1,054 matches
-
romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, patru turnuri, un bastion, turn de poartă este monument istoric, : Drăușeni, mai demult "Draușeni, Draos, Draoș, Dras, Drasu" (în dialectul săsesc "Dras, Drâts, Drauz", în , în ) este un sat în partea de nord-est a județului Brașov, în Depresiunea Homoroadelor. Aparține de comuna Cața. Satul este atestat documentar în anul 1224 într-o diplomă eliberată de către regele Andrei al II-lea al
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
fost înălțat creându-se astfel un etaj de apărare. În partea superioară a navei principale sunt afișate opt ferestre duble precum și una cu boltă în semicerc. Naosul prezintă pe părțile laterale bolți încrucișate. Se remarcă nava, tribuna cu ornamente populare săsești, cele patru perechi de ferestre ce au arcuri geminate sprijinite pe coloane, stranele datate în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea precum și mobilierul pictat din cor. Pe pereții laterali ai navei principale se poate observa o pictură murală
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
acestei biserici o reîntoarcere în timp, care ne aduce aminte de un model simplu de viață și plin de credință al strămoșilor noștri. Pe de altă parte, dacă comparăm biserica românească de lemn din Berchieșu, Cluj cu bisericile maghiare și săsești construite în aceași perioada în Transilvania, avem imaginea istorică a rolului ingrat pe care l-au avut românii, acela de tolerat în propria țară... Biserica de lemn, după informațiile furnizate de un localnic se află în conservare. Riscul ca această
Biserica de lemn din Berchieșu () [Corola-website/Science/314116_a_315445]
-
Șercaia, mai demult "Șerpeni, Sărcaia" (în dialectul săsesc "Schirkojen, Širken'en", în , în , în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. În cadrul planului de dezvoltare durabilă a județului Brașov, localitatea Șercaia face parte din Microregiunea Dumbrava Narciselor, alături de comunele Comăna
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
populației românești, aceasta nu a fost admisă să locuiască decât „"Peste Vale"” sau „"În Români"”, în partea satului unde se află în prezent biserica greco-catolică, în partea de Nord-Vest a localității. În partea centrală a satului, unde se află biserica săsească, sau unde sunt situate biserica ortodoxă, ori Primăria, românii au fost admiși să locuiască foarte târziu. În anul 1733, când episcopul român unit Ioan Inocențiu Micu Klein a dispus organizarea unui recensământ (unei "conscripțiuni"), în Șercaia au fost recenzate 25
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
Hălchiu, mai demult "Heltie, Heltia" (în dialectul săsesc "Hältsdref, Haljtsdref", în , ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Se află la 16 km de Brașov, 11 km de Codlea și 8 km de Feldioara
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
câmpie din Muntenia și toată Moldova. În secolulal XIII-lea Turnu-Severin a fost stăpânit de Regatul Ungariei. Zona înconjurătoate (Banatul de Severin) a fost până în secolul XVI disputată cu Ungaria. Între secolele XIII-XVI este menționată în Râmnicu Vâlcea o populație săsească. În epoca medievală, teritoriul Olteniei este parte integrantă din Țara Românească, unii membrii ai familiei oltenești a Craioveștilor ocupând tronul începând cu secolul al XVI-lea. Oltenia avea o notă distinctă în raportul puterii, prin Marea Bănie de Craiova. Regiunea
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
(denumire veche "Cisnădia Mare", denumiri în dialectul săsesc "Hielt", "Hilt" și "Helt", în , în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Cisnădioara. Se află la sud de Sibiu, pe valea pârâului Argintului ("Silberbach") și a pârâului Ursului ("Bärenbach"), la poalele Măgurii
Cisnădie () [Corola-website/Science/297023_a_298352]
-
descrie descoperirea gazului metan, lângă Bazna, de către niște ciobani români. Afirmându-și talentul lingvistic Valentin Frank realizează în 1679 culegerea de versuri "“Hecatombe sententiarum Ovidianarum Germanicae imitatorum”", o traducere liberă a unor sentințe culese de Ovidiu (în germană, în dialectul săsesc transilvănean, maghiară și română). Versurile românești din această culegere, deși sunt numai 80 la număr, prezintă un interes major pentru literatura română: pe de o parte, sunt o primă traducere din opera lui Ovidiu și, pe de altă parte, una
Valentin Frank von Franckenstein () [Corola-website/Science/310406_a_311735]
-
Apoș, denumirea veche românească Aposdorf, (în dialectul săsesc "Appesterf, Apestref", în , în trad. "Satul Abatelui", în , în ) este un sat în comuna Bârghiș din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului, în Podișul Târnavelor. Apoș este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România
Apoș, Sibiu () [Corola-website/Science/299825_a_301154]
-
Conform recensământului din 2011, după etnie locuitorii se împart în: 66033 români, 57532 maghiari, 202 germani, 3110 țigani, 7110 necunoscută. În municipiul Târgu Mureș trăiește cea mai mare comunitate maghiară urbană din România, care datează încă din Evul Mediu. Cronica Săsească din Brașov, care a fost tipărită în anii 1847-1848 spune că localitatea a fost fondată în 1004, în timpul domniei lui Ștefan I al Ungariei și a fost locuită de către secuii. De-a lungul istoriei orașul a devenit cel mai important
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
(în , în , în traducere „Sfântă Agață”, alternativ "Szászágota", „Agață Săseasca” sau "Ágota", „Agață”) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Coveș și Ruja. Agnita, pomenita pentru prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
(în , în , în traducere „Sfântă Agață”, alternativ "Szászágota", „Agață Săseasca” sau "Ágota", „Agață”) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Coveș și Ruja. Agnita, pomenita pentru prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești săsești din Transilvania. Inițiată în secolul
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești săsești din Transilvania. Inițiată în secolul al XIII-lea, ea a fost amplificata succesiv, ajungând să aibă, în secolul al XVII-lea, trei incinte întărite cu turnuri. În centrul cetății se află o biserică-hală evangelică cu trei nave (navele laterale cu
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
s-a acordat dreptul de a menține în localitate jumătate din contingentul de trupe regale, pentru apărarea proprie, în scopul că biserica-cetate să nu cadă în mâini străine, având în vedere că frontieră spre Valahia era aproape. În 1945 populația săseasca a căzut victimă deportărilor în Uniunea Sovietică. În 1948 populația a pierdut o mare parte a averii în urmă legii naționalizării, ale cărei urmări se resimt până astăzi. Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
Sovietică. În 1948 populația a pierdut o mare parte a averii în urmă legii naționalizării, ale cărei urmări se resimt până astăzi. Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună cu târg ("Marktgemeinde"). Până în 1992, populația săseasca (germană) a emigrat în Germania și mai puțin Austria ca urmare a presiunilor de asimilare continue. După 1990, majoritatea locurilor de muncă în Agnita la cele 3 fabrici mari FIPA, IMIX și 9.Mai au dispărut din cauza lichidării acestora. Calea
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
băieți și două fete, ca fiu al preotului Vasile Răduleț și al Anei Răduleț. Satul Brădeni este atestat încă din 1297 cu numele de terra Heen, iar biserica cu hramul Sf. Andrei a fost menționată prima oară în 1350. Sat săsesc, a fost numit Henndorf până în 1968. Primele clase le-a făcut la Berivoi și Sighișoara. Ulterior, studiile liceale le-a făcut la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș (1919-1923) și a susținut examenul de bacalaureat la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
doi. Boleslav a ignorat tratatul, și-a reînnoit atacul din 1072 și a refuzat să plătească tribut din Silezia pentru Sfântul Imperiu Roman. Henric al IV-lea a pregătit o campanie împotriva Poloniei, dar a fost lovit de izbucnirea rebeliunii săsești din 1073. Având în vedere implicarea sa în Boemia și în afacerile din Kiev, Boleslav a neglijat interesele Poloniei, fiind interesat de coasta Mării Baltice. Pomerania de Vest, a fost pierdută. Când Hildebrand de Sovana, un dușman al împăratului german, a
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt). Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Principele de religie unitariană dorea însă o promovare deosebită a acesteia din urmă. Acest eveniment a constituit o contribuție de dimensiune europeană la instalarea toleranței religioase, model practicat peste secole în Transilvania. În urma reformei adiminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești au devenit desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și o parte din regiunea
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
Cisnădioara (în dialectul săsesc "Mächelsbärch", în , în ) este o localitate componentă a orașului Cisnădie din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea este cunoscută pentru organizarea de evenimente culturale (spectacole, concerte, expoziții), dar și pentru atracțiile sale turistice (frumuseți naturale, monumente de mare însemnătate istorică). În
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
organistul bisericii este Remus Henning, responsabil și pentru orga bisericii Cetate din Cisnădie. Vis-à-vis de biserica evanghelică se află Expoziția Muzeală de Etnografie Cisnădioara, organizată în 1971. Aici se pot vedea piese de textile, ceramică și lemn create de către populația săsească din sudul Transilvaniei. La intrarea dinspre nord-vest în localitate se situează cimitirul satului. Aici puteti admira Turul Virtual al Cetatii Cisnădioara in format 3D. (*tur virtual = colectie de poze panormice, in format 3D) Unicul concurs de gen din țară se
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de Câlnic este frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Deși aflată la mică distanță de strada principală și centru, evoluția urbanistică a localitătii nu a ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
, mai demult "Ibașfalău", oficial "Elisabetopol", (în dialectul săsesc "Eppeschdorf", în , în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Ernea și Saros pe Târnave. Orașul se află pe malul râului Târnava Mare, la distanță de Mediaș, 20 km de Sighișoara și la 77
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]