614 matches
-
unui pictor local, fațadele clădirilor au fost revopsite în stil bavarez, si scene ce descriu istoria acestei așezări, corturile indienilor Cherokee și migrația primilor coloniști au fost transpuse în picturi murale, o adevărată lecție de istorie pentru oricine vizitează acest sătuc. Helen se bucură în fiecare an de o varietate de evenimente care atrag aproximativ două milioane de turiști, Festivalul de Artă, Festivalul de Toamnă, Festivalul Baloanelor cu aer comprimat și cel mai faimos dintre ele, Oktoberfest, un festival al berii și
HELEN, PERLA ALPINA A GEORGIEI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355298_a_356627]
-
bunei dispoziții demn de orice Oktoberfest din Bavaria! Vă invit să vă bucurați de peisajul minunat oferit de Helen în orice anotimp, de frumusețea clădirilor și spiritul generos al locuitorilor săi; în drumurile voastre de vacanță sper să nu ocoliți sătucul uitat la poalele munților, Helen , și întâlnirea cu perla alpina a Georgiei să devină una dintre amintirile cele mai plăcute!
HELEN, PERLA ALPINA A GEORGIEI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355298_a_356627]
-
Lepădarea de icoane aduce cu sine o mare sărăcie spirituală. Priviți experiența protestantismului care în cinci secole nu a mai contribuit cu nimic la îmbogățirea istoriei artelor. - Ați practicat sportul? - Da, am făcut tenis de masă. Era singura distracție în sătucul în care am copilărit. Tata mi-a luat palete bune, vietnameze, și m-a învățat să joc. Am fost chiar campion raional vreme de câțiva ani la competițiile între elevi. - Când erați în clasa întâi, tata v-a dat bani
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
micuța, lângă o lampă pâlpâindă sufletul îi e pustiu se străduie să nu plângă. Toamnă s-a lăsat pe câmpuri, un câine lătra în noapte ea gândește tot mereu la copiii de departe. Toată tinerețea ei a stat în acel sătuc unde-a crescut șapte pui și-acum e singura cuc. Vântul zgâlțâie fereastră ea din gânduri tot tresare lampă pâlpâie mereu parcă ar fi o lumânare. Pernă s-a udat de lacrimi sufla lampă să o stingă și adoarme-ntr
LACRIMILE MAMEI, POEZIE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356530_a_357859]
-
cunoscut pe Eliade, Cioran și Brătianu in ipostaze inedite. Amintirile lui Mitică Sinu sunt despre șanse și oportunități, despre un „American dream” care astăzi nu mai este actual. Experiențele de pe bătrânul continent se îmbină armonios cu educația primită într-un sătuc din Transilvania și cu lumea nouă pe care a întâlnit-o peste ocean. Pornind de la amintirile, scrisorile și notițele lui Mitică Sinu, scriitorul Octavian Curpaș reușește să transpună în cuvinte tabloul emigrației românești în a doua jumătate a secolului XX
O FRÂNTURĂ DIN ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356529_a_357858]
-
somn al nesomnului, pe-un pat de spital din Madrid stau să capete întâietate și alte secvențe de viață, inclusiv cele din vremea când a fost forțat de împrejurări să lucreze ca ... miner: „Mă văzui urcând pieptiș dealul Barburei, un sătuc mititel, la o azvârlitură de băț de Deva, cu ortacii după mine, sau eu după ei, nu mai știam, cert este că eram miner de trei zile. Pentru mine, adăstarea în acel loc devenise o terapie de șoc, metodă care
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
Acasă > Cultural > Artistic > IUBIREA LUI GUNTHER Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 331 din 27 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie primită de la Gunther, "un ingineraș dintr-un sătuc din Bavaria" "...închide ochii am să fiu lângă tine. la o aruncătura de suflet poți să mă respiri dacă vrei încap într-un colț de suflet nu fac gălăgie mă bucur doar de inima ta când zâmbesc tresare atunci sângele
IUBIREA LUI GUNTHER de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355192_a_356521]
-
țară/ Și în dar îi aduc azi un ram de măslin!” -------------------------------------- Georgeta Minodora Resteman este născută pe 24 august 1960 „în sublime miresme de fân cosit și-n murmur de codrii plini de legendă” cum îi place să spună, în sătucul plin de lumină de la poalele Carpaților de Apus, Săcuieu, județul Cluj. Inginer chimist de profesie, a îmbrățișat taina scrisului, refugiu al lacrimii sale ascunse, nu cu mult timp înainte de a pleca acolo unde se află acum, la Limassol, Cipru. Octavian
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
dar citiți și veți constata cu siguranță.) De asemenea, în roman, autoarea a inserat câteva elemente de monografie, având în vedere că nimic nu se desfășoară decât în timp și în spațiu, în comunitățile umane. Pe scurt despre: 1. micul sătuc Ohaba Bistra, astăzi cartier al orașului Oțelu Roșu; 2. alte localități, cadrul geografic al acestora și locuitorii: Caransebeș, Oțelu Roșu, Cheglevici, Beba Veche, Cherestur, Variaș (Dănciulești) - Varia - corb (în limba maghiară), fiind asociat (simbolic) cu moartea, cu războiul. 3. scurt
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
băiat. Se poartă la oraș. Anica era în dilemă. Oare are în față un orășean sau pe Ionel cu care s-a jucat în țărână toată copilăria? Poate exista posibilitatea ca el să fi rămas cu demnitatea de cetățean al sătucului în care s-a născut deși a trăit ani buni în splendorile reclamei comerciale din orașe în care și fetele sunt o marfă. Sta acum goală în fața lui și nu vedea nici o reacție că ar dori-o. Era totuși ceva
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
fi purtat ieri. Nu eram eu în stare să-mi pângăresc propria soție. - Cu alte cuvinte te consideri soțul meu? - Încă din copilărie. Lovitura de grație. Cu adevărat a dat-o gata. E cert. Sunt făcuți unul pentru altul în sătucul lor cu toate avantajele și dezavantajele sale. La ce mai servește transformarea ei în orășeancă? Dar de himen tot ar vrea să scape. Acum nu-n noaptea nunții. Vrabia din mână ... - Și eu te am de mult în suflet, dar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
se parcurgă în doar câteva secunde, minute sau ore) ne pot fi dușmani sau prieteni ? Ori, pur și simplu, le suntem indiferenți ? O masă imensă pentru experiențele lor ciudate, niște banali cobai cosmici. În vara anului 2013, într-un mic sătuc din Franța, Pierre Rossalle (un banal electrician de profesie) ieșise în ziua lui liberă la cules de ciuperci. Se adâncise destul de mult în păduricea de mesteceni din apropierea satului, când dintr-odată realiză cu stupoare că nu mai recunoaște peisajul din
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
lui dragă. Mai veneau și regretele târzii după femeia iubită și părăsită. Într-o bună zi se pomeni strigând: “Gata! Nu mai rezist!” Fără să mai spună ceva cuiva, încălecă superbul său cal alb fermecat și zbură în viteză spre sătucul uitat, la scumpa lui soție părăsită. Umblând zvonul că a sosit Primăvara, fiica lui Soare-Împărat și în acel sat al Speranței, unde pomii îmbrăcaseră straie de floare, casele râdeau prin ferestre, grădinile zâmbeau cu sclipiri de floare și joc de
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
flăcăi și fete mari chiuiau și dansau în cântec de vioară și țambal. Întreba câte un bătrân mirat: - Încotro, măi nebunaticilor? - La nunta lui Mărțișor! Hai cu noi, tăicuță! Și râdeau cu toții în hohote. Uite așa alaiul veseliei ajunse în sătucul uitat, revărsându-se în curtea Speranței, care se dovedi neîncăpătoare. Majoritatea rămase pe ulițele satului, cu toată larma și chiuiturile. Mulți continuară drumul pe valea unui pârâu, până pe malul lacului, la marginea pădurii, într-o poiană, unde începu petrecerea. Ei
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
fărâmă de plăcintă delicioasă. Apoi ceru Ilonei niște palincă și o turnă tacticos în paharul de cristal, în timp ce visa cu nesaț că o să scape de Ilona, o să-i ia banii și o să-și găsească o tânără, dintre muncitoarele venite din sătucuri, de departe, la el la uzină. Domnul Măslină era inginer de profil autovehicule rutiere la Uzina „Steagu Roșu”. „Pe Ilona o voi amâna cu excursiile. Din banii ei, voi călători cu o tânără pe meleaguri străine”, își continuă Măslină visarea
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
ca un tată care își duce copilul la grădiniță. Eliberat. Ajunsesem la punctul de întâlnire, un magazin deținut de proprietarul fabricii de pâine locale, abia după ce am fost plimbat de șoferul propriu, tata, prin două așezări rurale. Una, un mic sătuc de bătrâni, din care provin, mereu perturbat de tirurile cu șoferi care mulțumesc zicând “Spasiba!”, tiruri care cutremură șoseaua uitată de CNADNR și sparg paharele în care se afla dinții pensionarilor, făcând parte dintr-o localitate de frontieră, și localitatea
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
har bisericuța! Trudise ceva timp. Era atât de frumos împodobită, ca un imens mănunchi de flori din mijlocul căruia se ridicau spre tării clopotnița și sfânta cruce! Dacă la început se închinau aci doar oamenii locului, puținii vârstnici rămași în sătuc, cu timpul urcară la mitocul de pe coama dealului mulțime de credincioși. Îi atrăgeau, pe lângă pitorescul ținutului și slujbele făcute, dar și povestea iconarului. Și, pentru că el se afla totdeauna în strana bărbaților, îi puteau vedea chipul, îi puteau mulțumi pentru
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
lecuit, gata să aștearnă, pentru început, pe pânză, chipul împuținat de vreme al vindecătoarei care n-avea să mai vadă până la sfârșitul zilelor sale nici răutățile omenești, nici zare de lumină... adevărată sfântă pentru el! Trocul se făcuse! Revenit în sătucul tămăduitoarei după un timp, nu o mai găsise în viață. Urcase la bisericuța din deal să aprindă o lumină de sufletul acesteia. Descoperise că lăcașul nu era încă pictat și hotărî să-l împodobească el. Și oamenii aveau să mai
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
am știut degrabă să-ți răspund, Măcar o vorbă bună să-ți aduc; Respectul însă a rămas profund Și neclintit precum un trunchi de nuc. Ca un izvor ce curge lin pe prund, M-aștepți și-acum în vechiul tău sătuc. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MAMA / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MAMA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352672_a_354001]
-
adus dracul de Nichipercea lu' libertatea mă-sii, l-au făcut pe om, din om neom. Îl dor amintirile. Toate în carnea lui, unde aduceri aminte, îi povestesc despre cei lăsați acasă. Acasă, la Târgul Neamț. Lângă Târgul Neamț. Un sătuc ca un colț de rai... Munte, pădure, un pârâu... Căsuța moștenită de la ăi bătrâni, cam într-o rână, dar a lui... Cu sobă, cu macaturi țesute de mamă-sa-n război, la lumina lămpii! O vede ca și când ar fi acolo
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
a tras și numele de Mănăstirea Sinaia, nume preluat apoi de localitate. Așa au aflat de faptul că nașul de botez care a dat numele orașului Sinaia ar fi chiar Spătarul Mihail Cantacuzino, orașul de acum fiind pe atunci un sătuc de munte numit Podul Negru. Mănăstirea a fost construita între 1690 si 1695, având ca rol de protejarea drumului comercial de pe Valea Prahovei. Cu timpul, în secolul al XIX-lea, din cauza numărului mare de călugări, s-a mai construit o
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
intre în Castel. Așa au aflat că acest muzeu a fost reședința de vară al regelui Carol I (a domnit între 1866 - 1914) și a reginei Elisabeta (a trăit între 1843-1916). Carol I vizitează în 1866 prin luna august un sătuc de munte numit Podul Negru, Sinaia de astăzi și, rămânând încântat de frumusețea locului, cumpără o mie de pogoane (aproximativ cinci sute de hectare) prin 1872 la Piatra Arsă și în 1873 pornește sub conducerea unor arhitecți germani, deschiderea lucrărilor
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
-a, venită pe lume din tolba Moșului ca un cadou de început de an pentru părinți. O fetiță slăbuță, cu ochi mari și mirați, descoperind lumea ce năvălește peste ea și, mai ales, înfruntând-o. De ce? Pentru că de acolo, din sătucul de munte de unde este ea și ai ei, vine zilnic la Comănești, la oraș, să învețe pentru a ajunge o domniță „cu multă carte” cum ar fi spus poetul, dar mai cu seamă pentru a avea o șansă în viață
DUBLU EVENIMENT LA CENACLUL LITERAR „MUGURII” AL COPIILOR DIN COMĂNEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358315_a_359644]
-
așa natură vrăjmașă, așa locuitori prevăzători. Nici eu nu știu de unde mi-au venit primii oameni, cu pielea albă, care s-au așezat în clanuri de dimensiuni mici prin ținuturile mele neprimitoare. Domnește o pace de-a dreptul ancestrală prin sătucurile lor minuscule, toate cu case albe, fără etaj, cu ușile și ferestrele vopsite în verde. Mare noroc am avut cu Manrique al meu, care i-a convins pe toți ai noștri să nu construiască nici blocuri, nici vile de lux
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > O PĂPUȘĂ FERICITĂ Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 518 din 01 iunie 2012 Toate Articolele Autorului -poveste adevărată- O PĂPUȘĂ FERICITĂ! Într-un sătuc frumos, la margine de lume, trăiesc laolaltă oameni hărnici și truditori pe câmp, în livezi și grădini,peste tot unde este de făcut câte ceva pentru că ei să trăiască bine. Casele sunt mari și frumoase, cu ferestre spre soare, cu mulți
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]