209 matches
-
la masă trebuie să-i hrănească bine. Un sfat admirabil, i-am răspuns. Dar de ce se dă în vânt după scriitori? Dra Waterford dădu din umeri: — Îi găsește amuzanți. Vrea să țină pasul cu moda. Presupun că e destul de simpluță, sărăcuța de ea, și ne socoate pe toți minunați. La urma urmei îi face plăcere să ne invite la prânz și nouă asta nu ne strică deloc. Chiar o apreciez pentru ceea ce face. Privind lucrurile retrospectiv, cred că dna Strickland era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
eter. Până să-l aducă, am pătruns în camera ei și am așezat-o pe Mihaela în pat cu toate precauțiunile. Tocmai atunci a venit și Dorina cu eterul. (Avea suflet bun bătrâna croitoreasă.) ― Biata fată, ce-o fi pățit sărăcuța! Fir-ar a dracului de scară, aia e pacoste, nu scară. Toți o să ne spargem capetele cu dărăpănătura asta, sparge-și-ar capul proprietarul! Am lăsat-o să bombăne în continuare și m-am strecurat afară. M-am dus glonț
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Fata pustiului. -Ce caută Fata pustiului acolo? -A rămas orfană, a găsit-o Singurătatea și a dus-o tocmai acolo. Cine va avea curajul să ajungă acolo, aceluia Singurătatea o va da de soție.. -Vai de mine și de mine, sărăcuța, zise Căiță cu lacrimi în ochi. -Ei, vezi bine că am dat peste tine la timp, altfel dădea Singurătatea și cine știe ce loc îți mai hărăzea și ție. Căiță a ascultat-o atent pe Buburuza și când aceasta a terminat, a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dânsa lasă vorba frântă, fără curiozitatea sfârșitului. Se încearcă să doarmă lângă mine, iar eu mă stăpânesc, ca să n-o tulbur. Dar când o simț adormită, cu o mână atârnată și cu gura întredeschisă, nu mă mai opresc. Doarme ușor, sărăcuța, cu lacrimile încă pe ochi, a adormit de îndată. E obosită, tot păzindu-mi supărarea și oboselile mele. Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară, pe mal, în așteptarea vaporului, s-a dus cu alții. Nu s-a întors decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe de-a-ntregul! Cum nu se îndura să-l lase, și cum întorcea capul să-l mai vadă, în timp ce el își făcea țigara! Fără îndoială, el o va părăsi în curând, peste o săptămână, sau peste o lună! Și ea, sărăcuța, nu știe nimic și e fericită! Vocea Irinei era înăsprită, mâinile dăduseră drumul mâinilor mele, iar eu, ca un vinovat, nu spuneam nimic. Cine ar fi crezut... Când acum mi-e așa de neprecisă imaginea Irinei, ce va trebui să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să te vindecăm." Fără o vorbă, Viky a deschis ochii, a privit-o o clipă și i-a închis din nou. Doamna Axente a adăugat, la povestirea ce ne-o făcea în antreu, ca și cum ar fi voit să o scuze: "Sărăcuța, nu-și mai dă seama de nimic, așa este de moleșită." La istorisirea ei am sesizat că bucuria noastră e deplasată, că fu-sese produsă mai mult de o stare nervoasă ce nu suporta la infinit aceeași neliniște fără nici un moment
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avut încotro decît să le mărturisească totul și celorlalte două cu care muncea la aceeași masă, spune Roja. — Brrrrrrr....brrrrr...brrrrr, acele mașinilor de cusut, se rățoiește Părințelul, uite-așa trepidau bancurile de lucru, își aduce aminte, munceau ca furnicile, sărăcuțele, se plînge. — E limpede că de la tine a învățat Angelina smiorcăiala, spune Roja, toate fițele și mofturile alea de fată mare. — Ba eu cred că Delfina le-a lămurit s-o lase mai moale, e convins Curistul, le-a speriat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe tot parcursul drumului ce trece prin munți, se remarcă frumusețea dulce la fel ca și graiul său. Veselia, voia bună, voioșia sunt la ele acasă. Mai mult, li se impune un comportament decent și plăcut trecătorilor. Uneori părând mai sărăcuță, pe alocuri murdară (Vaslui, Bârlad), ea este de cele mai multe dăți fascinantă. Nu te poți plictisi în ținutul umbrelor, culmilor și soarelui. Iar clima, continentală excesivă, i se potrivește de minune. Simpatie, înțelepciune, Iași. Iașii sunt un oraș extraordinar. Însă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?! Ce, banii lui matale are păduchi? ...Păi, la mine în mașină, printr-o ușă urci, iar prin cealaltă (cînd o fi să cobori), obligat o să-ți recunoști dormitorul... Că, sărăcuța de tine, poate nu știi... Dar fiindcă ai fost pițipoancă de treabă, pe-acolo, pe unde oi fi voiajat, maică-ta, tuberculoasa, ți-o fi cumpărat și lui matale vreun dormitor... Vorbea torențial, învîrtindu-și palele limbii, scuturîndu-se de senzația violentă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Lavrentie Ulici, de-i adaugă revistei consoanele. Își zic unul altuia proști și se sparg de râs... Ei, ai priceput acum, puturosule, că nu amorul, girafa ori săpăturile, ci Poezia are cea mai grozavă putere de pe lume?!... Că numai ea, sărăcuța, te întoarce de pe celălalt tărâm și îți leapădă, la picioare, oricare dorință îndeplinită, ca ultimul câine dresat?!... Ți-a plăcut cum a izbutit ea, mititica, să-i șterpelească ăluia punga cu rahat dintre degete, iar, în locul ei, să-l blagoslovească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plâng, asta e realitatea. - Ai încercat ceva și nu ai reușit? Nu. Te-ai complăcut în această situație. Sechelele se pot vindeca, cu voință, dar tu nu ai vrut. Nici măcar n-ai încercat. De ce? Pentru că îți place postura de victimă. Sărăcuța... - Taci!” Știa asta, nu era nevoie să-i reamintească mereu, dar părinții, din dorința de a-și proteja copiii, greșesc enorm oprindu-i din explorare, din încercarea de a face lucruri care par a fi peste puterile lor. Poate că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu chibritul. S-a dus până la pompă și-a umplut găleata. Trecea nevasta lui Spiridon. A oprit-o: - A murit al meu! i-a spus și s-a așezat pe plâns, s-o vadă vecina cât suferă. - Ce spui? - Da. Sărăcuța de mine, că rămân singură și pedepsită de Ă-lde-sus! S-a întors repede cu apa. Aglaia despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi cu un țol și-i strânse izmenele aspre și cămașa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ghenadie, cu nevasta și cu copilul, unul Iracle, de era jandarm, și cel mic, Costel, chelner la gară. Urmau apoi Tilică și vecinii. Câte unul își ștergea lacrimile pe furiș. - Cui mă lași, bunule? Cuuuui mă laaaași? striga a croitorului. - Sărăcuța! oftau femeile după uluci. - Cui mă lași, mielușelule? Cui mă lași? Bocitoarele jeleau și ele, la spate, în gura mare: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Și când auzea Florica vaietul muierilor, mai rău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
extrem de greu să fac față situațiilor incerte. Vezi tu, eu sunt foarte ordonată și urăsc situațiile în care trebuie să stau cu mâinile în sân. Deci, singurul lucru bun din toate astea e că știm ce i s-a întâmplat sărăcuței fete și că, în cele din urmă, Philip a făcut gestul care se cuvenea. — Și-a făcut felul. Dădu din cap. Mă hotărâsem să nu-i pun la îndoială convingerea că Philip Cantley fusese cel care o omorâse pe Shirley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am intrat, și-a ridicat privirea și mi-a oferit cel mai frumos zâmbet pe care-l văzusem vreodată. —Modesty, zise el. Ești bine? De acum în acolo așa o să te strig, la modul serios. Ai o zgârietură pe obraz, sărăcuța de tine. Vino încoace. M-am aplecat și i-am pipăit ceafa. —Te doare? Ai leșinat vreun moment? — Da și nu. Am mijit ochii, uitându-mă cu atenție în ai lui. Pupilele arată bine, ceea ce înseamnă că probabil că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
coada securii... (Vehement.) Că m-ați înnebunit cu toții! Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de ea... Cu milă... (ARTUR a adus roaba în încăpere și a răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de la case care mă priveau în clipa aceea, mi-l închipuiam pe îngrozitorul domn Chipstead râzând din cauza asta cu ele în camera personalului sau cum s-o numi ea la supermarket. — Nooo, e bolnavă. Una șaptezeci și două. — O, drăguța. Sărăcuța de ea, am reușit eu să bălmăjesc, cât am putut eu de ușurat, scoțând din buzunar două fise de o liră. Se-ntoarce curând, nu? — Nuș’. Am împins rapid fursecurile într-o sacoșă, mi-am luat restul și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
perdelelor. Priveau consternați trupul chircit. Moartea înnobilase trăsăturile lipsite de farmec ale Valericăi Scurtu. Vedeau pentru prima oară un chip liniștit de pe care zbuciumul, schimele crispate, ticurile se alungaseră. Melania Lupu strivi o lacrimă cu pumnul ei mic de copil. ― Sărăcuța! Ce destin... Sculptorul, căzut într-o stare de prostrație, respira anevoie, cu gura deschisă. Mâinile îi atârnau grele, atingând marginea fotoliului. Grigore Popa se ghemuise și mai mult între umerii îmbrobodiți. Semăna cu un animal urât, fără gât. Pe figura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
singur telefon să-ți trimită lucrători. Mâine dimineață am să mă duc chiar eu la I. A. L. ― Pe bărbați nu-i interesează chestiunea? ― Oh! Bărbații! ― Și domnișoara Scurtu? se interesă Cristescu pe tonul cel mai firesc. Bătrâna clipi nevinovată. ― Sărăcuța, e ocupată până peste cap. ― Mă întreb dacă mă poate primi... Melania Lupu se uită la ceas. ― 7. Cred că s-a sculat. Zâmbi scuzîndu-se parcă: Nu-i place s-o trezești brusc. Mititica de ea e tare nervoasă. Muncește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
distrus trei case, de-a rămas o gaură enormă. Azi-dimineață, Minny n-a dat nici un semn de viață. David nu-și pierduse speranța, dar eu am presimțit totul, dragul meu Ernest, din clipa cînd am auzit-o ce trist mieuna, sărăcuța... Era o poveste palpitantă, dar Rowe n-avea vreme de pierdut, așa că Închise telefonul. În cabină era o căldură insuportabilă. Rowe consumase pînă acum fise În valoare de un șiling: Îi mai rămîneau patru numere posibile și era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poți face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se spre mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea ceva Între un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca o pată de igrasie. Acum, poate că erau de vină becul și tocul lipsă de la pantof, dar În lumina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
folosească doar produse cosmetice de 700 de lei pe săptămână, când salariul unui nesimțit de muncitor se ridică la 4-500 de lei pe lună. Păi unde este echitatea aici? Ar trebui să i se mărească salariul doamnei ministru, ca să aibă sărăcuța și ea un ban în plus, pentru măștile ei cu aur și argint, că doar pentru propășirea turismului și dezvoltarea patriei, combate ea la greu și din toate pozițiile, împreună cu iubitul ei conducător și mentor, Traian Băsescu. Și totuși, eu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Ce pacati am eu dacă nu ies din casă? Iaca, se fac doi ani de când n-am mai ieșit. De unde pacati? - Aici are și ea dreptate. Eu mai ies până la cimitir, mă mai duc după țâgări și coniac, dar ea, sărăcuța, stă numai în bârlog. La trei dimineața mi se dă voie să merg la culcare. - Uite cum i se închid ochii. Văleu, à son âge eu zburdam, mă duceam la baluri. E-he, ce valsuri mai făceam cu maiorul Copou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că te iubesc! Crezi că îmi pasă mie că mă cheamă ăla să-i fac masaj? - Oricum, maică-ta e tare ciudată. Mai întâi pune macaronari să te sune, iar acuma te înduioșează cu casete. - Ei, iart-o și tu! Ea, sărăcuța, îmi vrea binele. Doar că nu te înțelege. Ce vrei - dacă nu vii și tu cu o propunere concretă? Se teme că ai să mă transformi prea mult și nu o să mă mai ia nimeni. O să rămân fată bătrână. Punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuie săpat, măturat sau dat cu var. ─ Ei, până unde, zice Zenovia. Până colea, unde opresc mașinile, ce tot întrebi atâta? Cea de-a treia nu zice nimic. O cheamă Tina, nepoata de soră a Zenoviei, și e puțin mai sărăcuță cu duhul, mai așa, cum e ea. Până pe la vreo treizeci de ani a stat într-un cămin de handicapați la Odobești, dar pe urmă s-a desființat și ăla și ce era să facă? A luat-o Zenovia pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]