1,039 matches
-
a mea. Ce-i cu contrabasul ăsta? Vă poftesc să-l declarați! Dar româncele noastre, așa grase, neparfumate și prost vopsite cum sunt, au inimă: îmi ascultă povestea, se înduioșează și mă lasă să trec. Poate că s-au prins, săracele, că nu mai are nici un rost să-mi atace buzunarele sfrijite.
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
din comisie responsabilă cu capitolul MUNCĂ, tot făcând vizite la rezervație, s-a îndrăgostit nebunește de unul dintre exponate și s-a apucat de furat, în speranța că va avea norocul să-și execute pedeapsa în rezervație. Urmarea: o să stea, săraca, vreo trei ani într-o pușcărie din Ardeal, iar postul ei a rămas bineînțeles neocupat, fiindcă nu-l vrea nimeni. Se alege praful încet-încet de toată comisia. Tot guvernul e, de altfel, cu nervii praștie, celelalte programe au cam fost
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
o întâlnire foarte, foarte mișto, pentru care vă mulțumesc tuturor. Adică vă mulțumesc pe foarte bune, nu de complezență, daaa?! 2. Care întâlnire n-ar fi fost posibilă, dacă Cruela n-ar fi fost o adevărată eroină. Ne-a ținut, săraca, socoteala până și la comenzile de mâncare, ca să nu ne încurcăm, a adunat banii atunci când a venit nota, a fost ca o adevărată mamă pentru noi toți. Iar Ioana, fiica ei, mi-a povestit cum, acum câțiva ani, când lucra
Botezul blogului roz by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19575_a_20900]
-
mine, iar la iarnă o să ne încălzim una pe alta. Cea de lângă ea nu se mișca și nu zicea nimic. Nici răsuflarea nu i se auzea. - Dar tare tăcută ești draga mea... Se vede cât suferi de mult sau poate săraca de tine ești oarbă și surdă sau poate chiar mută... Of, câtă amărăciune... Și eu o duc rău de tot... Of, și tovarășul nu mai vine. Ori i s-a întâmplat vreo nenorocire, ori ne-a părăsit din nou. Oricum
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
stați liniștiți. Ei se vând pe „cheap is art”. Wrong. Majoritatea celor care se vând găsesc toate scuzele să facă asta, iar majoritatea celor care nu se vând sunt total împotriva vânzării ca și cum arta ar trebui să fie boemă și săracă. Nu trebuie. E un echilibru foarte bun și foarte ușor de găsit între a comite actul artistic și mai apoi a-l vinde. Deci o mediană ne-ar prinde bine. Iar mediana asta ne-ar educa probabil, mai târziu, copiii
„5 euro, bitte”. Cum m-am vândut ca actriță () [Corola-blog/BlogPost/338192_a_339521]
-
tovarăși! P.S. De săptămâna viitoare intru în vacanță dpdv al comentariilor politice. Rămân celelalte domenii. Nu mai înțeleg nimic din politica actuală. Sunt total debusolat. Vreau să treacă un timp, să văd dacă am judecat corect. Ceva nu sună bine! Săraca, Românie! Eminescu avea dreptate în articolele și poeziile sale social-politice, unele fiind mai actuale decât la data când au fost scrise! „Să-i împarți în două cete ... ” Să fie chiar toți în aceeași troacă manevrată de Sistemul Cripto-Mafiot, condusă de
TABLETA DE WEEKEND (121): SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ANGELA MERKEL ŞI BARACK OBAMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/384464_a_385793]
-
spus că-i rege, împărat, Că geniul lui e fanion, Dar iată ce-i cu-adevărat: E sclavul unui biet ... creion! Limbii române care, după ce a traversat secolul „limbii de lemn”, acum se află într-un secol foarte puțin diferit: Săraca limba mea română, Cuvintele sunt strâmbe, seci ... O babă lângă mine-ngână: „Trăim în secolul lui „deci” !” Unui mare jurnalist moralizator: Ajuns la vârsta senectuții, Când nu-i femeie, nici bărbat, Ușoare-s hainele virtuții Când scrisu-i singurul păcat! Referitor
PUNCTE DE VEDERE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384544_a_385873]
-
de mine, fiecare în felul lui și eu nu mai știui ce să fac de rușine. Pupăza nu se opri deloc. Hălălăii ca aia proastă, cum hălălăia Priulica lui Calcavură pe malul Burluiului după ploaie. Dar măcar aia era nebună, săraca!... Băi, fraților, vă spui sincer, mă supărai rău, îmi veni chip de nebunie, mă crezi?! Văzui negru în fața ochilor, uitai și de frică și de rușine, băgai mâna într-o pungă de-a mea, scosei un ou de găină, mă
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
de indignare și c-adusese în discuție starea deplorabilă a gurii sale. Complexul vinovăției îi da târcoale. Parc-o și auzea pe Mona: băutura, țigările ți-au tarat dentiția! Ce să mai zic de ciocolată?! Nu pomenea nimic de vârstă! Săraca! Jos pălăria! Avea dreptate! Și tot așa, cu gândul la vinovăția ce-l exceda, întinse alert mâna s-apuce felia, că doar a lui trebuia să... N-apucase! În aceeași clipă făcuse manevra similară și Gabi, care, surprins de simultanul
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
și mai vătămate de bezne, vânate pentr-un descărnat craniu de os. Două sunt adolescente încă, discret pălăvrăgesc ca fetele și ele, visează când vor fi mari să devină stâncă de viață, cu dulce gust de acadele. Aceste turnuri gemene săracele-s lovite, sparte, puse să se-ncremene în amintiri de moarte. PRIMUL COȘMAR AL ARTISTEI Inima-mi s-a înfipt în soarele dinlăuntrul meu care moare înconjurat de o monstruoasă fiară, este soarele-poartă ce se deschide în trupu-mi, răsfățat caduceu, aurită
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
tinerețea... Unde? La cine? Când? • Ca să fii Cineva trebuie să ajungi Undeva (Nae Cernăianu). • Eu recunosc când greșesc, cu toate că nu greșesc niciodată... • Nu-mi plac surprizele, mai ales acelea la care nu te aștepți. Speranța moare ultima, dar cât suferă săraca între timp. • Unii sunt convinși că se face dimineața când ei se trezesc. N-am fost niciodată la pușcărie și nici nu vreau să mă întorc acolo. • Te-ai băgat în rahat, nu te plânge că pute. FRATE CU DRACUL
ZICERI (221/222) – SURPRIZE & FRATE CU DRACUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384020_a_385349]
-
inocentă, credeam că îmi vorbesc mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să le gust pe rând, cu grijă mă piteam, ca o fantomă, Sus pe scară dădeam iama, bunica să nu mă vadă, Căci de grija mea, săraca, nu mai pleca din ogradă. Azi am vrut din nou cireșul să-l mângâi pe scoarță blând Și-am găsit-o pe bunica lâng-un ciot, pe jos, plângând: „- Se uscase, sărăcuțul, că bătrân tare era, Nu mai are-acuma cine
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
Anume locul, să vegheze / În ce fel are să lucreze În timp ce ea se odihnea. / Crezând că o poate vedea, Nora se puse pe muncit, / Iar soacră-sa a adormit Și sforăia făr’ a-i păsa / Ce treabă face nora sa. Nora săraca a lucrat / Cu mare spor. Trează a stat Pân’ după miezul nopții. Ea, / Înspăimântată, când simțea Că somu-n gheare o înhață, / Cu apa rece-și da pe față. În felu-acesta s-a trudit, / Dar înspre ziuă-a ațipit. Abia sărmana
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
noastră. Din cauza ei, nicio pereche nu a mai venit la noi. Toată noaptea el s-a scuzat că trebuie s-o danseze. Că...de, era singură și...cine s-o distreze? Că este o colegă și n-are pe nimeni, săraca, să avem puțină înțelegere, și alte baliverne care-mi stăteau în gât când mi le șoptea. Măcar să-mi fi spus o minciună acasă, că nu poate să mă ia, nu să mă batjocorească acolo (începe să plângă) și nu în
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
Craiova și Oltenia, România și Românismul, Pan-Românismul și oștirea purtătorilor de lamură a ființei neamului nostru rămân tot mai sărace. Stinghere, parcă, smerite și sărace... ...Al. Piru, Nestor Vornicescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Ion D. Sîrbu, Marin Beșteliu, Romulus Diaconescu, Alexandru Firescu, Patrel Berceanu, Octavian Lohon, Dan-Ion Vlad, Claudiu Moldovan, Teodor Costin, Nicolae-Paul Mihail, Mihnea Gheorghiu și, mai ales, Geo Saizescu s-au grăbit să
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
fixație negativă la ideea de Înregistrare, nu mai suport reportofoane, microfoane și orice alte lucruri de-astea oribile, Îmi fac rău. Înțelegi acum de ce ți-am cerut mai devreme să-l Închizi... Până la urmă, m-am convins că tot nevoia, săraca, naște soluții. Nu mergea cu hazardul, am luat-o metodic. N-aș băga mâna-n foc că rezolvarea a venit dinspre intuiție sau dinspre memoria mea pasivă, depozitândă undeva În subconștient. În adolescență citisem o mulțime de biografii ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
turcă, cu accent pe interjecții, și gimnastică cât cuprinde. Profesoară de mișcări ne era o cadână reformată de la haremul de bază și care cunoștea o mulțime de exerciții. O chema Doris și suferea de lumbago. Nu putea sta pe scaun, săraca, stătea numai în șpagat. Pe sultan nu-l vedeam, da’ îl auzeam câteodată pe coridoare, că-i plăcea să cânte. Știa multe cântece, în toate limbile pe unde umblase el cu războaiele. Lunea cânta polci, marțea ceardașuri, miercurea doine, joia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai repede decât mine din haremul de tranzit în cel de încercări. N-aveam, ce-i drept, ochi verzi, dar Coranul îl știam ca pe Tatăl nostru, la gimnastică nu mă-ntrecea decât o grecoaică din Fanar care-a și murit, săraca, după unii la bârnă, după alții la sol, iar în privința originii n-aveam probleme, că atunci când a văzut viziriul cum mă mișc la aparate, mi-a spus s-o țin eu tot așa, că de origine turcă îmi face el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pat ca lumea, că dormim ca iepurii. N-ar strica să fie și mai mult femeiet, să ai de unde alege, când ești tânăr. Că pe femeia asta a mea am luat-o de nevastă când au venit apele mari. Stătea, săraca agățată de-un lemn și striga după ajutor. Am tras lemnul la mal și până au scăzut apele, am avut un copil. — Bine, frate - zise Barzovie - dar dacă nu-ți place aici în stufărișul ăsta, de ce nu pleci? — Aș pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am Încurcat-o cu nepoată-mea că o ține una și bună c-așa și pe dincolo, n-o știi pă Gina, cînd Își bagă asta ceva În cap, nici dracu n-o oprește. Da i-o fi și iei săraca că-i tînără și n-o să și-o puie În saramură că acolo la hotel, la Brașov, vine străini, de, cu dolari și noaptea țse ridică duhul orașului peste troițele din Șchei peste zidurile grele ale catedralei Bartolomeu degetul parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a ars tubu, gata - și-a trăit traiu și-a mîncat mălaiu. Și io pă soacră-mea la ce s-o fi ținut, vezi că uitai să-ți spui. Am dus-o alaltăieri la azil. Mă scăpă Dumnezeu de belea — Săraca, și ea n-a spus nimic? — Ce să spuie, că nici nu știa unde-o duc. Păi ce, mai ierea om, sta acolo-n mașină, Înfofolită toată-n broboadă, făr-de ochi, făr-de gură, dă ziceai că-i un balot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult beat decît treaz și cu biciul după ușă te-ai născut negru În cerul gurii zicea maica-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a spiritului și a morții este cea care Îmi impune să tac, cea care mă pedepsește punîndu-mi În gură iscoade vrăjmașe, cuvinte pocite și eu mă las compromisă Într-o vanitate a ispășirii și masochismul meu făcut să arate ce sărace, ce vîndute sînt cuvintele cu care demonstrăm și singura adevărată e lumina - eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut În cuvinte? De ce Îmi alunecă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus eu, pentru că voiam să trecem peste asta. Iar atunci el a scos din tocul pistolului un sendviș, pentru mine - și a mai mormăit că el nici nu mi l-a cerut. Am stat mult de vorbă. Mai ales despre săraca Magdi, casierița, de la care provenea și gustarea asta. Pentru că, după „evenimentele acelea“, văduva îi procura câte o chiflă ca asta. De obicei cu șuncă și cu cașcaval, în schimbul unor informații despre scamator. Știa că nu era o afacere prea cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oricât de mare rușine ar fi fost. Totuși ea s-a dus la înmormântarea lui, ba chiar a plâns, și tot ea a gătit cina. Nu era cușer, că la aia nu se pricepea, dar măcar și-a dat silința, săraca. Încerca deci să mă educe religios, dar am căzut la înțelegere că eu eram deja dincolo de credință și că mă interesau mai degrabă leacurile ei. Cu asta am zdruncinat-o pe viață. Mi-a spus la repezeală că nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]