1,053 matches
-
După retragerea din activitate, această pensie, Împreună cu economiile mele de o viață, Îmi asigură un venit rezonabil, oferindu-mi totodată șansa de a dărui profitul obținut de pe urma acestei lucrări - mai mult sau mai puțin substanțial - instituțiilor de Învățământ ale comunității săsești din Transilvania, țara mea natală 59. Johann Martin Honigberger Londra, ianuarie 1852 There is a Land, of every land the pride, Beloved by Heaven, o’er all the world beside; And in the land of Heaven’s peculiar grace, The
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
universale, devenit strict impracticabil deja Înainte de epoca lui Honigberger, persista Încă elocvența acestor „cetățeni ai lumii”. A fi fost În primul rând medic Îl Îndepărta de speculațiile inclusiv rasiste de care nu e lipsit nici un umanism al secolului său3. Cronistica săsească Însăși poate fi un sprijin, iar Adolf Armbruster, care a scris o carte formidabilă de istoriografie românească, rămâne un argument decisiv pentru echilibrul percepției 1. De altfel, unul dintre cronicarii pe care i-a studiat, Johann Filstich, un brașovean care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fugit și n-am putut să-l prind”5. Lui Honigberger Îi erau cunoscute astfel de practici: ceva mai Înainte, o femeie Îngropată de vie, bănuită fiind de vrăjitorie și vampirism În vremea ciumei negre, e semnalată Într-o cronică săsească din Brașov 6. Translațiile europene și hegemonia ruseascătc "Translațiile europene și hegemonia rusească" Pe de altă parte, un medic chirurg german rezident În Dorpat, Eduard Eversmann, va scrie bunăoară un opuscul intitulat Reise von Orenburg nach Buchara, nebst einem Wörter-Verzeichnis
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
, Dieter (7.VIII.1934, Sighișoara), traducător. Urmează Liceul Pedagogic german în orașul natal (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954-1959). Determinantelor săsești, explicabile în primul rând prin proveniență - din genealogia familiei face parte și un reprezentant al tradiționalismului literar, Michael Albert (1836-1893) -, li se asociază laturile românești ale formației și activității sale. Ca redactor la „Neue Literatur” (1959-1969), S. este receptiv la
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
de povești maghiare, București, 1955 (în colaborare cu Margareta Butuc-Codrescu), București, 1955; Paul Éluard, Poeme pentru toți, București, 1955, Poèmes - Poeme, ed. bilingvă, București, 1968; James Greenwood, Povestea unui mic zdrențăros, București, 1956 (în colaborare cu Andrei Bantaș); Povești populare săsești (din Transilvania), București, 1956 (în colaborare cu Al. Mitru); Else Kornis, Catrinel, București, 1956; K. D. Ușinski, Animale domestice, păsări și fiare, București, 1956, Razele dimineții, București, 1957; Nazim Hikmet, Versuri, București, 1957, Poezii, București, 1961, Romanticii, pref. Miron Radu
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Kernbach, București, 1959; Jan Carek, Ce-și spun mașinile, București, 1959; Alfred Margul Sperber, Versuri pentru tineret, București, 1959; Byron, Opere alese, pref. Dan Grigorescu, București, 1961, Poeme, pref. Dan Grigorescu, București, 1983; Cum a ajuns lupul cântăreț (Povești populare săsești), București, 1962 (în colaborare cu Al. Mitru); Glasuri din Ghana, pref. Viorica Tănăsescu, București, 1962 (în colaborare cu Sergiu Nicolaic); Alain Prévost, O întâmplare la Vercors, București, 1963; G. R. Derjavin, Versuri, postfață Alexandra Bărcăcilă, București, 1964; Vítèzslav Nezval, Poezii
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
și naționalitatea germană din spațiul carpatin. Dintre sibienii cu cele mai numeroase colaborări se remarcă Gheorghe Pavelescu, Corneliu Bucur, Anca Goția, Ilie Moise, Horst Klusch și Amalia Pavelescu. Chiar din primul număr sunt găzduite trei lucrări de folclor și etnografie săsească, iar cu numărul următor se inaugurează o secțiune specială, rezervată exclusiv culturii populare a sașilor din Transilvania, materialele, tipărite în limba germană, fiind însoțite de rezumate în română. Semnează Horst Klusch (Pomul vieții în ceramica transilvăneană), Karl Fisi (Elemente modale
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
următor se inaugurează o secțiune specială, rezervată exclusiv culturii populare a sașilor din Transilvania, materialele, tipărite în limba germană, fiind însoțite de rezumate în română. Semnează Horst Klusch (Pomul vieții în ceramica transilvăneană), Karl Fisi (Elemente modale în cântecul popular săsesc), Gerhard Antoni (Dansul reginelor - un obicei de primăvară din Viștea), Marie Luise von Hannenheim (Portul popular săsesc din Țara Bârsei), Herbert Hoffmann („Landlerii” - un grup etnic-cultural aparte din sudul Ardealului), Sigfried Haldenwang (Privire spre Luxemburg. Dialectul săsesc, un dialect al
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
limba germană, fiind însoțite de rezumate în română. Semnează Horst Klusch (Pomul vieții în ceramica transilvăneană), Karl Fisi (Elemente modale în cântecul popular săsesc), Gerhard Antoni (Dansul reginelor - un obicei de primăvară din Viștea), Marie Luise von Hannenheim (Portul popular săsesc din Țara Bârsei), Herbert Hoffmann („Landlerii” - un grup etnic-cultural aparte din sudul Ardealului), Sigfried Haldenwang (Privire spre Luxemburg. Dialectul săsesc, un dialect al germanei centrale de vest cu aspecte luxemburgheze), Liliane Gudrun-Ittu (Societatea pentru „revigorare artistică” Sebastian Hann: 1904-1946) ș.a.
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
în cântecul popular săsesc), Gerhard Antoni (Dansul reginelor - un obicei de primăvară din Viștea), Marie Luise von Hannenheim (Portul popular săsesc din Țara Bârsei), Herbert Hoffmann („Landlerii” - un grup etnic-cultural aparte din sudul Ardealului), Sigfried Haldenwang (Privire spre Luxemburg. Dialectul săsesc, un dialect al germanei centrale de vest cu aspecte luxemburgheze), Liliane Gudrun-Ittu (Societatea pentru „revigorare artistică” Sebastian Hann: 1904-1946) ș.a. Alături de comentariile din rubricile „Efigii contemporane”, „Creatori populari sibieni”, „Materiale documentare”, „Din viața Asociației”, se publică numeroase studii, articole și
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
etnologiei românești: Gheorghe Șoima, Folclorul muzical în confruntarea cu definiția clasică a frumosului, Dumitru Pop, Plugușorul - sinteză folclorică românească, Emilia Comișel, Metode de cercetare a folclorului, Iordan Datcu, Reviste de folclor și etnografie, Ghizela Sulițeanu, O mărturie antică în folclorul săsesc. Bocetul în sistemul de proză melopeică, Nicolae Constantinescu, „Droaia de ciute” (Comentarii etnologice la un colind românesc), Al. Dobre, Folclorul taberei militare. Motivul lirico-epic „părul meu nu trebe tuns”, Vasile Adăscăliței, Jocul și cântecul de priveghi în județul Vaslui, Maria
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
MUREȘANU, Andrei (16.XI.1816, Bistrița - 24.X.1863, Brașov), poet și publicist. Este fiul Eftimiei (n. Serețeanu) și al lui Toader Mureșanu (Moroșanul), țăran și meșteșugar. După ce învață la școala săsească (1825-1826) și la liceul călugărilor piariști (1827-1832) din Bistrița, pleacă la Blaj, unde din 1832 urmează cursurile de filosofie și teologie, având printre profesori pe Timotei Cipariu și pe Simion Bărnuțiu. Chemat de George Barițiu, coleg mai vârstnic și prieten
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
nu mai sunt compensate de patosul din poeziile care l-au făcut cunoscut. Articolele lui M., mai ales cele din „Telegraful român”, dezvăluie o bună cunoaștere a istoriei românilor și a stărilor sociale din Transilvania (a și tradus din cronicile săsești capitole referitoare la epoca lui Mihai Viteazul). Publicistul este preocupat mereu de situația „poporului celui de rând”, de a cărui stare, ca și în viziunea socială a lui Eminescu, depinde destinul unei națiuni. Un ciclu de articole din 1853 sintetizează
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
germanistica și filosofia la Universitatea din Cluj, de asemenea frecventează cursurile de filologie romanică, fiind atrasă de expunerile lui Sextil Pușcariu. Își continuă studiile în Germania, la Marburg, obținând în 1924 titlul de doctor, cu o disertație în domeniul dialectologiei săsești. Își desfășoară activitatea didactică la Sibiu, unde predă, la Liceul Evanghelic de fete, limbile germană și română, și la București, ca asistentă a profesorului Simion Mândrescu la Catedra de germanistică a Facultății de Litere și Filosofie. Renunță, datorită obligațiilor familiale
PILDER-KLEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
, Ioan (1749, Sadu, j. Sibiu - 16.III.1815, Sibiu), traducător, editor, cărturar. Este fiul Patrasiei și al preotului Ioan Piuariu, supranumit Popa Tunsu, figură legendară a luptei românilor împotriva catolicizării. După absolvirea liceului săsesc din Sibiu, deprinde meșteșugul de a vindeca bolile de ochi, pe care îl practică neoficial până când obține diploma de magistru chirurg la Facultatea de Medicină din Viena (1774), în urma frecventării unor cursuri de specialitate și a unui examen cu profesori
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
Rău și Iancu de Hunedoara. Refugiat în Transilvania, Ștefan Olahus respinge la un moment dat sprijinul vărului său Matei Corvin pentru a dobândi tronul Țării Românești, preferând viața liniștită de jude crăiesc în Orăștie. O. își începe învățătura la școlile săsești din Sibiu și Orăștie, pentru a-și continua studiile, între 1505 și 1512, la școala capitulară din Oradea, modelată după profilul umanist apusean, incluzând, în două cicluri, gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia și muzica. Din 1510 va fi paj
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
1859). Intervenția statului austriac s-a făcut simțită și În alte privințe; citam mai sus impunerea În anume regiuni a sistemului agricol al celor trei tarlale (Dreifelderwirtschaft). El a fost Însă instalat o dată cu impunerea ,,vecinătăților”, organizații sociale sătești amintind Nachbarschaft-ul săsesc sau cel al multor regiuni germanice. Ele au creeat, În acelaș timp, În lumea egalitară a satelor o distincție majoră ce stăruie insistent până În secolul XX; este vorba despre distincția dintre nemeși, țărani care efectuaseră serviciul militar În armata austriacă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
preventiv, pentru a dubla demersul comprehensiv-subiectiv de cel obiectivist, al descrierii realităților „din afară”. Pe linie de conținut, cititorul este adus foarte aproape de o lume Închisă a relațiilor de vecinătate din satele Munților Apuseni. Spre deosebire de vecinătățile puternic instituționalizate din satele săsești sau de influență săsească (nachbarschaft-uri), analizate de autori precum H.H. Stahl (la Drăguș) sau Vintilă Mihăilescu (la Cristian), unitățile sociale din satele Apusenilor sunt mult mai puțin structurate. Definirea socială a vecinătății este variabilă funcție de densitatea caselor, de apropierea lor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
demersul comprehensiv-subiectiv de cel obiectivist, al descrierii realităților „din afară”. Pe linie de conținut, cititorul este adus foarte aproape de o lume Închisă a relațiilor de vecinătate din satele Munților Apuseni. Spre deosebire de vecinătățile puternic instituționalizate din satele săsești sau de influență săsească (nachbarschaft-uri), analizate de autori precum H.H. Stahl (la Drăguș) sau Vintilă Mihăilescu (la Cristian), unitățile sociale din satele Apusenilor sunt mult mai puțin structurate. Definirea socială a vecinătății este variabilă funcție de densitatea caselor, de apropierea lor, de tipurile de relații
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
oameni, București, 1961, 124-130; Vasile Drăguț, Picu Pătruț din Săliște, SXX, 1965, 9; Paul Anghel, Arhivă sentimentală, București, 1968, 140-165; Octavian O. Ghibu, Bibliografia operei lui Picu Pătruț din Săliștea Sibiului, BOR, 1976, 3-4; Răzvan Theodorescu, Un enciclopedist al spiritului săsesc, MS, 1985, 4; Al. Zub, Univers rustic, VR, 1986, 8; Mihai Rădulescu, Picu Pătruț, ilustrator al lui E. Sue și S. Gessner, MS, 1986, 4; Octavian O. Ghibu, Copia lui Picu Pătruț după „Divanul” lui D. Cantemir, BOR, 1987, 5-6
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
Călătoriile lui Făt-Frumos, Iași, 1985; Vântul suflă liber peste câmpuri, Craiova, 1986; Lumini din vremuri, Craiova, 1987; Căciula fermecată, Craiova, 1989; Portretul dragostei, Iași, 1989. Traduceri: Ruth Lissai, Sol, nota fugară, București, 1959; Cum a ajuns lupul cântăreț. Povești populare săsești (din Transilvania), București, 1962 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Waldemar Bonsels, Albina Maia și aventurile ei, București, 1966; Karin Michaelis, Copiii doamnei Gormsen, București, 1970; Hedi Hauser, Spiridușii pădurii, București, 1975; Povești populare românești și săsești, îngr. Albrecht Zweier, București
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
lupul cântăreț. Povești populare săsești (din Transilvania), București, 1962 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Waldemar Bonsels, Albina Maia și aventurile ei, București, 1966; Karin Michaelis, Copiii doamnei Gormsen, București, 1970; Hedi Hauser, Spiridușii pădurii, București, 1975; Povești populare românești și săsești, îngr. Albrecht Zweier, București, 1975. Repere bibliografice: Ion Roman, Vechi și nou în basme, CNT, 1958, 7; Nicolae Balotă, „Avionul de Cluj”, RL, 1971, 24; Nicolae Balotă, Povești cu tâlc, LCF, 1972, 45; Dumitru Micu, „În țara legendelor”, CNT, 1973
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
cu Hăneștiul și Trifeștiul, cărora li se adaugă și Tomșaniul. Ațintiș reprezintă un caz aparte, instituțiile participării găsindu-și expresii extrem de pragmatice în așa numită bancă țigănească, în obiceiul alegerii ciobanului satului și în adoptarea unui element din instituția vecinătății săsești (tabelul 2). Penuria relațiilor în afara grupului de rudenie este una prezentă în grade diferite în toate localitățile analizate. Ea reflectă situația descrisă în capitolul 2 ca specifică pentru întreaga societate rurală românească. Există însă agenți care tind să contribuie la
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
având o lungă tradiție. Câteva festivități au fost ocazional organizate în ultimi ani la inițiativa primăriei (deschiderea dispensarului, inaugurarea monumentului etc.), însă au avut mai degrabă un caracter formal, fără a atrage participarea locală. Există câteva instituții „informale” similare vecinătăților săsești localizate câteva sute de kilometri în sud: comunitatea locală are achiziționate farfurii și tacâmuri, mese de bănci, echipament necesar în cazul organizării nunților, botezurilor, pomenilor etc. O „banca țigănească” funcționează din 1998 ca o casă de ajutor reciproc informală, având
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
situri ale zonei geografice de care aparține, chiar dacă, uneori, pașii făcuți pentru a pătrunde în această categorie nu au fost cei mai potriviți. Pe lista Patrimoniul Mondial UNESCO privitoare la România sunt incluse până acum șapte situri reprezentate prin așezări săsești cu biserici fortificate din Transilvania, biserici pictate din nordul Moldovei, biserici de lemn din Maramureș, Mănăstirea Horezu, Cetatea Sighișoarei, fortărețele dacice din Munții Orăștiei, precum și Delta Dunării (tabelul 2.3). Tot în acest context mai trebuie amintit că în anul
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]