203 matches
-
stabilești un contact cu indivizii chestionați. Doamna cu pricina schimbă brusc registrul, deturnează întrebarea, spunându-mi că ea personal nu a avut niciodată probleme de sănătate, apoi mă privește cu un amestec de uimire amestecată cu milă, ca pe un sărăntoc. În tren. La o primă vedere, trenul pare a fi un rapid ca oricare altul, pelerinii își fac simțită prezența mai degrabă discret. Plasat strategic la capătul vagonului, discut cu șeful de tren, bărbat în jur de 45 de ani
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
O luau cu ei în speranța că nu se știe, "poate bagă ceva pe undeva". Țigaretele străine țineau loc de distincție, ele puteau rezolva multe, după cum lipsa lor te putea pune oricând, așa cum mi s-a întâmplat, în situația de sărăntoc fără nicio perspectivă. Țigara era și mijlocul de schimb unanim acceptat și dorit și tot ea era instrumentul, mijlocul de cuantificare a valorii celorlalte mărfuri. Ce pot să fac cu cutare sau cutare marfă, pe câte pachete de țigări o
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
la un elaborat și costisitor proces de marketing care ar trebui să stârnească indignarea pitecantropilor politici ai anilor '90: "Cum să ne vindem mai eficient țara!" Dacă vajnicii militanți iliescani, azi bătrânei îndestulați cu pensii pe merit (securiștii - după muncă, sărăntocii - după minte), au fost probabil anesteziați de ia cu nuri a doamnei ministru, uitând să mai sară la gâtul celor care vor să ne vândă țara, mie unuia nota de plată, strecurată en passant pe scroll-urile televiziunilor, mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
1930 este respinsă și povestirea Cotlovan, iar În anul 1931 lucrurile capătă o turnură tragică. În acest an, Platonov publică, sub Îndrumarea lui V. Fadeev (personaj foarte important În literatura anilor 1920-1950), o povestire numită Vprok, cu subtitlul Cronica unui sărăntoc, care era un soi de satiră la adresa organizării de kolhozuri. Nu era un text antisovietic, firește, ci mai degrabă o satiră plină de ironie, așa cum s-au scris multe În anii ’20-’30. Primul care a reacționat de o manieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
beau apă sau emit salivă -, impresionându-l după cum se vede pe dascălul său, ce l-a ținut minte. Dintr-odată mi-a țâșnit și mie în memorie figura băiatului, pală ca pergamentul, precum și atelierul dintr-un subsol, în cartierul de sărăntoci din spatele Teatrului Național, unde tatăl său își exercita meseria. Am revăzut în acea clipă și masa de lucru, mare, pătrată și lucioasă, stofa croită și foarfecele uriaș, metrul de lemn și cel de mușama pe ea, tiparele. Eu fusesem mediocru
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pămînt, duc la existența unor zone de sărăcie considerabile. Recurgerea la cămătari este adesea singurul mod de supraviețuire a celor nevoiași. Pentru acești oameni deosebit de săraci, soluția este trecerea în rîndul marginalizaților: unii devin tîlhari de drumul mare, formează bande (sărăntocii din Bourgogne, caimanii din Île-de-France etc.) și răspîndesc teroarea prin satele pe care le storc de bani și le jefuiesc. Alții, aparent se resemnează pînă cînd exploatarea la care sînt supuși îi împinge la revoltă. Mijloc de a scăpa de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
acuzați că și-ar trimite copiii și bătrânii la moarte în locul lor. Aici văd copii care încearcă să-i oprească pe mămicile și pe tăticii lor să meargă până la capăt. Deodată, toți vecinii ies în stradă. Trece un alai de sărăntoci. Jeg, zdrențe, estropiați. Sunt și persoane cu membrele amputate, dar și chipuri năuce de arierați mintal, șchiopi, urduroși, degenerați și sunt mult mai mulți pe-aici decât în Cisiordania. Alt efect fiziologic, al recluziunii: căsătoriile consangvine. Devin aproape inevitabile căsătoriile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
buzunare ca să mai adauge ceva la plicul cu bani destinați ca dar de nuntă, și care urma să fie anunțat cu glas tare, cu suma și numele donatorului. Trebuiau să evite de a intra în gura lumii ca zgârciți sau sărăntoci. Se manifesta tradiționalul „ce-o să zică lumea”. Au apărut mai târziu mai ales în orașe, nunți moderne elevate, la care la miezul nopții se distribuiau mesenilor plicuri albe pentru introducerea discretă a darului. Aici au intervenit „băieții inteligenți” care introduceau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și pentru celelalte nevoi. Și cum toate în viață au un sfârșit, s-a isprăvit și cu prăpădenia asta de crivăț, care, în ticăloșia lui arhicunoscută, n-a plecat cu mâna goală ci, a luat cu sine câțiva nevoiași perpetui, sărăntoci și nenorociți care mai mult se chinuiau decât trăiau, făcând degeaba umbră pământului și pentru care moartea a fost o binefacere, neavând nici de unele, nici de altele și, după cum s-a putut constata, nemaiavând în final nici zile... Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
valma alături de cei mai abjecți ticăloși de pe scoarța pământului și ființele absolut nevinovate care mor de inaniție în absența unei coji de pâine. În felul acesta, permanent sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor Domnului trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii, suportați aici, pe acest pământ până la moarte! chinurile unui iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
după o întrevedere între doi mari). Meseria de fizionomist la cazinou. E un om care privește atent fizionomiile jucătorilor. El trebuie să descopere dintr-o privire cine e cel din față: un trișor, un escroc, un debutant, un pasionat, un sărăntoc, un urmărit, un interzis sau - de ce nu? - un om cinstit. El lucrează după câteva semne fizionomice, după câteva aparențe cărora domnul de Balzac le-a dat o extraordinară vigoare în portretistica sa voluptuoasă: părul - tunsoare sau chelie -, culoarea părului, pipa
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
toată lumea pe soția lui B[ălăcioiu] plecând jefuită de pe pământul strămoșilor ei. Nu vă permit să mergeți alături de mine“. Pe urmă, cum jandarmul îi zicea „mamă“, i-a tăiat scurt vorba: „Asta-i culmea, îți interzic să-mi spui mamă, sărăntocule!“ Și celălalt, umilit: „Da’ cum să vă spunem?“ „Cum?“ a replicat ea. „Cocoană.“ „Nu mai sunt cocoane“, a zis el. „Ba da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fabricii Steagul Roșu, de care depinde apartamentul nostru, ceea ce explică de ce am fost dată afară din birou fără să am voie să iau nimic, ba, mai mult, fiind obligată să-i dau pături și cearceafuri (fiindcă e un golan, un sărăntoc). Nu știa să folosească hârtia de W.C. și, cum se înfundase canalul, a făcut o grămadă de aproape 50 cm de ziare Scânteia, folosite. II Marți, 2 mai [1950] [...] Azi-dimineață am fost la Crematoriu; cred că au trecut peste două
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac! De "Marele Spătar Mihail", ce să mai vorbim?! Un coate-goale! Un sărăntoc! Un măscărici obraznic!... Auziți: "Moșia mea e spada!" Unde s-a mai pomenit boier fără moșie?! se slobozește Negrilă. Îi mai smintește mintea și grecoteiul de Zamblako Comnenul, cum că niște "înțelepți din vechime" cică ședeau într-un butoi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
largă? Nu cred. Sunt atât de săraci... Vaccinurile pe care le produc igieniștii sunt, într-adevăr, mijloacele supreme ale opririi unor nenorociri catastrofale, dar sunt mult prea scumpe pentru a fi accesibile oricui. Grivei este un oarecare... unul dintre acești sărăntoci, introdus prin destin în proletariat. Nu prea are șanse lumea canină, de vreme ce s-a pus pe dânsa lumea președinților, de vreme ce trag în Grivei cei mai importanți oameni la modă, oameni cu capul ras, cu trei cefe suprapuse (una prin transplantarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
brutalitatea. Ne impunem, decis, personalitatea; la volan avem un stil special, apreciind deliciul de a-l marca sonor pe posesorul unui automobil de o cilindree inferioară bolidului nostru; dacă nu ni se face loc, intervenim, îl scoatem din circulație pe sărăntoc cu Dacia lui, la nevoie cu pumnii și picioarele. Suntem partizanii unei educații corespunzătoare acestei filosofii care preconizează dreptul forței; disprețuim cu convingere forța dreptului. Cultivăm stilul "a avea pentru a fi", dar nu disprețuim nici o alternativă în relația cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tradiției liberale, la care nu a renunțat nimeni în afară de dumneavoastră, cheia intrării drepte în competiție este accesul la educație și calificare. Sub guvernările liberale educația doar a supraviețuit, nu s-a dezvoltat calitativ, a fost tratată ca un consum pentru sărăntoci, nu ca o investiție absolut necesară, cu atât mai necesară acum când lumea dezvoltată exportă know-how. Probabil dumneavoastră vreți să intrăm în continuare în competiția mondială mai ales cu exportul de bușteni, rafinarea petrolului, textile, peisaje, mână de lucru ieftină
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
gară între două trenuri în periplul între cele 5-6 cumuluri pe întreaga hartă universitară a specializării, de ce un proiect de viață pentru o carieră universitară la una și aceeași universitate este o utopie periculoasă și o opțiune pentru condiția de sărăntoc (300-350 de euro net pe lună pentru un conferențiar universitar). Ceva mai mult noroc au avut profesorii universitari, dar nu prin politica meritului, ci prin decizia colegilor lor din parlament să își asigure un supliment, o leafă universitară onorabilă lor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
din preajmă San Lorenzo și, din cauza serviciului, înnopta deseori în afara casei. Hanul acela era frecventat de un comis voiajor din Veneția, care a amăgit-o cu vorbăriile sale și a înșelat-o cu promisiunea unei viitoare căsătorii. Foarte curând tânărul sărăntoc a dispărut din circulație, lăsându-i ca amintire această maternitate neprogramată. În 1887 s-a născut o nepoțică, căreia i-au dat numele de Marcellina, sărbătorită sincer de toți. Mama Angela a devenit pentru cea mică o bunică afectuoasă și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
plin de caritate; dar...». «Dar...?». Dar când îl vezi, „nol val du schei“ (nu face doi bani). Și apoi, fie vorba între noi, ca nimeni să nu ne audă - apropiindu-se la urechea lui don Calabria, îi șoptește - e un sărăntoc. Și, cu toate acestea, și-a băgat în minte să-i adune pe toți copiii pe care îi găsește pe drumuri. Să vedem ce o să reușească». Și își dă ochii peste cap, pufăi și scutură capul. Don Calabria schițează un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
biblic. În prelucrarea lui C. după Șalom Alehem, domină tema animalului fabulos, satanic în toate ipostazele sale, aici o capră năzdrăvană care-și bate joc de sărăcia croitorului Șimen, cel împovărat cu mulți copii. Scos din minți de blestemele soției, sărăntocul are vedenii, invocă duhuri ale basmelor românești, „diavoli, spiriduși și vraci”, „vârcolaci”, „paparude-n zdrențe și rusalce”, „scorpii, iele-n zdrențuite rochii”. Crâșma ce răsare în drumul bietului croitor apare și dispare, ca în La hanul lui Mânjoală al lui
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
snoave cuprinzând rubricile „Sacul cu ghimpi” și „Din snoavele lumii”. Materialele sunt iscălite în cea mai mare parte cu pseudonime adecvate; astfel, sub semnături ca Moș Sfadă și Ghidale Nuhăm (G.M. Samarineanu), Ghiță Ardeleanu (George Bota), Surcel (T. Moga), Mărăcine, Sărăntoc, Nam Habar, Titus ș.a., sunt publicate versuri, majoritatea satirice, iar sub semnături ca Dr. V.R. Carpatake, Ghiță Nebunul, Kix, Cridim (Christea N. Dimitrescu), B. Riciu apar numeroase epigrame cu adresă precisă la situații și persoane ale timpului. Tot în versuri
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
informații, începând cu SRI-ul. Astea despre ce informează? Că băieții de la SPP au ajuns să se creadă bătăușii nației, de l-au învinețit și pe un secretar de stat care a făcut greșeala să umble în Trabant, ca orice sărăntoc, pe drumurile patriei? Informațiile astea le-a produs presa, nu cine a plătit pentru asta. E nevoie ca tot presa să spună cine chelește pădurile din România, încât se trezesc amărâții luați de ape când plouă? E nevoie ca presa
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
de papură, broaște și pești care vara se transformă într-un rai al gâștelor și rațelor sălbatice. Satul se află pe cele două maluri ale pârâului împărțind localnicii în „cei de neam” (foștii moșneni, boierii, neaoșii, moșierii, „oamenii-cu-stare” etc.) și „sărăntoci” (venetici, cei veniți în sat din altă parte, „străinii” etc.). Dobridorul se învecinează cu Risipiții („cei-cu-case-răsfirate”, la nord-vest, numit azi Unirea) și Moțățeii („cei-infatuați-și-puși-pe-harță”, la sud-est). Numele celor două comune din apropiere sunt porecle date de dobridoreni dijmașilor care munceau
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de oboseală și de mulțumire“. Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi face curte acesteia, spre disperarea lui Vasile Baciu, tatăl Anei, care se ceartă cu Ion și-l face de râsul satului, spunându-i „sărăntoc“. Alexandru Glanetașu, tatăl lui Ion, a risipit zestrea Zenobiei, care avusese avere când se măritase cu el. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se însurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic sporise averea și se gândea să
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]