frumoasă era, pe vremea când erați prieteni, la Gura Raiului... dacă nu am avut mijloace s-o dau la carte, mai departe. Și m-au dat afară... Cică beam, molfăia moșneagul. Fiecare cu soarta lui... dumneata, te văz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cameră mai mare, pe Riva San Lorenzo la numărul 7, chiar în fața Adigelui. Au încărcat puținele mobile pe un cărucior: două paturi, o masă, vreun scaun și vasele esențiale. Nu a trebuit prea mult pentru a mobila casa mică și sărăcuță. În schimb se înveșmântase de tăcere și liniște. Dar ambientul era umed și, în timpul lunilor de iarnă, devenea un ghețar. Un prieten de a-l său cleric, care s-a dus să-l viziteze, tremurând de frig, i-a sugerat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu simplitate și naturalețe. S-a întors acasă, aducând sub braț «du stisseti di legna (două bucăți de lemne)». Și a fost acceptată între surori în 1913. Însă primul impact cu realitatea a fost traumatizant. Surorile locuiau într-o casă sărăcuță, fără nici o comoditate. Se îmbrăcau ca femeile simple din popor și duceau o viață de sacrificiu obscur, îndeplinind slujirile umile. Într-o scrisoare adresată unei surori mărturisește că: «A fost un har că bunele Surori nu citeau pe chipul meu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
etc. Dar, mai ales, se încumetă într-o acțiune atentă pentru educația la generozitate, la economisire și la lupta împotriva risipei. Toate familiile care aparțin FAC consimt să contribuie liber și voluntar pentru alcătuirea unui fond de casă comună. Surorile Sărăcuțe ale Familiei de la Nazaret La moartea lui don Calabria, părintele Filippo Bardellini și-a exprimat condoleanțele Congregației Slujitorilor Săraci spunând că: «Fără don Giovanni Calabria, Opera mea nu ar fi existat niciodată». Părintele Bardellini s-a născut la Verona în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
desfășurat slujirea pastorală în parohia părinților filipini din Verona. În 1916 i-a fost încredințată parohia de la San Pietro Incarnario (Verona). Aici, în 1921, cu sprijinul unei femei generoase, Teresa Scaglia, a dat naștere Institutului «Poverette della Casa di Nazareth» (Sărăcuțele Familiei de la Nazaret). Numele i l-a sugerat don Calabria. Bazându-se exclusiv în Divina Providență începu să primească «deficienți psihici sau înapoiați mintali». În 1928 a deschis o filială la Ponton din Domegliara (Verona), pentru asistarea tinerelor externate din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
misive pe care, cu scrisul meu tremurat, probabil că am scris adresa neciteț. Ce noutăți să vă dau? O să apară În curând, cu un frumos articol despre Plicul negru, un volum de critică de Ov.S. Crohmălniceanu. Într-o Istorie cam sărăcuță și cam șuie a literaturii române contemporane, Ion Rotaru, un universitar, se ocupă pe larg și cu relativă bună credință (dar fără să priceapă mai nimic) de proza bine cunoscutului autor al romanului la care m-am referit. Atât Florin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]