530 matches
-
azi noapte și e jale mare în tot conacul? Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie și atât i-a fost că suferea, sărmana, de piept, și-a făcut astupătură!... Norocel încremenit a început să plângă: -Doamnee, ce blestem a fost ăsta pe capul nostru, de-ai vărsat nenorocirea peste doi nevinovați? Ce ți-am stricat, noi, doi copii, cu iubirea noastră de ne-
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
măsuța de lângă geamul la care stătea de obicei și lucra, iar cutia cu inelul de piatră, o aruncă în lada de provizii rămasă goală în podul casei. Într-o noapte, nu mult timp după ce găsise cutia pe plajă, femeia cea sărmană fu trezită de o lumină verde care se plimba prin casă. - Nu te speria, îi spuse fata frumoasă ca o zână, înveștmântată într-o rochie verde strălucitoare, care apăruse în fața ei, eu sunt steluța de mare pe care ai găsit
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
să o caute pe stăpâna stelelor de mare prin împrejurimi, negăsind-o nici de data aceasta. Întorcându-se târziu la casa de pe malul mării, Stela înțelese că se întâmplase ceva rău în lipsa sa. Porni să o caute pe femeia cea sărmană peste tot, din încăperea de jos și până în pod, unde dădu peste lada de provizii. Ridicând capacul din lemn al acesteia, dădu peste cutia în care stătuse închisă ani de zile, iar în cutie, peste inelul ei de piatră. Bucuroasă
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
Tu taci, te uiți la bogătași Cum aurul ți-l pradă, Cum sarea, mierea, grânele Cu brațul tău le fură, Țițeiul, Ccodrii, stânele, Și hrana de la gură... Cum visterii străine cresc Precum cele romane... Cum Dumnezeul românesc Ți-l terfelesc, sărmane! Tu taci... Ca-n vremea altor vremi De botnițe maghiare, Deși ai drepturi, tot te temi Când luate-s în picioare... Și legea celor mulți o fac Tot cum vor ei, puținii, Tu taci... și-și bagă lor în sac
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
partea ei de suferință, teama de a-l pierde foarte ușor pe cel iubit, îndoieli pasagere ce macină sufletul celui îndrăgostit. În acest context se schimbă retorica eului în versurile următoare: „Mă condamnam că nu pot să-ți vorbesc ,/ Cerșeam sărmanei inimi îndurare, / O tot mințeam că am să mă opresc / Și-am să-i alint durerea, când mă doare.”( Iubire mută) Și ea..., „Oricare clipă fără el / Trece la fel de greu, la fel... Și parcă stau pe ace... Coșmarul meu cel
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
vorbele bătrânei și înțelegeam tot mai clar, situația prin care trecusem eu: Ințelegeam acum, de ce mi-a trimis fotografia altei femei și dorința ei de a mă cunoaște: Se îndrăgostise de mine cu adevărat, într-un gest suprem, de supraviețuire! Sărmana Otilie, făcuse infarct din cauza emoțiilor prin care trecea, în timp ce eu mă apropiam tot mai mult, de ea! In lupta ei cu sexul opus, bărbătesc, din corpul comun, inima a cedat. A vrut totuși să-mi arate că ea era Otilia
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
mai tresărea, “Cora” visa cum mama, boticul i-l lingea. Viața-n bloc, desigur, nu este ca-n pădure, Acolo nu e iarbă, ci doar parchete dure. Nici biberonul moale, nu este ca o țâță, Dar se lupta cu viața, sărmana de ieduță. Și a crescut fetița..., iar drept recunoștință, Făcea câte o tumbă. Simțeam c-are dorință, Cumva să mulțumească. Voia să zburde-n soare, Căci casa devenise un fel de închisoare. Ajunsă-ntr-o grădină, tot verdele l-a
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FLORI DE GÂND Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului FLORI DE GÂND La mine-n tâmple-s flori, dar le-a prins gerul, Sărmane, gândurile călătoare, Învălmășite-n valuri de ninsoare, Se tem să nu transforme-n așchii cerul. Să nu pătrundă acele de gheață În sufletul, și-așa, în agonie Că nu găsește-o cale, nu mai știe Să-noate prin troiene sau
FLORI DE GÂND de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374340_a_375669]
-
în giulgiul suavului tău zâmbet, Vin menestreli din ceruri, cântând sfios și-mi spun Sonete de lumină șoptite ca un zumzet. Când îmi strivești sărutul cu buzele fierbinți Și se topește vrerea-mi în pâlpâiri de fluturi Fac jurăminte sacre sărmanei mele minți Să țin aprinsă vraja, să mă ațin s-o scuturi. Și când cu palma mică angoasele-mi topești Și-mi netezești obrazul, plăpândă ca o boare, Sunt împăratul lumii, nebun că mă iubești: Nici vremea nu mai trece
CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371337_a_372666]
-
găsit! Ea îmi stăvilește planul și, întorcându-se către Seneca, îi lansează o invitație la Ceainăria din Pasajul Macca-Villacross, convinsă că suntem ca și ea insomniaci, în consecință, potențiali consumatori ai ceaiurilor de-acolo și-ai atmosferei cu totul insolite. Sărmana țestoasă întrecuse chiar măsura! Nu-mi încheiasem câinoasa apreciere la adresa musafirei mele fără limite, ca mon voisin, de parc-ar fi fost martor la instructajul despre Seneca făcut Lixandrei, se pomeni: -Un al treilea Seneca ar fi cel cuprins de
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
mi vrea, (Eu - îmi - aveam soț - june -, și mult mă iubea - vrea,) Tu xeane greale, nâs îńi si duse (În străinătățuri grele el mi s-a dus) Și mine îńi armașu laia fârâ di nâs. (Și eu mi-am rămas sărmana fără de el.) Carte îńi u loai, și tu carte scrie: (Scrisoare - carte - îmi luai și în scrisoare - carte- scrie:) Io îńi escu lânḑit, și cu mare dor (Eu - îmi - sunt bolnav și cu mare dor) Ti tine înveastă, și featile
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Doar ea se știe... Eu știu că lumea ți-e dușmană Și știu că sufletul ți-e rană De cele ce le duci prin viață, O viață ce la tine-i ață, Sărmană... Sărmană ești dar nu o spui Chiar niciodată, nimănui, Iar sufletul de ți-ai deschis Și lacrima din el mi-ai zis Încui. Încui durerea ta în mine Și nu o spun la oarecine, Căci taina ta e neștiută, Iar cupa
DOAR EA SE ȘTIE... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375008_a_376337]
-
de două ori pe an... Bogații Romei dețin bogății în număr de nouă din zece, deși ei sunt unul din zece ca număr. Toți săracii în schimb, dețin una rămasă din cele zece deși sunt nouă din zece ca număr. Sărmana Romă pe care noi o divinizăm și ne-o închipuim că a rămas încă aceeași...! Un oraș care se hrănește cu stârvuri. O mașinărie de zdrobit oase, conștiințe, idei, destine. Un loc al disperării și pustiirii morale. Și ceea ce este
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
lucrarea lui Abaddon, îngerul adâncului, la Lumina lui Hristos, abia întrezărită în șirurile ultime), Viața între zero și unu este o carte importantă, care izbutește să radiografieze, să pună, necruțător, sub reflectoarele artei, încercarea dementă a omului de pământ (cu sărmanele și, deseori, criminalele lui Ideologii) de a se substitui Creatorului și Creației sale. 2015, de Paști. Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu “ Viața între zero și unu”. Note de lectură / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1566, Anul V, 15
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
sinistru care circula acum câțiva ani prin estul Europei: a fost descoperită mama lui Lenin. Ea e vie. Și e din nou gravidă. PIERDUTA NOASTRĂ ȚARĂ Pierduta noastră țară, Ce se mai poate face, Când, ca-n război, noi pierdem Sărmana noastră pace? Românii mor de foame În propria lor țară, Nici nu se nasc copiii, Că și încep să moară. E-o maladie gravă, În fiecare casă Mormântul ne atrage Și steaua ne apasă, Aici, e-un fel de cușcă
CE AVEŢI CU ACEASTĂ ŢARĂ? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345008_a_346337]
-
porți, Unde sunt copiii,-mi poți Ca să-mi spui, stradă iubită! Unde-i viața fericită, Când aici noi ne jucam? Unde-i ochiul de la geam, Când bunica necăjită... Încerca, la loc, să-l pună Cu puțină cocă moale; N-avea sărmana parale, Dar spunea cu vorbă bună: “Să vă ieie, maică, vântul, Că astâmpăr nu aveți! Fete sunteți, ori băieți? Că nu v-ajunge pământul... Tu, flăcău,... mare rușine! Să tot bați mingea-n uliță; N-ai să mai poftești halviță
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
mai dat viață. Până unde poate ajunge ridicolul! Își aminti că Ștefan Micle trebuie să plece a doua zi și nu cumpărase nimic pentru fetițe, pentru Virginia și Valeria... Oare ce-or fi făcând ele acum? Dorm ca niște îngerași, sărmanele, le lăsase cu maică-sa, plânseseră o zi întreagă să le ia și pe ele la Viena, le potolise cu promosiuni că le va aduce cele mai frumoase jucării din oraș. Și băgându-se ca o intrusă lângă soț în
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
domnul Eminescu, scuză-mă, domnule, era să nu vă mai cunosc, mi-a spus doamna Micle ceva de dumneavostră, îi șopti ea încet poetului la ureche, trăgând cu ochiul spre camera Veronicăi, mi-e milă de ea s-o trezesc, sărmana, doarme așa de frumos, mai reveniți dumneavoastră peste un ceas, poate... Era poruncă? „Muma Pădurii la Porțile Raiului, să te ia dracu!” Ar fi o treabă ca-n acest răstimp să meargă la florărie să-i ia un buchet de
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
ne provoacă să-i cunoaștem, în acest an - 2013, o parte din ale sale „Patimi dulci”. Aproape firesc, descoperind acest titlu neașteptat, cititorul se întreabă: ce s-a întâmplat cu autoarea? Ce porniri necontrolate ori mare chin să fi avut, sărmana? La fel de firesc, dar îndemnat de o curiozitate aparte, acel lector se va grăbi să răsfoiască noul volum de poezii și, spre cinstea creatoarei lor, va descoperi o altă latură a personalității sale. Cuvintele, versurile și fiecare poezie în parte sunt
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
dulci, alint-o că e tristă, ea ți-a dăruit: gutui, mere și nuci și șterge-i, în batistă, năsucul ei răcit; pe mine m-amețește că mustul s-a acrit... zâmbește toamnei! vezi că plânge și tremură de frig, sărmana, că vântul șturlubatic dezbracă toți copacii, furându-le coroana și-o pradă pân’ la sânge... surâde toamnei!, poate-i trece această suferință rece și nici nu știe, inocenta, cum iarna stă și o pândește... acum trimite o iscoadă: brumă peste
ZÂMBEŞTE TOAMNEI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346521_a_347850]
-
la porți, Unde sunt copiii? Poți Să-mi spui, stradă iubită! Unde-i viața fericită, Când aici noi ne jucam? Unde-i ochiul de la geam, Când bunica necăjită ... Încerca, la loc, să-l pună Cu puțină cocă moale; N-avea sărmana parale, Dar spunea cu vorbă bună: „Să vă ieie, maică, vântul, Că astâmpăr nu aveți! Fete sunteți, ori băieți? Că nu v-ajunge pământul ... Tu, flăcău,... mare rușine! Să tot bați mingea-n uliță; N-ai să mai poftești halviță
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
te mai oblojesc puțin, că nu-mi place cum arăți. Părinții tăi știu pe unde ai fost și ce ai pățit? - Nu știe nimeni și tata o să se supere când i-oi spune. - Aha! Că mama ta o să se bucure, sărmana de ea. Pe ea n-o pui la socoteală... - Mama..., mama nu stă cu noi. E o poveste mai lungă... - Lasă! Mi-i spune cândva. Hai, mergi la baie că acu e ceaiul gata! O să-ți pun două ochiuri și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
coteț la porci zilnic. Aceste pedepse nu au avut darul, de al schimba, el era făcut pentru astfel de farse.Totul a fost în zadar. Multe de acestea se întâmplau des între el și mai tânăra noastră surioară, ce devenise sărmana un biet copil traumatizat, ce privea mereu peste umăr gata să cârpească palme oricui se aventura să se apropie de ea mai mult, din cauza lui Haralamb, care nu obosea niciodată cu farsele sale. Îmi vine în minte cum, într-o
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
în loc să aducă hrană puilor ei. În căutarea ei după cele trebuincioase, desigur că nu lipseau nici riscurile. De exemplu: drumul lung și obositor pentru vrabiuța fragilă, era istovitor. Odată, pe cand zbura prin pădure, auzi deodată „poc!“ și abia, abia scăpase sărmana de pușca vânătorului. În alte zile era urmărită de păsări mari de pradă. Acestea erau cele mai mari griji ale ei. Dar nu pentru ea se temea, ci pentru puișorii care rămâneau singuri în cuib. De multe ori, zbura departe
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
în loc să aducă hrană puilor ei. În căutarea ei după cele trebuincioase, desigur că nu lipseau nici riscurile. De exemplu: drumul lung și obositor pentru vrabiuța fragilă, era istovitor. Odată, pe cand zbura prin pădure, auzi deodată „poc!“ și abia, abia scăpase sărmana de pușca vânătorului. În alte zile era urmărită de păsări mari de pradă. Acestea erau cele mai mari griji ale ei. Dar nu pentru ea se temea, ci pentru puișorii care rămâneau singuri în cuib. De multe ori, zbura departe
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]